Nimeni nu-i împiedică pe cetățenii români să apeleze la o instituţie financiară din afara ţării, dacă aceasta oferă condiţii mai bune.
“Serviciile circulă liber în Uniunea Europeană și nimeni nu-i împiedică pe cetățeni să apeleze la o bancă nerezidentă în România, dacă aceasta oferă condiții mai bune decât una rezidentă, ca urmare a cadrului legislativ”, a declarat viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu. Există o listă cu 283 de bănci nerezidente, care au notificat Banca Centrală că intenţionează să acţioneze pe piaţa bancară din România. Printre acestea, găsim, de exemplu, pe Zagrebacka banka d.d. Zagreb, o ilustră necunoscută în ţara noastră, pe Wells Fargo Bank International (Wells Fargo e implicată în cel puţin 14 cazuri controversate, precum o suspiciune de spălare de bani sau discriminare rasială), din San Francisco, California, trei entităţi Volksbank (banca şi-a vîndut sucursala românească) sau mai multe entităţi JP Morgan, ING sau HSBC (cea mai mare bancă britanică) ori Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancare din lume.
Din punctul de vedere al potenţialului client, există două tipuri de bănci nerezidente: cele care au notificat Banca Naţională a României că vor să desfăşoare activităţi aici şi cele care nu au făcut acest lucru. În cazul celei de-a doua categorii, un român poate să se ducă, spre exemplu, în Elveţia şi să ceară un credit, iar acesta îi poate fi acordat sau nu, au declarat pentru „România liberă” surse experte din piaţa serviciilor financiare.
Conform OUG 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, băncile nerezidente pot activa în România pe baza unei notificări la BNR, cu îndeplinirea unui set de condiţii în ţara-mamă. Sunt 18 tipuri de activităţi ce pot fi desfăşurate, începând cu „atragerea de depozite sau alte fonduri nerambursabile” , continuând cu acordarea de „credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare” şi terminând cu „orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar (…)”.
Evident, este lesne să notifici, dar trebuie să şi acţionezi pe o piaţă. Florin Câţu, economist independent, a declarat că aceste bănci nerezidente lucrează, atunci când o fac, prin intermediul unor IFN-uri pe care le-au înfiinţat în România. „Şi Credit Lionaiss are, spre exemplu, un IFN în România – Cetelem. În România, avem înregistrate doar 39 sau 40 de bănci. Restul oferă servicii, care trebuie să fie reglementate de BNR”, a explicat economistul pentru România liberă. „În acelaşi timp, poţi să faci punct de vânzare de credite. Dacă aceia de afară vor să-şi asume riscul de business, cu tot ce înseamnă să ai o ipotecă în ţara noastră, ca să dea credite, foarte bine. Şi pentru leasing s-a făcut acest lucru”, a declarat Florin Cîţu.
Băncile nerezidente pot să ofere împrumuturi, dar cetăţenii români pot să aibă, spre exemplu, depozite în Elveţia, spune expertul. „Dar nu cred că este aşa de uşor. Este ceva mai greu, îţi trebuie nişte documente de rezidenţă. Dar unele bănci promovează chiar activ servicii. Pot să fie servicii de investiţii. Acestea pot fi în fonduri mutuale ş.a.m.d.”, a arătat Florin Cîţu.
Este scump un credit dat de un astfel de IFN? Nu neapărat, competiţia e cea care dă costul produsului, iar preţul poate fi dat şi de faptul că băncile au acces la finanţare de la BNR, explică economistul. „Când eşti subvenţionat, normal că-ţi permiţi să ai şi credite care par mai ieftine. Depozitele făcute la bănci sunt garantate, iar aceasta este tot un fel de subvenţie, care duce la o diferenţă de preţ. Pe de altă parte, la IFN-uri condiţiile de creditare sunt mai relaxate. Sunt plusuri şi minusuri, care trebuie luate ca atare”, a precizat pentru România liberă Florin Cîţu.
Dar piaţa IFN-urilor (instituţiilor financiare nebancare) este o altă piaţă şi funcţionează puţin diferit de cea bancară, fiind mult mai extinsă, arată Cîţu. „IFN-urile au acum toate probleme, de exemplu GE Capital a plecat din România. Este posibil să revină, având în vedere condiţiile de pe piaţa bancară, unde condiţiile de creditare se restrâng”, crede expertul.
Noii dragoni ai serviciilor financiare
„Aş mai vedea şi o competiţie care apare de la creditarea online, care este noul val. Completezi un formular online, trimiţi nişte documente privind veniturile tale în versiune electronică. Cineva îţi evaluează bonitatea. Există tot felul de platforme online unde poţi să faci un credit, inclusiv pe sistemul p2p (person to person)”, a explicat Florin Cîţu.
Acestea sunt credite limitate, cu dobândă mult mai mare, destinate celor care „pică sub radarul sistemului bancar”. Poate fi vorba însă şi despre persoane care vor să-şi deschidă o afacere mică şi băncile nu consideră că este o oportunitate să dea un credit. Alţi investitori cred altfel şi atunci se întâlnesc cu cererea pe platformele online.
Orice cetăţean român poate să facă un astfel de credit la o bancă nerezidentă, dacă instituţia are puncte de lucru în România, afirmă Florin Câţu, explicând că „fiecare va avea propria sa politică de creditare şi va încerca să se orienteze spre un anumit sector de clienţi”, dar „în era tehnologiei, nu mai există un monopol asupra serviciilor oferite de sistemul bancar”.
Aşa stau lucrurile de exemplu în privinţa transferului de bani, spune expertul. „Nu sunt sisteme perfecte, dar sunt alternative şi scapi de comisioanele din sistemul bancar. Nu mai vorbim despre platformele de trading pentru persoanele fizice, care nu mai au nici o legătură cu sistemul bancar. La fel în ce priveşte platformele de investiţii. Sistemul bancar este depăşit de aşa ceva”, atrage atenţia Florin Cîţu.
„Multe lucruri sunt în afara băncilor şi funcţia de bază a băncilor, de a atrage credite, va fi de asemenea eliminată în timp. Cel puţin, măcar acestea vor fi puse sub presiune de competiţia din afara sistemului bancar sau chiar de bănci din afara României”, a declarat pentru „România liberă” Florin Cîţu, economist independent.
