Cunoscut pentru filmele şi piesele sale interzise în comunism, dar şi pentru proiectele realizate după căderea dictaturii, Lucian Pintilie a ajuns încă de duminică seara la Spitalul Elias.
La 84 de ani, acesta este cunoscut de români pentru filmul “De ce trag clopotele, Mitică”, realizat în 1981 şi interzis de cenzură. Nu a fost prima dată când regizorul a stârnit furia regimului.
Acesta a primit interdicţie de a mai lucra în ţară încă din anii ’70. Lucian Pintilie a plecat în exil şi s-a întors în 1990 în România.
Printre proiectele sale postdecembriste se numără filmele Balanţa şi Terminus Paradis.
Regizorul Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia.
Este absolventul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum “Copiii soarelui” (1961), “Proştii sub clar de lună” (1962), “Cezar şi Cleopatra” (1963), “Biedermann şi incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălţimi” (1964), “D’ale carnavalului” (1966), “Livada cu vişini” (1967), “Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei “Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul “Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.
Iulian Budușan 2 comentarii
Actualizat: 28.04.2018 – 16:32urse medicale au declarat pentru agenţia de presă Mediafax că regizorul era internat de mai mult timp la Spitalul Elias din Capitală, starea lui s-a agravat şi a fost transferat pe Secţia de Terapie Intensivă a unităţii spitaliceşti, din cauza unor complicaţii pulmonare.
Regizorul Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia.
Este absolventul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum “Copiii soarelui” (1961), “Proştii sub clar de lună” (1962), “Cezar şi Cleopatra” (1963), “Biedermann şi incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălţimi” (1964), “D’ale carnavalului” (1966), “Livada cu vişini” (1967), “Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentaţie. După scandalul interzicerii piesei “Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul “Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.
În 1979 a filmat în România “De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa “D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După 1990, revine în ţară şi realizează o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârşit din pricina intervenţiei cenzurii. Toate sunt coproducţii româno-franceze precum “Balanţa” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieşu, a doua ecranizare după un alt film, “Mere roşii”, în regia lui Alexandru Tatos, “O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei “Salata” din romanul fluviu “Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, “Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, “Terminus Paradis” (1998) , “După-amiaza unui torţionar” (2000), “Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: “Niki et Flo”), scenariul şi dialogurile Răzvan Rădulescu sau “Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, “Capul de zimbru”.
Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varşovia, printr-o secţiune de autor, în cadrul Festivalului internaţional de film “Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic “Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă “Luna” din centrul Varşoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: “Duminică la ora 6”, “Reconstituirea”, “De ce trag clopotele, Mitică”, “Balanţa”, “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis”, “După-amiaza unui torţionar” şi “Tertium non datur”.
