În 1945-1951, a fost student la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, iar după finalizarea studiilor universitare a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Din 1963, începe o carieră pedagogică și devine lector în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București. Recent–începuta carieră academică nu-i pune activitatea artistică între paranteze: în 1964 participă prima dată la Bienala de la Veneția, iar în 1965 primește Premiul pentru Pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România. După participarea la Bienala de la Veneția în 1964, artistul mai participă de trei ori consecutiv la Bienala de la Sao Paolo (Brazilia) în anii 1967, 1969, 1981. În 1969 participă la Bienala de la Ljubljana (Slovenia), unde ia Premiul Juriului. Între anii 1970 și 1971 primește o bursă-atelier la -Stedelijk Museum din Amsterdam (Olanda), iar în 1972 primește Premiul Criticii, acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România. În anii ’80 a expus la Salonul de la Paris, iar un an mai târziu, la Muzeul de Artă Modernă din New York.
Funcția de lector universitar în cadrul Universității Naționale de Arte o ocupă până în 1977, când este numit conferențiar universitar. Este titularizat profesor în 1990 și devine decan al Facultății de Arte Decorative, Academia de Arte Frumoase din cadrul Universității Naționale de Arte București. Între anii 1970 și 1971 este profesor invitat la academiile de artă din New York, Washington, San Francisco, Philadelphia.
Activitatea lui Ion Bitzan în cadrul Universității Naționale de Arte București nu se rezumă doar la profesorat, ci ocupă și funcții administrative. În calitatea sa de decan al Facultății de Arte Decorative, contribuie la dezvoltarea acestei secții: „Dintre foștii profesori de renume, un loc aparte îi revine lui Ion Bitzan, a cărui manieră de lucru a fost marcată de ironia caracteristică neoavangardei, dar și de o conștientizare și asumare a dimensiunii culturale a existenței“. De asemenea, Ion Bitzan este enumerat printre profesorii care au sprijinit Universitatea Națională de Arte București în consolidarea prestigiului, care au educat și format o întreagă pleiadă de artiști ce au contribuit substanțial, prin opera lor, la îmbogățirea patrimoniului național. Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Bitzan, Florin Mitroi, foști studenți sau profesori ai Școlii de Arte Frumoase din București, sunt doar câteva nume cu certă rezonanță în istoria artei românești.
Lucrări semnate de Ion Bitzan se găsesc în colecții publice precum: Muzeul Stedeljik, Amsterdam (Olanda); Muzeul Național de Artă Contemporană, București; Muzeul de Artă, Constanța; Muzeul de Artă, Craiova; Scottish National Gallery, Edinburgh (Scoția); Muzeul de Artă Vizuală, Galați; Muzeul Ariana, Geneva (Elveția); Kunsthalle, Hamburg (Germania); Muzeul de Artă, Iași; MOMA, New York (SUA); Muzeul Naţional din Poznan (Polonia).
Din 1966, Ion Bitzan participă la numeroase expoziții organizate atât la nivel național, cât și internațional; ultima participare antumă a artistului în cadrul unei expoziții majore este marcată de reprezentarea României la Bienala de la Veneția în 1997, an în care artistul încetează din viață.
Postum, lui Ion Bitzan i-au fost organizate de către Muzeul Național de Artă Contemporană o expoziție personală, în 1998, intitulată „Hommage to Ion -Bitzan“, o expoziție -retrospectivă în 2018, intitulată „Prizonierii avangardei. O retrospectivă Ion Bitzan“. Din 1997, lucrările lui Ion Bitzan sunt incluse într-o serie de expoziții de grup precum: „Depozit“ și „lemn.ro“.
Călin Dan, critic de artă și directorul Muzeului Național de Artă Contemporană, cu prilejul organizării expoziției „Prizonierii -avangardei. O retrospectivă Ion Bitzan“, spunea despre acesta: „Artistul aparține unei generații de mari talente care și-a manifestat prezența în scurta perioadă de dezgheț a culturii din -România (aproximativ 1962-1974), dezvoltând un corpus de lucrări ce pot fi asimilate în linii mari conceptualismului și minimalismului internațional“, iar „în contrast cu alți colegi care fie au emigrat, fie s-au izolat de contextul politic tot mai agresiv, Ion Bitzan a adoptat o strategie -opusă: în paralel cu cercetarea artistică asupra istoriei internaționale a artei experimentale, care a rezultat într-o cantitate -impresionantă de lucrări, Bitzan a produs imagini de comandă -oficială, dedicate regimului comunist și liderului -acestuia, Nicolae Ceauşescu“.