Actuala expoziţie este centrată pe opera grafică a lui Ștefan Luchian, urmărindu-i traseul evolutiv într-o suită de peste 90 de pasteluri, acuarele şi desene ce debutează cu perioada în care Luchian a fost influenţat de curentul Jugendstil şi când a conceput celebra copertă a primului număr al revistei socie-tăţii “Ileana”. Expoziţia propune o serie de lucrări selectate din toate perioade-le de creaţie ale artistului, printre care se regăsesc: Safta florăreasa, Portretul lui Moş Niculae cobzarul, Ghereta din Filantropia, Birt fără muşterii, Mahala – Puţul din Strada Clucerului, Cai de curse, Portretul doamnei Olivier, Apostoli printre ţărani, Pe drumul suferinţei, Case la Brebu, Lunca Ialomiţei, Ruinele mănăstirii Comana, Garoafe, Trandafiri, Albăstrele, Flori de câmp şi câteva dintre cele mai expresive autoportrete ale artistului. Lucrările etalate pe simeză oferă publi-cului deopotrivă prilejul de a intui impactul generat de opera lui Ştefan Luchian, sincronă cu diversitatea propunerilor plastice ale epocii, dar angajată în acelaşi timp în căutarea unui specific naţional.
În expoziţie lucrările sunt prezentate în câteva secţiuni distincte, fiecare ilustrând principalele tehnici grafice experimentate de artist: de la creionul grafit, conté, cărbune sau pastel la tehnicile pe bază de apă (tuş şi acuarelă). Succesiunea de prezentare în cadrul secţiunilor este cronologică.
Maestrul român al -pastelului
Ştefan Luchian a fost şi a rămas cel mai mare maestru român al pastelului, cel care a reuşit să imprime acestei tehnici o forţă incredibilă, creând, în tonalităţi cromatice pline de vigoare, compoziţii neegalate până astăzi în arta autohtonă. Maniera sa de a specula efectele aplicării pe hârtie a pastelului este unică, depăşind rapid limitele desenului clasic în creion sau cărbune, în favoarea unei picturalităţi intense şi pline de spontaneitate. Luchian a întrevăzut potenţialul şi modernitatea tehnicilor grafice experimentând continuu.
Format la clasa de pictură a lui Theodor Aman, artistul se va desprinde rapid de influenţa acestuia. Tempe-ramental s-a simţit atras de impresionişti, de Edouard Manet mai ales, de modul în care aceştia au folosit culoarea, sensibilitatea sa cromatică dezvoltându-se progresiv, ca o necesitate stringentă de exprimare. Revenit în ţară, spre anul 1900 se apropie de maniera Jugendstil, manieră preluată din atmosfera artei müncheneze, având în vedere că artistul a studiat aici timp de un an.
Luchian manifestă interes şi pentru creaţiile altor mari artişti: Delacroix, Courbet, Degas sau Van Gogh. La Paris, studiază la Academia Julian, în clasa profesorului W. Bouguereau, academist care însă nu l-a influenţat în mod deosebit. O adevărată revelaţie artistică pentru Luchian a fost contactul direct cu opera lui Nicolae Grigorescu, pentru care a avut o afinitate specială. A admirat spontaneitatea manierei lui Grigorescu şi modul personal în care acesta a preluat o parte a tezelor impresionismului. A fost considerat de contemporani un continuator al maestrului, dar s-a individualizat clar, prin realismul abordării temelor sociale, printr-o cromatică mult mai densă, plină de strălucire, şi prin modernitatea tehnicilor grafice experimentate. Treptat, prin precizia planurilor, prin modul în care îşi echilibrează cromatic lucrările, Luchian ajunge la o simplificare foarte modernă a formelor, fapt apreciat de critica autohtonă chiar de la prima expoziţie retrospectivă -organizată artistului în anul 1939. -Curatorul expoziției este Elena Olaru, expoziția putând fi vizitată de acum până pe 23 septembrie 2018.
