Contractul-cadru este valabil pentru prosumatorii care dețin centrale electrice de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu puterea instalată de cel mult 27 kW pe loc de consum, care nu beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, arată autoritatea de reglementare.
Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică, explică concret despre ce este vorba şi cum funcţionează sistemul acesta complet nou pentru România şi relativ nou în lumea de tip occidental.
„Dacă îmi montez nişte panouri fotovoltaice pe casă şi acestea produc energie în timpul zilei, cât e lumină, să zicem că îmi produc doi kilowatti de energie electrică şi consum numai unul. Diferenţa de un kilowatt producţie se duce în reţea”, a explicat Demetrescu pentru “România liberă”.
Pentru aceasta, trebuie să existe, în primul rând, contoare cu dublu sens, care să măsoare şi energia consumată, şi cea livrată sistemului energetic naţional. “Se face o balanţă. Ai consumat atât şi ai această factură, ai dat în reţea şi scădem din factură ce ne facturezi tu, cum ar veni. Am consumat de 100 de lei şi am produs de 25 de lei. Plăteşti 75 de lei”, detaliază expertul.
1 kW putere instalată – 1.000 de euro investiţie
Prosumatorul încheie un contrat tipic cu furnizorul său de energie electrică. Contorul în dublu sens nu îl pune Enel Energie, de exemplu, sau un alt furnizor, ci Enel Distribuţie, care, conform legii, gestionează monopolul naţional pe distribuţia de energie electrică.
În România, furnizarea şi distribuţia energiei electrice s-au separat. Cât costă deci să îţi instalezi pe casă panourile acestea fotovoltaice? “Grosso modo, costul pe kilowatt de putere instalată este în jur de 1.000 de euro”, spune Ovidiu Demetrescu.
„Într-un living mare, dacă aprinzi toate becurile, consumi 2 kW. Dacă pui leduri, consumul se reduce la 100 W.“ – Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică
Preţul unitar poate fi ceva mai mic dacă ai o putere instalată mai mare. Dacă îţi instalezi 3 kW, tot un singur contor din acesta inteligent pui. “Contoarele acestea au invertor şi sistem inteligent de management al energiei electrice, care aruncă în reţea un kilowatt dintre cei doi produşi, ca să nu se prăjească aparatele din casă”, arată Demetrescu.
Aşadar, cu cât prosumatorul are pe casă instalat un sistem mai mare, cu atât îi scade puţin costul total al investiţiei. Un singur panou fotovoltaic are o putere instalată de 200 W. Este deci nevoie de cinci panouri pentru un kilowatt.
Un panou din acesta are o suprafaţă de până în 2,5 m2. Deci, pentru cinci panouri, trebuie o suprafaţă desfăşurată de 12,5 m2. Este de preferat o expunere la soare optimă, pe faţa sudică a acoperişului.
Cât câştigi. Legătura cu eficienţa energetică
Este foarte greu de calculat cât consumă o casă pe pământ. Consumul diferă foarte mult. Depinde ce ai în gospodărie. Frigiderul, lada frigorifică ş.a.m.d. merg tot timpul. Alţi consumatori funcţionează intermitent, ca iluminatul, eventual un hidrofor, dacă ai puţ, dar şi centrala termică are, de asemenea, nişte pompe.
„Într-un living mare, dacă aprinzi toate becurile, consumi 2 kW. Dacă pui leduri, consumul se reduce la 100 W”, a calculat expertul în Energetică Ovidiu Demetrescu. Aşadar, este logic că, dacă produci mai mult decât consumi, vei ajunge în situaţia fericită că furnizorul te va plăti pentru electricitatea pe care i-o produci. Totul depinde de eficienţa ta energetică.
Foarte greu de aplicat la blocuri
La bloc nu se poate pune, pentru că asociaţia de proprietari va trebui să devină producător de energie şi o va vinde locatarilor, a explicat Demetrescu pentru RL. Dar aici lucrurile se complică foarte mult.
Cum anume o va face? Care dintre locatari beneficiază de energia din fotovoltaice şi care de cea din reţea? Este o ecuaţie complicată, deoarece consumul trebuie să fie individualizat, simplu şi direct.
Or, dacă ai un bloc cu 10 etaje şi trei scări, în care sunt 128 de apartamente şi tot atâţia proprietari, lucrurile sunt extrem de complicate şi delicate. “Singurul raţionament ar fi pe părţile comune: liftul, iluminatul holurilor pe casa scării”, crede specialistul.
200 W este puterea instalată a unui panou fotovoltaic care ar putea să producă energie electrică pe casa ta.
Totuşi, dacă vrem într-adevăr să facem un smart city, se pot face şi aceste lucruri, dar trebuie realizat probabil un proiect-pilot. “Îl face, de exemplu, distribuitorul de energie, punând sus, pe bloc, panourile fotovoltaice şi atunci îţi scade cumva costurile cu energia electrică la nivelul întregului bloc”, sugerează Ovidiu Demetrescu.
Diavolul se ascunde în LCOE
Avantajul de a-ţi produce singur energia este exprimat foarte bine de un indicator, LCOE (levelized cost of electricity). LCOE este costul mediu al producţiei de energie electrică pentru o instalaţie, care poate fi fotovoltaică, eoliană sau de orice alt tip.
La fotovoltaice, când obţii acest LCOE, calculele se fac pe durata de viaţă a instalaţiei, care, de regulă, este 25 de ani, “dar noi luăm 20 de ani, la care LCOE iese undeva sub 50 euro/MWh produs. Astăzi, în reţea, pe OPCOM, costul energiei este undeva la 300 lei/MWh”, a spus RL Ovidiu Demetrescu.
La acești 300 de lei se mai adaugă însă: taxa de injecţie Transelectrica, tariful de distribuţie (numai cel pentru curentul de joasă tensiune este undeva pe la 140 de lei/MWh, pentru că reţeaua trebuie întreţinută), costul certificatelor verzi, taxa de cogenerare, accizele şi TVA.
„Cine se uită pe factură, constată că astfel costul brut al energiei reprezintă mai puţin de jumătate din factură – 40%-45% din total. Eficienţa energetică de aici vine la prosumatori: când am pus panourile sus pe casă, nu mai plătesc nimic din toate celelalte costuri”, subliniază Demetrescu.
Mai puţin poluant
Rezultatul va fi, dacă se va concretiza proiectul acesta al prosumatorilor, că vom folosi energie mai puţin poluantă şi vom consuma mai puţin din ea. “Ceea ce nu am înţeles a fost că legiuitorul a spus că maximumul de capacitate instalată poate fi de cel mult 750 MW. De ce să limitezi?”, se întreabă specialistul.
Mai există şi un alt factor critic: birocraţia, mai mare sau mai mică, indusă de autorităţi în sistem. “Când îţi iei statutul de prosumator, îţi schimbi avizul tehnic de racord la reţea. Ar trebui să ţi-o cam facă cu foarte puţini bani”, atrage atenţia Ovidiu Demetrescu.
Aşadar, o barieră ar fi costul racordului. „O soluţie ar fi ca acesta să fie inclus în costul proiectului. Oricum, Enel Distribuţie trebuie să-şi dimensioneze reţeaua pentru a putea primi de la toţi prosumatorii, astfel încât, pe vârf de sarcină, să nu scoată fum. Chestiunea este foarte rafinată, are foarte multe componente”, a spus pentru „România liberă“ specialistul în Energetică.
