Potrivit clauzelor contractului de privatizare parafat in 2004 de guvernul PSD si aprobat de Parlament, vanzarea companiei Petrom a fost facuta in dezavantajul Romaniei. Astfel, OMV-Petrom a obtinut dreptul sa stabileasca unilateral pretul gazelor, autoritatile avand posibilitatea sa intervina doar in situatii de criza. Un alt dezavantaj se refera la taxele pentru statul roman, care nu ar putea fi modificate pana in anul 2015, iar un al treilea se refera la concesionarea terenurilor cu petrol si gaze pe 30 de ani sau pana la epuizarea resurselor. Toate aceste aspecte, fara a fi prezentate vreodata oficial, sunt confirmate de recenta scumpire a gazelor. Aceasta trecere in revista a evenimentelor din ultimele trei saptamani reflecta insa o alta situatie, si anume faptul ca Guvernul Nastase, in 2004, a privatizat prost si a ignorat reglementarea pietei energiei in conditii postprivatizare.
Basescu cere temporizarea privatizarilor din energie
Presedintele Traian Basescu a declarat miercuri ca in urma cu o luna i-a cerut ministrului Economiei sa nu accelereze procesul de privatizare la companiile din domeniul energiei, mai ales la Romgaz, proces care sa fie reluat dupa o analiza a rezultatelor privatizarilor in domeniu, inclusiv a Petrom. “Acum o luna i-am cerut ministrului Industriilor (ministrul Economiei si Comertului, Codrut Seres – n.r.) sa nu accelereze procesul de privatizare la companiile din domeniul energiei, mai ales la Romgaz, urmand ca acestea sa fie reluate dupa o analiza a rezultatelor privatizarilor din domeniul energetic de pana acum, inclusiv a Petrom”, a afirmat presedintele Basescu.ÊÊ
Piata energiei nu este piata brutariilor
Interventia presedintelui Basescu ar trebui sa-l determine pe dl ministru Seres sa faca mai mult decat o analiza, adica un raport asupra privatizarilor. Ministrul Economiei trebuie sa faca ordine de fapt pe piata energiei, a utilitatilor publice in general si sa intareasca din punct de vedere legal toate autoritatile de reglementare din domeniu.
“Piata energiei nu este piata brutariilor, a declarat recent profesorul Daniel Daianu, o piata a produselor de larg consum. Aici avem de-a face cu ceea ce livreaza utilitatile publice, economia nu poate functiona fara energie, oamenii nu pot sa traiasca fara caldura, fara apa. Pe de alta parte, nu exista concurenta, asa cum se spune, pe piata energiei. Aceasta piata este dominata de unii furnizori, foarte mari. Nu se poate admite teza ca aceasta piata nu poate si nu trebuie sa fie reglementata.”
Atunci cand vine vorba despre utilitati publice, privatizarea are o alta importanta si alte consecinte. Monopolul privat poate sa fie la fel de injust ca monopolul exercitat de stat, ca atare nu se poate admite un abuz de pozitie dominanta pe piata. “Este adevarat ca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, mai spune Daniel Daianu, obliga sau ne obliga sa aducem tarifele la gazul, la electricitatea care sunt livrate consumatorilor, utilizatorilor industriali la nivelurile care sunt considerate acceptabile in Europa. Si asta intrucat celelalte tari pot sa reproseze Romaniei ca-si subventioneaza diversele sectoare industriale. Insa aceasta logica se schimba cand avem de-a face cu utilizatorul casnic, cu cetateanul, pentru ca este aiuritor sa obligi cetateanul sa plateasca, de la trei luni la… sau la fiecare trei luni, un pret sau un tarif care creste intr-o masura care nu tine seama de puterea de cumparare. Din pacate, eu cred ca in acest domeniu al autoritatilor nationale de reglementare este vorba despre o ilustrare flagranta a slabiciunii statului roman. Deci nu am privatizat nici cum trebuie si nici nu suntem capabili sa reglementam aceasta piata. In plus, afirma profesorul Daianu, piata energiei, in pofida a ceea ce se clameaza la Bruxelles si ce spun jucatorii grei din UE, nu este o piata liberalizata, este o piata dominata de grupuri puternice si de aceea trebuie discutat si totusi impuse reglementari. Dar trebuie sa ai oameni responsabili si competenti. Iar legea sa fie de partea ta.”
Anomalii legislative
Pe piata gazelor naturale consumatorii sunt impartiti in doua categorii, in functie de modalitatea de stabilire a pretului de achizitie a gazelor. Segmentul consumatorilor captivi, in care sunt incluse populatia si companiile cu un consum redus, cumpara gaze la preturile stabilite de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN). Pe de alta parte, consumatorii mari pot negocia direct cu furnizorii preturile de achizitie.
Autoritatea, prin mecanismele pe care le are, controleaza doar 30% din pretul final care ajunge la consumator. In plus, mai reglementeaza inmagazinarea subterana, transportul, distributia si furnizarea gazelor. “Productia si importul, care reprezinta, din pacate, 70% din ponderea in pretul final reglementat, nu sunt sub controlul Autoritatii – a declarat intr-o emisiune Stefan Cosmeanu, presedintele institutiei. La productia interna avem un calendar de aliniere, la import avem contracte comerciale si aducem de peste zece ani in tara gaze prin intermediari si sunt lucruri la care Autoritatea, din pacate, nu poate sa raspunda. In schimb, si aici este intr-adevar marea anomalie, trebuie sa raspunda si sa anunte trimestrial pretul final reglementat. Dar, in continuare, mai spune Stefan Cosmeanu, are controlul asupra a 30% dintre componente, celelalte 70% le preia de pe piata libera, le pune, le aduna, le compune si anunta pretul final reglementat. In consecinta, atat timp cat pe o pondere de 70% nu am control conform legii, sunt convins ca nimeni din tara asta nu va fi multumit de activitatea Autoritatii, care o sa transmita din trei in trei luni rezultatul unei ponderi de 100% destul de dezamagitor pentru consumatori, adica preturi mari.”
