Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Peter Greenaway: Cinematograful este mort

După ce acum câţiva ani, la prima călătorie în ţara noastră, marele regizor Peter Greenaway a inflamat spiritele patriotarde spunând că românii au o cultură invizibilă, zilele acestea a revenit pentru o vizită de ...

Share

Gabriela Lupu 0 comentarii

24.11.2010 - 18:54
După ce acum câţiva ani, la prima călătorie în ţara noastră, marele regizor Peter Greenaway a inflamat spiritele patriotarde spunând că românii au o cultură invizibilă, zilele acestea a revenit pentru o vizită de lucru: invitat la Festivalul de Film Experimental de la Bucureşti, a susţinut un masterclass pentru viitorii cineaşti.

Conferinţa sa, numită „Noi posibilităţi" a fost plină de expresii cel puţin la fel de citabile ca afirmaţia sa de acum câţiva ani privind cultura română. „Cinematograful este distracţie ieftină pentru proletariat", a spus el, amuzând asistenţa. „Ce altceva este Bollywoodul sau Hollywoodul decât pâine şi circ pentru muncitori? Numai că acum suntem cu toţii mic-burghezi, aşa că a devenit o industrie prostească şi inutilă."

Analfabetismul vizual

Mare iubitor de pictură,după cum o arată şi filmele sale, de altfel, după cum a mărturisit şi-ar fi dorit să devină pictor mai degrabă decât regizor, Greenaway a pledat în favoarea cinematografului ca formă de transmitere şi de comunicare a imaginii.  „Deşi am vizionat mii de filme, nu cred că am văzut cu adevărat cinema în toţi aceşti ani. Asta pentru că cineaştii sunt în bună măsură analfabeţi vizual. Cinematograful care se face acum este analfabet vizual. Cele mai multe filme, de la «Harry Potter» la cele serioase făcute de Lars von Trier sau Goddard, nu sunt altceva decât nişte ilustraţii ale unor cărţi sau ale altor texte. Filmul a devenit o prelungire a librăriilor. Or, eu cred că misiunea autentică a acestei arte este mai mult decât atât." Vorbind despre diversele forme de dictatură ce apar în cinematograful de astăzi contra cărora un cineast autentic ar trebui să lupte, el a  amintit de dictatura textului, cea a camerei de filmat care ne arată doar un punct de vedere, cea a frame-ului, a mărimii şi a formei  imaginii („Pictorii îşi pot alege mărimea şi forma pânzei, dar noi ne-am pricopsit pe toată viaţa cu formatul acesta de 16/9") şi a actorului. Refe-rindu-se la acest ultim aspect, Greenaway a comentat că i se pare că filmul  a devenit terenul de joacă al unor actriţe ca Sharon Stone. „Faptul că nişte actori au devenit statui ridicate pe un piedestal nu este nici măcar vina lor, ci a industriei."

„Ce sens are să încerci să recreezi natura? Dumnezeu va fi oricum mai bun decât tine"

Făcând afirmaţii din ce în ce mai radicale, Peter Greenaway a declarat, că din punctul său de vedere, cinematograful este deja mort pentru că nu şi-a îndeplinit menirea de educare a publicului. „Filmul ar fi trebuit să fie în secolul XX ceea ce erau romanele în secolul XIX. Ele funcţionau ca ghiduri de bune maniere, de modă, te învăţau ce pălării şi ce pantofi să porţi, dar te învăţau şi lucruri subversive despre libertate şi emancipare, de aceea se şi spunea că nu e bine să laşi romanele la îndemâna copiilor şi a servitorilor pentru că puteau deveni arme periculoase. Astăzi cinematograful nu învaţă pe nimeni nimic. De altfel, ce facem la cinema? Stăm două ore în întuneric, deşi Dumnezeu nu ne-a creat ca fiinţe nocturne, şi ne uităm ca proştii într-un punct fix. Ca să nu mai spun că într-o sală de cinema este un singur loc de unde se vede perfect, G17, pe  când într-o sală de teatru se vede foarte bine din multe locuri, iar la operă se vede şi mai bine, dacă ne gândim că erau iniţial construite ca să se poată vedea bine spectatorii între ei, de aceea multă vreme sala era la fel de luminată ca şi scena. Dacă te gândeşti bine cât de puţin eficient este filmul, te umflă şi râsul...Iar pretenţia regizorilor din şcoala britanică, de unde vin eu, de a face filme realiste e de-a dreptul stupidă.  Ce sens are să încerci să recreezi natura? Dumnezeu va fi oricum mereu mai bun decât tine la treaba asta. Dacă tot am fost dotaţi cu imaginaţie măcar să o folosim. Să luăm cinematograful de la punctul zero şi să îl punem pe baze  noi, în primul rând non-narative, să ieşim de sub dominaţia textului".

Citește totul despre:

Comentarii

loading...