Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Timiş: Festivalul de Muzică Veche readuce atmosfera secolelor XVI-XVIII

Festivalul de Muzică Veche readuce atmosfera veacurilor XVI-XVIII în Biserica Evanghelică Lutherană din Timişoara, în perioada 16 septembrie - 20 octombrie, cu muzică creată de instrumentele care răsunau în luxoasele saloane de acum trei secole, în Europa.

Share

Rl online 0 comentarii

13.09.2018 - 12:03

Directorul celei de-a XIII-a ediţii a Festivalului de Muzică Veche de la Timişoara, Codrin Emandi, a declarat, pentru Agerpres, că în urmă cu 15 ani, când s-a implicat în acest proiect, dorea să redea Timişoarei şi României atmosfera epocii baroce, care la noi a lipsit, spre deosebire de Occidentul Europei.

"Împreună cu soţia mea, am descoperit lumea aceasta (a muzicii vechi n.r.) în urmă cu vreo 15 ani, iar ca instrumentişti violonişti moderni, la Filarmonica Banatul din Timişoara, am fost tentaţi de tehnicile deosebite şi până la urmă am fost prinşi de acest virus. Muzica veche, muzica barocă în special, este câteodată diferită total de cea modernă, datorită faptului că în acea perioadă, anii 1600 şi după aceea, instrumentiştii căutau să imite vocea umană, ei cântau foarte mult cu soprane, cu solişti vocali. Faptul că un instrumentist poate imita vocea umană este magic. Noi suntem printre puţinii muzicieni care cântă muzică veche în România şi facem acest lucru pentru a restaura felul de a cânta al acelor epoci şi cu instrumente setate ca atunci. Noi nu am avut nici Renaştere, nici Baroc, atunci erau turcii pe aici şi ne-au privat de acest lucru, iar noi tocmai acest lucru dorim să-l facem, să restaurăm acest lucru în muzică", a afirmat Codrin Emandi.

Pe parcursul festivalului vor fi zece seri în care vor evolua doar formaţii care au cărţi de vizită ce le recomandă ca făcând parte din elita internaţională de gen, fiecare dintre artiştii invitaţi manifestând o mare complexitate în abordarea muzicii, ca formă universală de cunoaştere.

Pentru actuala ediţie a Festivalului de Muzică Veche de la Timişoara va fi adus un clavecin nou, model Ruckers 1624, direct din atelierul din Zaragoza, o "bijuterie" achiziţionată de Filarmonica Banatul, instrumentul fiind indispensabil etapei actuale de evoluţie a festivalului.

Festivalul începe cu "My Dearest, My Fairest", un adevărat program de "diamante atent selecţionate, cu lucrări atent selecţionate pentru a creea o bijuterie", sub conducerea muzicală a lui Kathryn Elkin şi Esteban Mazer, după cum susţin organizatorii evenimentului.

Vor fi audiate lucrările "Le tendre amour", cu soprana Aurora Pena, bas-bariton Edwin Crossley-Mercer, Farran James la vioară barocă/concertino, Codrin Emandi, Picart Renart, Kathy Leidig, Diana Emandi, Edelweiss Tinocco la vioară barocă, Nurya Pujolras, Malgosia Ziemkiewicz Artabe la violă barocă, Hannah Freienstein la violoncel baroc, Lixsania Fernandez la violină, Kathryn Elkyn la oboi baroc şi Esteban Mazer la clavecin/orgă. În program sunt înscrise lucrări semnate de J.S. Bach, Antonio Vivaldi, G. F. Handel şi H. Purcell.

În serile următoare vor urma alţi artişti la fel de talentaţi, care vor da viaţă creaţiilor altor compozitori din acea perioadă: F. Geminiani, Ch. Avison, A. Corelli, J. Browne, T. Ashewell, W.A. Mozart.

Codrin Emandi a mai spus că muzica veche este o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru noile generaţii de muzicieni.

"Evident, suntem pionieri în România şi toată această muzică este, în fapt, de sorginte catolică, protestantă, mai puţin ortodoxă, iar acesta este un motiv pentru care nu a fost prezentă la noi. Evident că muzica este foarte accesibilă, practic este muzica de 'discotecă' din acei ani, muzica populară, este o muzică simplă care se adresează direct şi de aceea este şi foarte plăcută, pentru că piesele sunt scurte, sunt făcute să placă. În acea perioadă, muzicienii nu-şi permiteau să cânte orice, pentru că nu ar mai fi fost agreaţi sau nu mai erau plătiţi. Interesant de ştiut este că în acea perioadă, nimeni nu cânta piesele altora, ca acum, când cântăm şi Bach şi Mozart, ci muzicienii îşi cântau propriile compoziţii, întotdeauna", a menţionat el.

Comentarii

loading...