Publicaţia observă că, deşi este greu de spus care sunt cifrele exacte, estimările arată că 1,3 milioane de români s-au întors în România, echivalentul a de trei ori mai mult decât populaţia celui de al doilea cel mai oraş al ţării.
Este posibil ca, în acelaşi timp, circa 500.000 de bulgari să se fi întors în Bulgaria – un număr uriaş dacă ne gândim la faptul că ţara are o populaţie de 7 milioane de locuitori.
Lituania a avut mai mulţi cetăţeni care s-au întors decât au plecat pentru prima dată după mai mulţi ani.
„În Varşovia, aplicaţiile de dating înfloresc datorită polonezilor care vor să caute distracţie nedistanţată. Politicienii din Europa de Est s-au plâns de mult timp de un exod al creierelor pe măsură ce cei mai străluciţi studenţi au plecat în căutarea unor salarii mai mari în Vest. Acum, în pandemie, într-o economie în schimbare şi cu schimbarea tiparelor de muncă, mulţi dintre ei se întorc acasă. Un câştig al creierelor a început”, scrie The Economist.
Migraţia din diverse colţuri ale lumii este deseori temporară. În Europa, anumiţi factori aduc oamenii acasă. Liam Patuzzi, care lucrează pentru Institutul European pentru Politici Migraţioniste, punctează că gap-ul economic dintre Est şi Vest începe să se închidă. „Pieţele muncii din Europa de Est sunt fierbinţi. Înainte de pandemie, rata şomajului era de 2% în Cehia, de la 9% în 2004. Decalajele salariale, chiar dacă sunt în continuare mari, sunt în scădere. În 2010, un român care se muta în Italia putea să câştige şi de cinci ori mai mult decât în ţara de origine, iar în 2019, doar de trei ori mai mult. Pentru cei mai talentaţi, acest decalaj este chiar şi mai mic. Dezvoltatorii români de software au numeroase avantaje, printre care şi faptul că sunt scutiţi de taxa pe venituri, un loc de muncă în acest domeniu Bucureşti îl întrece pe unul în Bruxelles”, mai scrie The Economist.
