Retrospectiva George Freiberg a conținut o serie de 23 de tablouri de diferite dimensiuni, în ulei și acrilic pe pânză, precum și schițe. Vernisajul expoziției, publicat pe pagina de Facebook a ICR Tel Aviv, în data de 15 decembrie 2020, de la ora 17:00, a constat într-un material video ce a inclus prezentarea lucrărilor de către artistul canadian de origine română Peter Krausz, profesor titular la Departamentul de Istorie a Artei și Studii Cinematografice, la Universitatea din Montréal. Materialul video a conținut, de asemenea, o descriere a parcursului profesional și personal, făcută de soția artistului, Cora Benador.
George Freiberg a fost discipolul pictorului Ștefan Szőnyi, eminentul pictor și muralist care a înființat secția de pictură monumentală în 1950, despre care Freiberg a afirmat următoarele: „Pentru mine era ca un Dumnezeu, dotat cu un talent ieșit din comun… M-a învățat extrem de mult și a știut să-mi aprecieze talentul și să mă îndrume în acord cu sensibilitatea mea”.
Opera lui Freiberg revizitează câteva dintre marile curente artistice ale secolului XX, fiind o construcție densă definită prin exuberanță cromatică, forță compozițională și ritm. Spațiul pictural al lui Freiberg se compune secvențial din diferite episoade de lucru: de la personaje monolit (inspirate parcă din sculpura africană), care invadează spațiul pictural într-o ritmicitate bine articulată, până la naturi statice care fac trimiteri la Georges Braque și perioada cubistă. Toate acestea unificate prin contrastele solare, elementele de factură simbolistă, formele vegetale, dar mai ales deschiderea compozițională cu care artistul operează.
Tensiunile spațiului pictural par a se continua mult după ce suprafața pânzei s-a finalizat. În anumite lucrări construcțiile artistului par să devină caleidoscoape pulsatile construite parcă din texturi dense de culoare și lumină. Excelent desenator și colorist, Freiberg ne împărtășește cu generozitate un univers vibrant, magnetic, realizat într-o deplină autenticitate artistică și emoțională.
Procedeele sale picturale, care dialoghează între figurație și abstracție, trimit cu gândul la o partida de șah, în care fiecare tușă a pensulei este gândită și pusă pe hârtie sau pânză cu o mare sensibilitate, ajungând în final la o mare armonie coloristică.
