După reizbucnirea pestei porcine africane, sectorul suinelor din România este în colaps. Medicul veterinar Dorin Cojocaru, unul dintre liderii Romalimenta, susţine că impactul pandemiei reprezintă 10% din situaţia în care este azi sectorul şi că această criză trebuie privită ca o oportunitate de restart.
„Dacă vreau să am profit şi biosecuritate, indiferent de pandemie şi de alţi factori, aş face ferme de îngrăşare de 400 – 500 de scroafe de reproducţie, pentru că sunt 2,3 fătări pe an”, susţine Cojocaru.
Rasa curată F1 e pentru bază genetică, pentru a avea resurse ca să formeze F2, pentru îngrăşat, detaliază expertul.
La F1, spune acesta, trebuie să ai cinci centre regionale mari, de 3.000 – 7.000 de scroafe, care să asigure rasa curată, unde să fie nucleul genetic, care să fie vândute la acele ferme micuţe, de 400 – 500 de scroafe, 10 – 20 de ferme pe judeţ, care să asigure „grăsunii”, purceii de îngrăşat, şi să îi dea la îngrăşătorii.
Cum restartăm creşterea porcilor
„Un complex industrial de îngrăşare îşi asigură baza de scoafe de reproducţie F1. Cine vrea numai îngrăşare se duce la centrul regional şi ia”, a declarat RL reprezentantul Romalimenta.
Înainte de 1990, erau centre mari de reproducţie la Periş, Comtim, Piteşti sau Târgu Mureş, dar şi „oameni deştepţi, care făceau strategii. Acum e haos, balamuc, fiecare face ce vrea. Trebuie o schemă regională, naţională, piramidală”, crede Dorin Cojocaru.
Cum trebuie procedat? “Centrele regionale trebuie să fie public-private. Aş face fonduri de investiţii, unde statul să aibă 51%. Specialiştii dau managementul, dar pe bune, nu ca la Casa de Comerţ Unirea, iar câţiva ani, dacă afacerea merge, statul vinde acţiunile şi pune şi bani deoparte, la buget”, explică expertul.
„Am cumpărat hibrizi de la tot felul de firme străine, cu şunca cât degetul, dar nu ştim cât de adaptaţi sunt condiţiilor de la noi.” Dorin Cojocaru, Romalimenta
După astfel de crize, e bine ca statul să vină cu garanţii, iar privatul garanţează şi el că face management de calitate. Pe rase, cum se procedează?
„Să zicem că am Marele Alb, Landras şi Pietrain. Încrucişez Landras cu Marele Alb şi fac F1. Pentru F2, încrucişez F1 cu Pietrain. Se numeşte vier terminal. Noi făceam amestecuri. Aşa a apărut Linia Sintetică Periş 345, în anii ’70 – ’80, apoi Linia Sintetică Periş 2000, cu vier terminal Duroc. Acestea sunt scheme de ameliorare”, detaliază Dorin Cojocaru.
„Acum, am cumpărat hibrizi de la tot felul de firme străine, cu şunca cât degetul, dar nu ştim cât de adaptaţi sunt condiţiilor de la noi din ţară. Aş putea să import F1 şi să dezvolt aici nuclee de F1 şi mai vin cu Pietrain”, susţine Cojocaru.
La Periş mai e doar abator
Ce a mai rămas din ce a fost? De Periş, unde era o bază genetică de F1, s-a ocupat Liviu Dragnea, făcându-l praf, şi mai există un abator Agricover. În anii ’70, specialiştii de la Periş au creat ceea ce avea să fie ComTim Timişoara.
Acesta a fost cumpărat de americanii de la Smithfield în 2004, în faliment. În anul 2013, chinezii de la Shuanghui, cel mai mare producător chinez de carne de porc, a cumpărat ComTim de la Smithfield, cu 4,72 miliarde de dolari.
