Şefii autoritari folosesc frecvent gesturi de punctare sau de subliniere a vorbelor – bătăi nervoase din picior, bătaia cu palma pe genunchi, lovirea palmei/pumnului de birou. Spre deosebire de şefii protectivi care folosesc gestul palmei deschise pentru a sugera disponibilitatea, la cei autoritari întâlnim frecvent pumnul strâns – gestul făcut de multe ori inconştient, dar extrem de sugestiv. Sunt doar câteva exemple de gesturi dominante care comunică foarte clar cine este şeful acolo.
În afara acestor gesturi clare de dominare, acest tip de şefi îşi menţin statutul sus-pus prin poziţii autoritare. Vi s-a întâmplat să fiţi măsurat de şeful dumneavoastră din cap până în picioare? Dar, să se uite la voi cu bărbia ridicată pentru a vă domina şi cu mâinile în şolduri, de parcă v-a prins cu sarcinile nerealizate? Poate cea mai autoritară postură este cea cu picioarele depărtate şi cu mâinile în şolduri. Dar, şi poziţia în picioare cu mâinile încrucişate este una dominantă care comunică răceală şi inaccesibilitate.
Urmăriţi în afară de postura dreaptă, cu capul sus şi spatele drept, modul în care aceştia îşi revendică un teritoriu cât mai mare. În timpul unei şedinţe, un şef dominant, spre exemplu, îşi poate pune braţul în jurul unui scaun pentru a transmite tuturor cine este şeful şi că acela este teritoriul său. Dacă ne referim la privirea şefului autoritar, vom remarca că are un contact vizual direct, care comunică clar forţă, mai ales atunci când vorbeşte. Studiile efectuate asupra dominaţiei sugerează că privirile directe insistente sunt puternice şi intimidează. Iar, şefii autoritari folosesc din plin această tactică, mai ales pentru că subalternii lor care sunt timizi şi umili tind să se retragă şi să îşi ferească privirea când sunt priviţi insistent şi direct.
De cele mai multe ori, atunci când ne uităm la feţele şefilor autoritari, observăm lipsa unor expresii faciale clare, parcă ar fi incapabili de a simţi sau exprima vreo emoţie pozitivă. Însă, cele negative, cum ar fi mânia, supărarea, dezaprobarea, sunt intens prezentate fie prin sprâncene încruntate, coborâte şi arţăgoase, fie prin ochi îngustaţi şi fălci încordate, fie prin gura deschisă şi dinţi dezveliţi. Am trecut în revistă doar câteva dintre semnalele nonverbale emise de şefii autoritari. Speranţa mea este de a le conştientiza şi de a le recunoaşte, pentru a nu fi luaţi prin suprindere şi pentru a putea reactiona adecvat atunci când vă întâlniţi cu ele. Soluţiile depind de la caz la caz şi în funcţie de context!
