Primul spectacol pe care-l puteţi vedea la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe 27 ianuarie este, „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, în regia lui Alexandru Cozub și scenografia lui Iurie Matei.
Într-un orășel șters, de provincie, Profesorul Miroiu își împarte viața între cărți și stele. În așteptarea unei rarități editoriale care vine cu trenul, traiectoria terestră i se ciocnește, în fapt de seară, cu cea a Monei, tânără vânătoare de inimi, fără bilet, dar cu mare dor de explorare. Între ei se înfiripă o poveste de dragoste care, aidoma unei explozii cosmice, scutură din temelii universul micii urbe. „Spectacolul este o îmbinare de farsă, comedie și poezie. Regia nu a pus accentele pe povestea în sine, ci pe miracolul care se poate întâmpla oricând și oriunde într-o noapte cu cer înstelat”, spune Larisa Ungureanu, critic de teatru.
Refuzul de a ne lăsa păcăliți de potentații vremii
Al doilea spectacol, ce va avea loc în data de 28 ianuarie, este „Balamucul vesel”, de S.T. Burke, în regia lui Petru Hadârcă, costume create de Victoria Moldovanu şi aranjamentul muzical condus de Serghei Racenco şi Vadim Buinovschi.
Mizând pe arhetipuri proiectate în contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți – a câta oară?!- de potentații vremii.
Undeva, într-o cetate aflată de veacuri în calea răutăților, coajă de nucă săltată de valuri, se întâmplă lucruri ciudate și aparent fără sens: viața părea cenușie, mahmură, lipsită de minuni, majoritatea locuitorilor împăcându-se cu o asemenea stare de lucruri. Și atunci, pe Conducătorul Revoltei Permanente, visându-se veșnic imuabil, înconjurat de un stol gălăgios de consilieri și gardieni, îl trăsnește ideea că pentru a câștiga și mai mult iubirea maselor, e nevoie de mister, de un Erou sacrificabil… Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă țonțoroiul. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea „nobilă”, distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul…
În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele…
Dar să-l ascultăm chiar pe autor, misteriosul S.T. Burke: „Am văzut farsa cu ochii mei. Apoi m-am apucat s-o rescriu din memorie. Când reproduceam această hărmălaie de replici, nu mă gândeam că fac teatru. Și la ce bun, odată ce farsa fusese jucată deja? Voiam doar să mă despart elegant de niște divinități hazlii cu care mi-am populat, naiv și imprudent, o bună parte din viață”.
Cea mai recentă producţie a Naţionalului din Chişinău, Balamucul vesel adună în scenă aproape întreaga trupă a teatrului.
Pendulând între comedia romantică și satira contemporană, trupa Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău ne propune din nou o înaltă lecție de teatru făcută cu pasiune, talent și curaj civic!
