Restrictionarea calatoriilor in spatiul Schengen pentru romani aduce in discutie, in mod serios si acut, problema aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. In discutie pe fond, dincolo de temele pe care Comisia de la Bruxelles le-a cerut Romaniei sa le faca si pe care Romania fara nici un echivoc trebuie sa le faca.
Motivul pentru care se impune o rediscutare pe fond a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana in conditiile restrictiilor amintite este ca, dincolo de modul dezastruos in care autoritatile romane au gestionat introducerea acestor restrictii, este vorba, in ultima si ultima instanta, de reglementari cerute de autoritatile Schengen, cele care stabilisera regulile si pana acum si care acceptasera libera circulatie in anumite conditii a romanilor in spatiul respectiv.
S-a facut multa valva in legatura cu retinerea pasapoartelor romanilor care, la intoarcere, se constata ca au stat mai mult in spatiul Schengen decat cele 90 de zile admise, reglementare in cele din urma inlocuita cu o alta, de interdictie a iesirii din tara in cazul celor aflati in respectiva culpa. Dar nu aceasta este problema!
A facut, de asemenea, multe valuri cerinta pentru oamenii de afaceri de a prezenta la iesirea din tara nu doar bani, ci si o invitatie de la partenerul de afaceri, reglementare complet absurda, pentru ca omul de afaceri roman era pus sa ceara o favoare tocmai celui cu care urma sa faca afacerea, ceea ce il delegitima si demonetiza. Dar nu asta e problema, chiar daca oamenii de afaceri romani reusesc, prin presiuni, sa anuleze obligativitatea invitatiei in ceea ce ii priveste.
Problema este invitatia in sine, care goleste de fapt de continut libertatea de circulatie care se instituise, in principiu, prin ridicarea obligativitatii vizelor.
Toate ipocriziile si demagogiile legate de acest subiect concret trebuie abandonate. Lucrurile este necesar sa fie clare. Daca cei ce au admis la un moment dat ridicarea obligativitatii vizelor pentru romani – si au stiut ca o fac nu doar pentru turism, ci si pentru munca mai mult sau mai putin in conditii de legalitate – considera acum ca romanii le fac prea multe probleme au toata latitudinea sa reintroduca regimul de vize. Nici nu trebuie sa dea partii romane vreo explicatie. Ce ar face partea romana intr-o asemenea situatie asta este o alta problema! Probabil n-ar face nimic, pentru ca ii place sa lustruiasca pantofii altora, desi ar fi pe deplin indreptatita sa introduca, in reciprocitate, vize pentru cetatenii europeni.
Dar nici ca acum, sa li se ceara autoritatilor romane sa introduca un fel de inlocuitor de vize de iesire din tara – macar comunistii erau mai putin ipocriti, viza de iesire in clar fiind obligatorie! – adica sa construiasca ele insele gardul de imprejmuire pentru propriii cetateni! Si asta dupa ce autoritatile romane, pe cat de criticate sunt, n-au lasat totusi decat unul din trei romani care au dorit sa treaca granita in spatiul Schengen s-o si faca! Si dupa ce au respectat strict acordurile de readmisie, preluand fara probleme sute de mii de concetateni considerati prin tarile Schengen in neregula din zeci de motive! Nu este drept sa se dea romanilor pe la nas cu libertatea de circulatie, sa se rezolve problemele puse de anumiti romani prin trimiterea acasa in baza acordurilor de readmisie incheiate tocmai in virtutea libertatii de circulatie, pentru ca apoi sa se revina mascat la situatia dinainte. Sa se revina, dar in clar!
Autoritatile romane au datoria fata de cetatenii lor sa se comporte demn. Sa nu accepte asemenea demagogii care le pun de altfel in situatii jenante. Este necesar sa se reclame autoritatilor Uniunii Europene clarificari fara echivoc asupra intentiilor fata de Romania: inauntru sau afara?! Statutul romanului este esential. In virtutea principiilor de baza ale Uniunii Europene, fara libertatea de circulatie a persoanelor nu poate fi vorba de apartenenta unui stat la Uniunea Europeana. Mai mult insa, nu trebuie sa ne ferim a sublinia ca, in actuala faza a lucrurilor din punct de vedere economic, libertatea de circulatie pentru cetatenii ei si cea macar partiala pentru forta sa de munca sunt singurele avantaje pe care Romania le poate avea de pe urma aderarii la Uniunea Europeana acum si inca multi ani de acum inainte. Si, ca atare, fara acestea aderarea Romaniei nu are nici rost, nici sens pentru Romania insasi, intrucat s-ar transforma, pentru ani si ani, intr-un noian de costuri fara nici un beneficiu.
Si pentru ca presedintia rotativa a Uniunii Europene apartine in aceasta a doua jumatate a anului in curs Marii Britanii, sunt de cerut clarificari serioase in particular acestei tari asupra intentiilor privind Romania. Aceasta tara, care ar vrea sa si fie si in acelasi timp sa nu fie in Uniunea Europeana, reprezinta un monument de ambiguitate politica, in a carei plasa este foarte usor de intrat. Acestei tari, Romania, din pacate, ii tot cauta in coarne, desi modul constant restrictiv in care ii trateaza in materie de calatorii pe romani – desi poate mai putin ipocrit decat altii – este mai degraba tratamentul pentru cetatenii unei tari din afara decat dinlauntrul Uniunii Europene!
Din pacate, cetatenii romani nu au pe cine conta pentru apararea intereselor lor, caci guvernantii de la Bucuresti sunt delegitimati de luptele politice de balci in care sunt continuu implicati.
