Maia Morgenstern, marcata de rolul jucat in „Patimile lui Cristos”

Marea doamna a teatrului si filmului romanesc, asteptand cu dragoste si emotie ziua de maine, ne va povesti cateva dintre amintirile domniei sale, stocate atat de bine in minte si suflet, atat despre rolul sau de mama a trei copii, cat si despre cel de actrita-mama al unui singur copil – Iisus, rol avut in controversata poveste a lui Mel Gibson "Patimile lui Cristos”.
– Sunteti mama a trei copii. Cum se impaca actrita Maia Morgenstern cu mama Maia Morgestern?
– Ele doua nu se impaca; intre cele doua, actrita si mama, exista o permanenta competitie. Ca sa nu mai vorbim de sentimentul de vinovatie ce le da tarcoale amandurora. Pana la urma, tot copiii sunt cei care dreg "busuiocurile”, aducand actrita cu picioarele pe pamant (cand i s-au urcat la cap mai stiu eu ce fumuri) sau inaltand mama pana la ceruri atunci cind este descurajato-deprimato-disperata. Un lucru e sigur, si anume ca amandoua incearca sa atinga perfectiunea. Incearca.
– Am vazut, cu ocazia sarbatorilor pascale filmul "Patimile lui Cristos”, film al carui protagonista ati fost. Desi a trecut ceva timp, ne puteti purta intr-o scurta calatorie printre amintirile dvs. de la filmari?
– Nu ne-ar ajunge timpul si spatiul pentru a povesti cate as vrea si cate ar fi de povestit. Fiecare moment petrecut "acolo”, la filmari, incepand cu repetitiile, ba mai bine zis cu prima intalnire, constituie in sine o samanta de poveste. Probabil ca as fi nedreapta cu mine si/sau nerecunoscatoare soartei daca as vorbi despre unele in detrimentul altora. Anecdotica sau sarea si piperul unor "intamplari” nu le fac mai importante decat existenta in sine de fiecare zi. Intreaga perioada petrecuta la filmari constituie una dintre intamplarile fericite, importante ale existentei mele.
A fost greu, a fost frumos, a fost provocator, a fost inaltator. A fost important si benefic faptul ca am repetat, asa cum se repeta in teatru (cu lecturi preliminare, discutii asupra personajelor etc.), lucru care a condus la stabilirea unor relatii profunde atat intre personaje, cat si intre actori si regizor. Actiunile, emotiile, in unele cazuri chiar si improvizatii ale dialogurilor, se conturau in timp ce lucram, fie in sala de lectura, fie direct pe platou. Creativitatea noastra a fost incurajata, "biciuita” as putea spune.
– Cum a fost sa o interpretati pe mama lui Iisus, Fecioara Maria?
– In ceea ce priveste personajul pe care l-am interpretat eu, m-a impresionat universalitatea lui: Maria, mama lui Iisus, vorbeste, pe de o parte, despre tragedia mamei ce-si vede copilul sacrificat, dar si despre demnitatea mamei, despre forta si curajul ei de a intelege si accepta faptul ca singura modalitate de a-l ajuta e aceea de a-i fi alaturi, de a-l intelege, ridicandu-se si ea deasupra propriei dureri, chiar daca asista la martiriul fiului ei fara sa poata interveni.
– Ce impresie v-a lasat omul, actorul, regizorul Mel Gibson?
– Domnul Mel Gibson este un artist in adevaratul si propriul sens al cuvantului, un artist autentic, dedicat artei sale, profund credincios "visului” sau. Cred ca are un curaj nebun, iar faptul ca este in acelasi timp si actor, si regizor explica respectul pe care-l arata tuturor colaboratorilor sai. Eram cu totii pe deplin constienti si convinsi ca participam la realizarea unui film de arta. Domnul Mel Gibson nu se izola intr-un turn de fildes, dimpotriva, ne facea partasi la framantarile domniei sale. Iar asta se materializa si prin invitatia facuta de a viziona impreuna tot materialul brut filmat, iar proiectiile – ce aveau loc tarziu in noapte – erau urmate de discutii si comentarii. Asta poate parea putin pretios, dar in orice caz un lucru e cert: domnul Gibson era interesat de opiniile noastre.
– Acum ce faceti, la ce mai lucrati?
– Tocmai am terminat de lucrat la filmul Mansfeld, in Ungaria. Filmul are ca tematica evenimentele din 1956 – revolutia maghiara. Mai bine zis, filmul se refera la consecintele (cumplite!) ale acelor vremuri. Doamna Mansfeld, personajul meu, este mama eroului principal masculin, Mansfeld Peter, un adolescent care a participat la revolutie fara sa aiba vreun rol determinant, dar pe care autoritatile, in cinismul lor, l-au asteptat trei ani sa implineasca varsta majoratului pentru a-l putea executa prin spanzurare, inscenandu-i tot felul de "acte de subminare a sigurantei statului”.
– In ce spectacole de teatru va pot vedea admiratorii dvs.?
– La Teatrul ACT, unde se joaca spectacolul 4:48 Psychosis, de Sarah Kane, pentru care am fost nominalizata la Premiile UNITER, la Teatrul Evreiesc de Stat in piesele "Asta-seara”, "Lola Blau” si "Tango final”, in "Iubire”, la Teatrul National, si "6 personaje in cautarea unui autor”, la Teatrul Bulandra.