„Cred este că există o problemă cunoscută în modalitatea de renumerare în transporturi, construcţii şi în alte câteva sectoare, care le-a permis să supravieţuiască, dar care creează probleme. Pe de o parte, creează o concurenţă neloială între cei care plătesc conform tuturor reglementărilor legale tot ce au de plătit şi cei care încă mai practică măsuri de muncă la „gri”.
Nu mă refer aici la evaziuni, ci la măsuri care evita taxele. Pe de altă parte, statul pretinde că controlează şi la fiecare 2-3 ani apar probleme de inspecţie a muncii în transporturi, de parcă atunci descoperă ce se întâmplă, în condiţiile în care mulţi oameni ştiu de mulţi ani ce se întâmplă.
Eu propun să ne aşezăm la masă şi să vedem care este problema de competitivitate a transporturilor româneşti. Dacă este o problemă legată de remunerarea forţei de muncă, să vedem care este decalajul între zona de est şi cea de vest şi dacă de aici vin mai întâi problemele.
Sau mai degrabă problema sta în inegalitatea negocierii tarifelor de transport, în faptul că transportatorii din est sunt plătiţi pe aceleaşi tipuri de servicii mult mai prost decât cei din vest? Aici cred că sunt mai multe probleme pe care ar trebui să le punem pe masă înainte de a ajunge la legislaţia europeană.
Eu nu cred că am avut o gândire strategică asupra a ceea ce ne dorim noi de la sectorul de transport din România şi la nivel european. Am discutat numai când lucrurile au fost grave sau când stă să pice industria. Hai să discutăm şi proactiv.
Aş vrea cu adevărat să avem, de exemplu,
