Conform unui studiu realizat pentru UNSAR de către IRES, la 31 august a.c., erau asigurate doar 1,68 milioane de locuinţe, conform datelor furnizate de PAID – Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale.
Poliţa obligatorie anuală PAID acoperă, ca evenimente asigurate, cutremurele, inundaţiile şi alunecările de teren. Prima de asigurare e de 10 euro, la suma asigurată de 10.000 de euro (imobile din chirpici etc.), şi de 20 de euro, la 20.000 de euro suma asigurată, la imobile cu rezistenţă mai mare.
Având în vedere cât de mică este prima de asigurare, comisionul celui ce ar trebui să vândă poliţele ar fi aşa de mic încât nu rentează să se ducă şi să facă aceste poliţe: nu-şi scoate nici banii de cafea.
Când te duci în mediul rural, fie chiar şi să faci asigurări pe bandă rulantă, la o comună întreagă, comisionul cumulat e atât de mic că nu-ţi câştigi, de regulă, banii pentru benzină, masă, cazare şi diurnă, darămite să mai şi câştigi bani pentru munca ta.
Bucureşti: cu dauna totală îţi faci un perete
Constantin Năstase, expert în asigurări, spune că, „în acest moment, conform cifrelor, sunt cam 1,68 milioane de locuinţe asigurate din vreo şapte milioane, ceea ce reprezintă cam 17,5%, ca pondere de locuinţe asigurate”.
Asigurarea obligatorie PAID funcţionează din 2009. Suntem în 2018, spre final, 10 ani de la înfiinţare. Asigurarea obligatorie de locuinţe urcase la 30%-40% grad de conformare la lege, deşi gradul de informare e, aşa cum am văzut, de 80%.
„Deci, 80% dintre noi ştim de obligativitate, dar ne asigurăm 17,5%. Problema, aşadar, nu e de informare sau educare, ci de reticenţă a populaţiei”, concluzionează Năstase.
„Cu suma asigurată, fie 10.000, fie 20.000 de euro, în cazul daunei totale, nu poţi să faci nimic. În Bucureşti, îţi faci un perete. Nu rezolvă problema pentru care a fost înfiinţat pool-ul, pe principiul pe care funcţionează o asigurare: să-ţi refaci bunul la valoarea dinainte de distrugere, din cauza evenimentului asigurat. Principiul nu e realizat pentru că suma este foarte mică”, a explicat „României libere” expertul.
Modelul turcesc
Există în lumea de tip occidental o astfel de asigurare obligatorie de locuinţe? „Singura ţară e Turcia”, spune Constantin Năstase. „Modelul românesc este luat din Turcia: Turkish Catastrophy Insurance Pool (TCIP), un pool asemănător cu al nostru, o uniune de asigurători, care funcţionează de două decenii.
„În Turcia, gradul de asigurare e puţin mai mare ca la noi. Nu funcţionează. Orice e obligatoriu funcţionează doar dacă e punitiv, dacă dai amenzi şi are cine să le aplice”, susţine Năstase. Cu o singură excepţie: asigurările pentru terţi.
„O asigurare obligatorie îşi are rostul, cred eu, numai dacă există un terţ păgubit în ecuaţie”, crede expertul în asigurări. La RCA, de exemplu, se face o asigurare obligatorie: terţul păgubit este cel pe care-l loveşti cu maşina şi căruia, din asigurare, îi plăteşti dauna.
„Ne facem RCA”, explică Constantin Năstase, „nu pentru că ne lovim maşina (n.r. – pentru aceasta este asigurarea CASCO), ci pentru a despăgubi maşinile celor pe care-i lovim. RCA e obligatorie în toată lumea. La asigurarea obligatorie de locuinţe nu există terţ păgubit. Tu, asiguratul, eşti păgubit. Este o asigurare de prim risc”. Logica naturală este astfel că, dacă vrei, ţi-o faci, iar dacă nu, nu. Pe riscul tău, ca la toate poliţele de prim risc.
Probleme de legalitate
Există prevăzute în lege amenzi dacă nu-ţi faci poliţa obligatorie. De ce nu le aplică nimeni? Pentru că sunt câteva probleme. Prima: „O locuinţă poate avea mai mulţi proprietari. Cum dai amenda? Pe numele cui?”, se întreabă specialistul.
„Mai apoi, este ilegal. Nu poţi să-l obligi pe om să se asigure şi să-l amendezi pentru că nu s-a asigurat, juridic vorbind. O idee ar fi să nu-ţi ia statul impozitul pe casă până nu te asiguri, dar iarăşi este un abuz”, a spus pentru RL Constantin Năstase.
De ce e mică suma şi nu este mai mare, ca să devină rentabil pentru brokerii din asigurări? „Pentru că, la realizarea legii, s-a utilizat criteriul social: instituirea unei prime mici, ca să-şi permită toţi”, explică Năstase. Totuşi, de ce nu se asigură românii pe această poliţă?
„Proiectul nu a fost făcut cu un studiu prealabil de piaţă. După părerea mea, în România sunt trei categorii de oameni: cea mai mare pondere – populaţia săracă. Nu are bani şi nu consideră o prioritate să se asigure. Mai există o pătură bogată, cu 3-4 locuinţe, ce se gândeşte că nu riscă să rămână sub cerul liber la o calamitate. Nici pentru ei nu e o prioritate: nu se asigură pentru că nu vor”, explică specialistul.
A treia categorie de populaţie e pătura medie, care nu există în România. Sau există cât o arată cifrele: 17,5%. Ei îşi fac poliţa mai curând din educaţie şi îşi permit şi ca venituri, a explicat expertul „României libere”.
Altă doctrină: poliţa obligatorie, ca metodă de educare
Un expert cu mare experienţă din piaţa asigurărilor, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, susţine că, din contră, „piaţa este viabilă şi asigurarea obligatorie de locuinţe se impune, doar că avem nevoie de măsuri de educare a clienţilor”.
Astfel, a explicat specialistul, „asigurarea facultativă este importantă pentru fiecare client, dar mulţi trebuie educaţi înainte prin asigurarea obligatorie”.
O parte dintre clienţi, explică acesta, pornind de la asigurarea obligatorie, şi-au dezvoltat mai apoi şi gustul pentru asigurările facultative. Protecţia complexă contra unei categorii extinse de riscuri o oferă o asigurare facultativă. Astfel, a explicat RL specialistul, asigurările obligatorii de locuinţe ar fi un soi de cârlig de atragere a românilor în piaţa asigurărilor facultative, ce acoperă mai multe riscuri.
PAID, aşa cum am văzut, protejează pentru trei riscuri majore. Dar, la un posibil cutremur de peste 7 grade, în Bucureşti foarte multe locuinţe se vor prăbuşi.
Sunt multe locuinţe asigurate, dar sunt şi multe neasigurate, care, nefiind protejate de asigurarea facultativă sau măcar de cea obligatorie, nu au nici un fel de protecţie. Dacă are loc un cutremur mare, riscul de cutremur este acoperit la locuinţele asigurate în PAID, dar în mică măsură.
