Dl Nastase a spus ca motivul pentru care partidul domniei sale, acum in opozitie, respinge pachetul de legi adoptat de guvernarea actuala in privinta proprietatii este ca prevederile sunt sub reglementarile actuale in domeniu. Nici ca gluma afirmatia nu-i nimerita! Spiritul in care este conceput pachet de legi in privinta proprietatii corespunde in buna masura standardelor euroatlantice in materie, adica ale lumii in care Romania pretinde ca doreste sa se integreze. Nici nu conta ca aceste standarde plac sau nu plac, ele trebuiau asimilate in perspectiva apartenentei Romaniei la aceasta lume, intrucat aceasta lume nu va fi facut niciodata vreun rabat tocmai de la ceea ce constituie reperul sfant al intregului ei set de valori. Prin comparatie, legile pedeseriste in privinta proprietatii au reprezentat o incercare disperata de a refuza repararea nedreptatilor comuniste si, mai ales, de a nu-i afecta, la o eventuala reparare, pe profitorii de pe urma acestor nedreptati. Respectul proprietatii, potrivit respectivelor reglementari, incepea numai de la ceea ce va fi de acum incolo, adica pentru a permite ciocoilor tranzitiei sa-si prezerve averile facute din furt, inselaciune si coruptie.
Totusi, un dram de dreptate are dl Nastase in afirmatia facuta. Exista un aspect in care pachetul de legi promovat de actuala guvernare in domeniul proprietatii nu ca ar fi sub, dar nu este deloc mai breaz decat reglementarile pedeseriste: in privinta retrocedarii caselor nationalizate. Pana la urma, textul noilor reglementari nu este transant favorabil fostilor proprietari, asa cum s-ar fi cuvenit si cum era in proiectul initial al reglementarii. Probabil, actuala guvernare, extrem de eclectica doctrinar, nu a reusit sa se puna de acord asupra unei reglementari care, fara echivocuri, sa instituie repararea injustitiilor trecutului, impunand retrocedarea in natura catre fostii proprietari, daca fizic o asemenea retrocedare este posibila si indiferent de ceea ce s-a intamplat intre timp nu din cauza proprietarului de drept.
Mai precis, era necesar ca, in mod clar, sa se revoce Legea pedeserista 112/1995, sa i se anuleze fara echivoc consecintele, sa se prevada restituirea imobilelor catre fostii proprietari si, in mod firesc, despagubirea celor care intre timp au cumparat de la stat, in deplina cunostinta de cauza, imobilele respective in baza amintitei legi. 112/1995 a fost o lege care nu trebuia sa existe. Pentru ca aceasta a dat dreptul celor care stateau, la aparitia legii, in spatii locative nationalizate, ce apartinusera unor proprietari identificati, sa le cumpere, in ciuda revendicarii lor de catre acesti proprietari. Pentru ca, deci, o asemenea reglementare legifera de fapt un furt, intrucat furt inseamna a vinde cuiva ceva confiscat fara drept de la altcineva. In privinta anularii consecintelor acestei legi care n-ar fi trebuit sa existe, noile reglementari nu sunt cu nimic superioare Legii 10/2001. Direct sau prin mostenitorii lor, proprietarii deposedati cu titlu sau fara titlu de statul comunist se cuvenea sa fie repusi in posesia proprietatilor lor de drept. In locul acestei abordari, in cazul in care imobilul a apucat sa fie cumparat in baza Legii 112/1995, fostii proprietari urmeaza sa fie cei despagubiti, in timp ce aceia care au cumparat raman bine mersi in case, asa cum a fost si pana acum. Singurii dintre cumparatorii in baza Legii 112/1995 care puteau sa se bucure de ramanerea in case ar fi fost cei ce au cumparat de buna-credinta, care sa fie dovedita prin faptul ca nu exista nici o notificare de revendicare la momentul cumpararii.
Se poate spune ca fostii proprietari au pierdut si ultima sansa de a-si recupera vreodata, nici macar in ceasul al 13-lea, proprietatile. De acum, asociatiile care se lupta de ani de zile pentru drepturile acestora trebuie, probabil, sa puna lacat demersurilor lor, considerandu-le capitol inchis.
Este pacat ca, la peste 15 ani de la schimbarea sperat radicala, se petrece asa ceva! Este, de asemenea, pacat ca lovitura de gratie vine din partea unor partide care nu mai incap de liberalism si abordari popular-democratice, in perspectiva aderarii tarii la Uniunea Europeana. Si care au mai tradat o data, acum opt ani, doctrinele de care se considera animate in materie de proprietate. Complicatiile, fara indoiala importante care ar fi fost generate prin anularea consecintelor Legii 112/1995, trebuiau asumate, indiferent de problemele politice, economice, electorale si juridico-practice create. Si este si mai pacat pentru ca, de fapt, problema n-a fost rezolvata cum se cuvenea nu din alte motive, ci din interese de grup si personale ale celor care se declara ca reprezinta doctrinele in cauza. Initiatorii noilor reglementari au fost nevoiti probabil sa schimbe macazul, abatandu-se de la ceea ce proiectasera initial, pentru ca n-au gasit sustinere in propriile partide la vot. Deoarece, mai precis spus, exista multi si prin aceste partide care au profitat direct sau indirect, ei insisi sau prin rudele lor, de Legea 112/1995, considerand, in ciuda doctrinelor pe care si le-au asumat, ca este mai confortabil sa se bucure in continuare de consecintele acestei incalificabile legi.
Macar de la PDSR nu ne asteptam la nimic bun si corect in domeniu. De altfel, PDSR a fost consecvent cu sine in aceasta privinta, caci nici n-a facut promisiuni “europene” in chestiune!
