Declarația fiscală unică (Declarația 212) a fost recent introdusă în legislație pentru declararea, impozitarea și taxarea tuturor veniturilor. O caracteristică a acesteia este că devine titlu executoriu atunci când se atinge scadența la obligațiile de plată.
Astfel, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) foloseşte direct informaţiile din Declaraţia 212 pentru a soma neplătitorul, fără a mai fi necesară emiterea deciziilor de impunere. Aşadar, se poate ajunge mai repede la executarea silită, anunţă compania de consultanţă juridică şi financiară CONfirm.
„Titlul de creanţă fiscală devine executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau la termenul de plată prevăzut de lege, se prevede în Codul de Procedură Fiscală. O decizie de impunere de exemplu e un titlu de creanţă fiscală, la fel ca şi declaraţia fiscală. Faptul că se ajunge la scadenţă şi plata nu s-a realizat face ca acest titlu să fie folosit de ANAF pentru a executa silit contribuabilul, fără alte formalităţi. Nou-introdusă în legislaţia fiscală, declaraţia unică 212 este un astfel de document – titlu de creanţă fiscală – pe care ANAF îl poate folosi pentru a executa silit contribuabilii care nu au plătit la termen taxele la stat”, spune Agnes Ghiţă, expert fiscal la CONfirm.
“Dacă ai depus declaraţia de venit, ţi-ai asumat venitul şi Fiscul te poate executa silit doar în baza acestei declaraţii.“ – ADRIAN BENŢA, CONSULTANT FISCAL
Termenul de plată pentru sumele declarate în Formularul 212 este 15 martie, anul următor realizării venitului. Până la acest termen, contribuabilii pot face plăţi în baza formularului depus la ANAF.
Titlu executoriu încă din 2004
„România liberă“ l-a întrebat pe consultantul fiscal Adrian Benţa de ce Declaraţia de venit unică 212 este cu titlu executoriu, în timp ce vechile declaraţii de venit, specializate pe categorii ţintite de venit, nu erau astfel.
„Declaraţia fiscală depusă de contribuabil este cu titlu executoriu din anul 2004, de la primul Cod de Procedură Fiscală (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003). Dacă ne uităm pe orice declaraţie de venit depusă în anii anteriori, vom vedea scris: «Prezenta reprezintă cu titlu executoriu etc.»”, spune Benţa.
Astfel, atrage atenţia consultantul fiscal, „dacă ai depus declaraţia de venit, ţi-ai asumat venitul şi Fiscul te poate executa silit doar în baza acestei declaraţii”. Cu alte cuvinte, nu mai este nevoie de o declaraţie de impunere pentru a deveni efectivă executarea silită, iar aceasta încă de acum 14 ani, din anul 2004.
“Fiscul nu a avut o politică foarte represivă până acum. Dacă existau datorii în sold, ANAF nu venea imediat cu executarea silită propriu-zisă. Au fost făcute notificări către contribuabili, nu a fost ceva imediat.“ – LUMINIŢA FLOROIU HOSU, MEDIATOR
Deci, ANAF te poate executa sau poate să te mai lase, să nu te execute, după cum doreşte instituţia?„Asta depinde de cât de mare este capacitatea ANAF să prelucreze nişte baze de date”, a mai spus Adrian Benţa.
Pe de altă parte, mediatorul Luminiţa Floroiu Hosu consideră că „ANAF, de când există obligativitatea depunerii declaraţiilor, putea să te execute silit pentru oligaţiile neachitate în termen. Practic, Declaraţia unică de venit 212 a cumulat toate declaraţiile pe care le făceau persoanele fizice în mod separat, independent, într-un singur formular”.
Aşadar, ANAF continuă să facă executări silite, aşa cum a făcut şi până acum, pe baza declaraţiei sau declaraţiilor de venit, spune expertul, subliniind că, „în momentul în care ai o societate, ANAF face executări silite, inclusiv blocând conturile bancare ale persoanelor fizice”. Există o limită minimă de sumă? „Nu există o limită de sumă. Se pot face executări silite şi la 5.000 de lei”, a declarat Luminţa Floroiu Hosu pentru RL.
Dar din declaraţia expertului se înţelege că, rezonabil, aceasta ar fi suma minimă, de bun simţ, la care Fiscul ar trebui să acţioneze executând silit un contribuabil. Totuşi, la pensionari care au datorii la Fisc de 300 de lei se poate ajunge la o executare silită?
„Din câte ştiu, ANAF nu are o politică restrictivă. Dacă consideră că persoana respectivă nu şi-a achitat datoriile, poate să înceapă executarea silită”, spune Floroiu Hosu.
Represiunea fiscală vs. colectarea de venituri
Într-un interviu acordat RL, consultantul în management Valentin Ionescu a afirmat: „Disciplina fiscală nu trebuie confundată cu represiunea fiscală. Mi-e teamă că (n.n.: funcţionarii Fiscului) vor face presiuni asupra antreprenorilor ca să plătească toate datoriile”.
Există o legătură între „ANAF te poate executa silit” şi această represiune fiscală la care s-a gândit anterior Ionescu? „Fiscul nu a avut o politică foarte represivă până acum. Dacă existau datorii în sold, ANAF nu venea imediat cu executarea silită propriu-zisă. Au fost făcute notificări către contribuabili, nu a fost ceva foarte imediat”, a spus Luminiţa Floroiu Hosu.
„Dacă trecea o perioadă lungă de timp şi contribuabilul nu răspundea pozitiv, se putea pune o asemenea problemă. Mai există şi eşalonările. ANAF doreşte să-şi recupereze banii. Dacă fac o eşalonare, atunci nu mai există executarea silită”, explică Floroiu Hosu.
Adrian Benţa are altă abordare. „Depinde cât de bine se mişcă ANAF. Sunt persoane fizice cărora li s-au blocat conturile. Mie mi-au blocat conturile din anul 2002, aşa că depinde foarte mult de ordinul de mărime. Eu, personal, aş fi introdus un criteriu de mărime. Începem executarea silită dacă avem 5.000 de lei de recuperat, nu mă duc să execut o datorie de 200 de lei, ca să cheltuiesc pentru ea mai mult decât face”, spune expertul.
El a adăugat că o astfel de executare silită poate să coste „de la valoarea trimiterii unui plic, până la multe mii de euro, atunci când ai de scos la licitaţie multe active. Ieşi în pierdere (n.n.: dacă suma de recuperat este mai mică decât banii cheltuiţi ca să o recuperezi)”.
