În calitate de colecționar de artă, Avi Cicirean consideră că această pasiune nu este doar una care îl îmbogățește sufletește, ci îi creează și îndatoriri. Iar datoria sa de colecționar este de a-i face cunoscuți pe artiștii români, de a aduce arta contemporană românească în atenția publicului.
Pasiunea pentru arta contemporană și activitatea sa de popularizare au condus către desemnarea sa ca ambasador al Pavilionului de Artă „Art Safari“ 2018.
„Pasiunea mea pentru artă a început de foarte, foarte mult timp, de când eram mic. Singurele cărți cu poze colorate pe care le aveam în casă atunci erau albume de artă, bunicul meu fiind pictor și sculptor amator. Acesta era modul lui de relaxare. Tot uitându-mă eu fascinat pe albumele acelea, au trecut anii și am constatat că toate informațiile din ele se sedimentaseră cumva. Primul contact cu arta contemporană, care a însemnat și hotărârea mea de a face ceva în acest sens, a fost vizita la Muzeul de artă Modernă din New York – MoMa, pe când aveam vreo 25 de ani. Atunci nu am înțeles absolut nimic din ceea ce era expus. Vedeam o hârtie mototolită, o instalație, un performance cu un chip care țipa, un zgomot ciudat într-un colț, lucruri care nu-mi spuneau absolut nimic, nu înțelegeam care este treaba cu toate aceste obiecte și zgomote. Atunci mi-am spus: Nu se poate ca un ziar mototolit să fie expus într-un mare muzeu și să fie considerat o valoare, hai să înțeleg și eu ce se întâmplă!“, povestește Avi primele lui experiențe legate de pasiunea ce avea să se dezvolte mai târziu până la a-l determina să investească în artă. Procesul a fost lung, laborios, dar constant, iar acum inclusiv biroul lui este „decorat“ cu artă contemporană românească. Un colaj de chipuri, creație a pictorului Roman Tolici, cinci cauciucuri puse unul peste altul, alte câteva opere de artă modernă îți rețin privirea când intri în încăpere. Privirea mea mirată și ușor sceptică îndreptată către stiva de cauciucuri nu l-a descurajat, ci l-a determinat să-mi explice că trebuie să văd mesajul pe care artistul dorește să-l transmită.
Până a ajunge aici, Avi Cicirean a trecut prin mai multe etape. A început colecționând Piliuță, iar acum a ajuns la „toate nebuniile“. Pentru a înțelege însă arta modernă s-a documentat mult.
„De mulți ani, când ajungeam seara acasă de la birou, deschideam laptopul și începeam să văd opere de artă: care are valoare, de ce are valoare, de ce este apreciat un artist sau altul. Și, cu cât vedeam mai multe lucrări de artă, vedeam cum toate se așază în mintea mea și îmi creau o perspectivă din ce în ce mai largă asupra artei. Este un proces de învățare continuă.“
Venind dintr-o zonă de brand, pendulând între brand și artă, preocupat de impactul pe care îl are artistul în societate ca brand, cum influențează el mersul societății, al artei în general, Avi găsește în unele obiecte de artă ceea ce altora poate nu le spune nimic. Pentru că, spune el, „încerc să nu judec, găsesc valoare și în trei mâzgăleli dacă ele au un mesaj, încerc să pricep impactul, înțelesul, mesajul. Cu 10-15 ani în urmă, pentru mine arta însemna ceva frumos, decorativ. În momentul de față văd total diferit arta“.
Primele obiecte de artă achiziționate au fost cele ale bunicului, pictor și sculptor amator. În momentul în care le-a adus în casă, dorința de a le alătura și altele a fost din ce în ce mai puternică și l-a determinat să achiziționeze și alte opere de artă.
„Atunci am realizat că ceea ce aș putea lăsa eu ca moștenire pe acest Pământ ar fi cam două-trei lucruri: un copil (am deja o fetiță), o colecție de artă cu minimum 300 de lucrări și, prin Brand Minds, să reușesc să schimb ceva în societate. Acestea sunt lucrurile pe care mi-am propus să le las în urma mea“, spune Avi.
„Mă simt bine când sunt propriul meu curator“
L-am întrebat pe Avi care sunt mecanismele prin care un colecționar achiziționează lucrări de artă: testează piața pentru a vedea expunerea artistului, se bazează pe părerea criticilor de artă?
Pentru el, arta contemporană este foarte mult legată de starea pe care o are în momentul în care privește opera: „Nu mă interesează ce spun alții, ci doar ce simt eu când o văd. Trebuie să mă convingă pe mine 100%. Am trecut, desigur, și prin momente în care am achiziționat lucrări la recomandarea cuiva și le-am revândut apoi. În momentul în care îmi reglez GPS-ul și știu exact ce vreau, sunt mulțumit și mândru de mine. Când mă las influențat și nu sunt încântat, mă defocusează, după un timp îmi dau seama că nu sunt mulțumit de ceea ce am achiziționat. Mă simt bine când sunt propriul meu curator, pentru că atunci sunt sigur de atașamentul meu emoțional pentru fiecare lucrare în parte“. Pentru Avi lucrul cel mai important acum este să facă aceste lucrări cunoscute.
De curând a achiziționat o instalație, semnată Vanda Mihuleac, de care este foarte mândru. De asemenea, îl apreciază în mod deosebit pe Roman Tolici, nu numai datorită impactului operei sale, dar și ca om. Are mai multe lucrări de-ale lui, atât din perioada 2007-2008, cât și mai recente, din 2015. Apoi, mai are lucrări ale artiștilor Mircea Suciu, un Gorzo care în prezent este la New York, și se bucură că va avea curând lucrări ale lui Horia Damian, „singurul care a fost în Muzeul Guggnheim, care are lucrări peste tot în lume. Un artist mai puțin cunoscut la noi, care s-a stabilit în Franța prin anii ’50. Este foarte arhitectural, cu niște evoluții spectaculoase, în ultima perioadă a vieții lui revenind la figurativ“.
Pentru pasiunea lui, Avi cutreieră galeriile din toată lumea, se duce la licitații, se întâlnește cu alți colecționari. Este foarte încântat de interacțiunea cu ceilalți colecționari, considerând că ceea ce-i leagă este pasiunea lor pentru artă și dorința de a schimba ceva. Pentru că, spune el, „din fericire, cultura este primul lucru care definește un popor. Eu iau ca o responsabilitate și responsabilizare partea de colecționare de artă. Toți banii pe care-i investesc în artă sunt făcuți pe bune, munciți, și atunci îmi permit să expun lucrările și să fiu mulțumit că pot să le fac cunoscute“.
Anul acesta, vacanțele vor fi în jurul târgurilor de artă
În toamnă va organiza prima expoziție personală, Avi Collection, sub denumirea „The Beginning“, cu 14 lucrări achiziționate de el de-a lungul timpului.
„Și voi continua, în funcție de ce obiecte mai colecționăm, asta ținând și de buget, desigur. Am remarcat că pe măsură ce avansezi gusturile ți se rafinează și mergi la next level. Iar acest next level este condiționat, desigur, și de bugetul pe care ți-l poți aloca pentru a investi în artă. Arta contemporană înseamnă o exprimare a generației actuale și dacă aș transpune-o în bani aș fi puțin superficial. În general, cumpăr ceva, apoi îmi fac planul pentru una-două lucrări în perspectivă. Știu cam ce doresc, cam ce artist, și atunci încep să caut cu câteva luni înainte. Astfel pot să-mi gestionez bugetul și atunci sunt calibrat foarte clar în ceea ce îmi doresc. Pentru asta trebuie să călătorești mult, să fii la curent cu tot ceea ce apare în domeniu. Anul acesta, de exemplu, mi-am propus ca toate vacanțele să se învârtă în jurul târgurilor de artă. Cel mai mare târg pe care l-am văzut până acum a fost Art Singapore. Este ceva imens! Un alt târg important este Art Basel, la care încă nu am ajuns.“A învățat de-a lungul timpului că arta înseamnă memorabilitate. Dacă vede 100 de lucrări și una i-a rămas în minte, înseamnă că aceea e lucrarea cu care a rezonat și pe care ar trebui să o aibă. Pentru el, arta înseamnă curajul de a te autodepăși.
Îi place arta contemporană românească începând cu generația de tranziție din anii ’70, ’80, ’90, unde există câțiva artiști care au avut curajul să nu se lase contaminați de socialismul realist, dar și artiști din prezent, precum Mircea Suciu, Roman Tolici, Adrian Ghenie, Victor Mann, Ciprian Mureșan. Avi Cicirean consideră că „în momentul de față, noi, românii, avem cu ce defila. Până acum câțiva ani nu știam să-i punem în valoare, acum lucrurile se schimbă ușor-ușor“.
Artistul trebuie să devină conștient că nu este suficient să creezi, „ci este foarte important să reușești ca acel lucru diferențiator pe care-l faci tu să devină un brand. Desigur, este un proces mai lung, în care și rolul galeriștilor este foarte important. Galeriile, târgurile de artă, dar și colecționarii au un rol important în a face cunoscut un artist ca brand. Adică un colecționar nu trebuie doar să-și satisfacă propriul orgoliu, ci are și responsabilitatea de a promova ceea ce colecționează. Există și un oarecare egoism în a ști că ai doar tu o lucrare, o anumită vanitate care trebuie alimentată, dar cred că a fi colecționar este mai mult decât atât“. Rolul de ambasador „Art Safari“ este pentru el o onoare, deoarece acest târg „încearcă la fiecare ediție să vină cu ceva nou, sunt singurii care încearcă să pună pe harta României și a Europei de Est arta românească. Pavilioanele de artă au un rol foarte important și tocmai de aceea susțin ceea ce fac ei“.
Întâlnirile personale cu artiștii și cu arta lor sunt foarte importante pentru Avi, dându-i impresia că „atunci când cumperi o lucrare a unui artist pe care-l cunoști pare că, de fapt, cumperi o parte din artist. Practic, ai la tine acasă o parte din artist care, într-un fel, te exprimă și pe tine. Spune ceva și despre tine, ori e foarte important să știi cine ești și cine vrei să fii“.
Din punctul lui de vedere „suntem cam într-un punct T zero al artei, în care abia acum începe susținerea artiștilor pentru a face artă. Pentru că încet-încet se naște o clasă de mijloc preocupată și de cultură. Avi crede că pe el arta l-a recalibrat și, cu cât pătrunde mai adânc în această lume, cu atât vede lucrurile diferit și în alte domenii: „Îmi influențează gândirea în general, în ansamblu. În primul rând, am început să nu mai judec în șabloane, să nu am preconcepții, și atunci când nu mai văd lucrurile deliberat, atunci mă simt mult mai liber“.
Expoziții Art Safari 2018
Pavilionul Central „Art on Stage“
Este expoziția dedicată artei românești contemporane, reunind artiști contemporani și multiple practici artistice – pictură, grafică și broderie, bandă desenată și instalații. Expoziția-platformă este regizată de Hervé Mikaeloff, curatorul Grupului Louis Vuitton Moët Hennessy și al Louis Vuitton Foundation din Paris. Selecția acestuia va cuprinde lucrări ale artiștilor români Alex Mirutziu, Arantxa Etcheverria, Ciprian Mureșan, Cristian Rusu, Daniela Pălimariu, Ioana Stanca, Marius Bercea, Mircea Cantor, Radu Cioca, Răzvan Anton, Răzvan Boar, Șerban Savu, Vlad Nancă, Vlad Olariu etc., precum și o parte de performance.
În cadrul acestei expoziții, iubitorii de artă vor putea admira în premieră națională o lucrare semnată de Mircea Cantor, realizată special pentru Art Safari București, „Anthroposynaptic Dior/Bihor“, o lucrare în oglindă, unde moda se împletește cu arta – o vestă Dior colecția toamnă-iarnă 2017 (cadou pentru artist din partea Casei Dior pentru realizarea lucrării pentru „Art Safari“ București) și un cojoc binșenesc din Bihor. În aceeași notă va fi expusă și o altă lucrare de Mircea Cantor („Anthroposynaptic“) din colecția
Louis Vuitton Foundation – o broderie pe cămăși tradiționale din Maramureș.
Pavilionul Muzeal „Natural-Cultural“
Pavilionul Muzeal „Natural-Cultural“, curatoriat de istoricul de artă Alina Şerban, va cuprinde artă românească până la jumătatea anilor ’90, adusă din peste 20 de muzee din România și din importante colecții private, ce vor surprinde cu precădere peisaje naturale. În cadrul Pavilionului Muzeal vor fi expuse și lucrări de Brâncuși, împrumutate de Muzeul Pompidou din Paris.
Altceva despre Ceaușescu
Expoziția „Altceva despre Ceaușescu“ dezvăluie și o latură mai puțin cunoscută a fostului șef de stat, aceea de colecționar. Pentru 10 zile, în centrul Capitalei, „Art Safari“ București va fi gazda celor mai de seamă lucrări din colecţia privată a lui Ceauşescu, printre care opere de Ștefan Luchian, Octav Băncilă, Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu și Iosif Iser, în împrumut de la RA-APPS.
Colecția BCR – 50 de pictori impresioniști
O altă expoziție importantă din cadrul muzeului temporar „Art Safari“ București va fi reprezentată de „50 de pictori impresioniști din Colecția BCR“, o selecție de lucrări de artă românească de patrimoniu, semnate de Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Ion Țuculescu, Corneliu Baba, Camil Ressu,
Horia Bernea și mulți alții.
