„În contextul iniţiativelor legislative în domeniul protecţiei consumatorului, trebuie clar punctată o premisă esenţială a activităţii de creditare, aceea că accesul la astfel de servicii nu reprezintă şi nu poate reprezenta un drept al consumatorului şi, implicit, o obligaţie pentru creditor, ci este un serviciu eminamente comercial, oferit pe baza cererii şi ofertei”, a declarat Florin Georgescu, citat de Mediafax.
Pentru acest serviciu „este necesar acordul ambelor părţi în vederea încheierii contractului, cu deplina cunoaştere a riscurilor asumate”, a spus Florin Georgescu, în deschiderea unei conferinţe pe tema reglementărilor bancare de protecţie a consumatorilor.
Oficialul BNR a remarcat că în prezent este evident faptul că, în România, traversăm o perioadă efervescentă la nivel legislativ. Sunt promovate, într-un ritm relativ alert, reglementări care îşi propun creşterea gradului de protecţie a consumatorului de servicii financiare. Obiectivul declarat al acestor iniţiative este eliminarea acelor practici nedorite ale unor actori ai pieţei financiare care vulnerabilizează clientela deservită.
„Provocarea majoră în demersurile legislative care se circumscriu acestui obiectiv este menţinerea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale. Pornind de la acest deziderat, este de înţeles multitudinea de dezbateri şi păreri exprimate în spaţiul public pe acest subiect atunci când impactul unor iniţiative legislative este evaluat ca generând riscuri majore la adresa stabilităţii sistemului bancar”, a menţionat Florin Georgescu.
„În acest context, Băncii Naţionale a României îi este adresată destul de des întrebarea: de ce, deşi are atribuţii de supraveghere şi respectiv de monitorizare a instituţiilor de credit şi a instituţiilor financiare nebancare, nu se implică în modul în care entităţile în cauză relaţionează cu clienţii lor? Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să ne raportăm la modalitatea în care, conform legislaţiei în vigoare, sunt definite şi repartizate competenţele de supraveghere faţă cele privind protecţia consumatorului. Astfel, în baza atribuţiilor de supraveghere, Banca Naţională a României urmăreşte, în esenţă, capacitatea instituţiilor financiare ce fac obiectul supravegherii de a administra corespunzător sumele atrase cu titlu de depozite sau alte fonduri rambursabile care reprezintă sursele de finanţare a creditelor acordate populaţiei şi companiilor, astfel încât aceste instituţii să poată onora la termen şi integral obligaţiile de plată ce le revin în legătură cu sursele atrase. Aceste competenţe sunt strâns legate de obiectivele stabilite de legiuitor băncii centrale de a asigura menţinerea stabilităţii financiare şi protecţia deponenţilor, în condiţiile în care şi aceştia reprezintă o categorie a consumatorilor de servicii financiare, deşi mult mai puţin mediatizată”, a punctat oficialul băncii centrale.
