Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Iranul de azi şi cel de ieri, personajul central al creaţiei unui artist complet

Scriitoarea, desenatoarea şi regizoarea Marjane Satrapi, creatoarea romanelor grafice „Persepolis" şi „Broderii", care descriu copilăria autoarei în Iran şi adolescenţa ei europeană, şi a binecunoscutului film de ...

Share

Gabriela Lupu 0 comentarii

07.02.2012 - 20:00
Scriitoarea, desenatoarea şi regizoarea Marjane Satrapi, creatoarea romanelor grafice „Persepolis" şi „Broderii", care descriu copilăria autoarei în Iran şi adolescenţa ei europeană, şi a binecunoscutului film de animaţie „Persepolis", vine în această săptămână în România pentru a prezenta noua sa peliculă, „Pui cu prune".

 

Marjane Satrapi se va întâlni cu bucureştenii vineri seară la Institutul Francez, cu ocazia redeschiderii sălii de cinema „Elvira Popescu" şi sâmbătă, la ora 17.00, la Librăria Bastilia din Piaţa Romană pentru o sesiune de autografe. După cum îşi amintesc cei ce au citit cărţile ei, publicate şi la noi la Editura Art şi Jumătatea Plină, sau au văzut filmul multipremiat „Persepolis", creaţia artistei iraniene este extrem de valoroasă şi pentru mesajele sale pacifiste şi antifundamentaliste.

 

Michael Jackson versus Khomeini

Personajul principal este o fetiţă de 9 ani care îşi duce existenţa în Teheran, în plină revoluţie islamică.

Născută sub „Şah", ea prinde schimbarea la faţă a ţării sale sub domnia malefică a ayatollahului Khomeini. Filmul prezintă, pe alocuri cu umor, chinurile la care sunt supuse fetele musulmane din partea adulţilor fundamentalişti.

Una dintre scenele cele mai haioase din film este cea în care micuţa Marjane (ca să fie limpede că este o poveste autobiografică personajul poartă chiar numele autoarei) este prinsă de două femei acoperite din cap până-n picioare cu voaluri negre, care privesc oripilate la geaca fetiţei pe care scrie „Punk is not dead" şi la insigna ei cu Michael Jackson.

Garderoba copilei, care oriunde în lume ar fi privită cel mult cu amuzament, devine în Iran blasfemie. De teamă că fata, care are în plus şi o gură cam mare, va intra mai devreme sau mai târziu în vreun bucluc, părinţii o trimit la studii în Viena. Acolo câştigă respectul colegilor ei punkeri pentru că în scurta sa existenţă asistase deja şi la un război, şi la o revoluţie.  Războiul pe care-l trăise fetiţa a fost cel dintre Iran şi Irak, când Teheranul a fost bombardat, în timpul luptelor murind şi mulţi civili nevinovaţi, printre aceştia numărându-se şi prietena cea mai bună a Marjanei.

După ce a făcut liceul la Viena, fata s-a întors totuşi acasă, în Iran, chiar dacă asta presupunea restricţii serioase. După facultate, ajunge chiar să se căsătorească, dar căsnicia şi viaţa în teroare nu i-au priit spiritului liber al Marjanei. Aşa că, deşi îşi iubeşte ţara, ea va părăsi definitiv Iranul şi se va muta în Franţa.

Politică şi cinema

Din biografia autentică a artistei, dincolo de cea a personajului de film, au făcut parte o serie de intervenţii publice în care denunţa modul barbar în care sunt tratate femeile în Republica Islamică Iran, abuzurile de putere ale administraţiei Ahmadinejad şi chiar trucarea alegerilor pierdute în realitate de actualul preşedinte. Marjane Satrapi a avut o astfel de ieşire publică chiar în Parlamentul European.

Referindu-se la situaţia politică din ţara sa natală şi la faptul că acolo artiştii sunt întemniţaţi, cum este cazul regizorului Jafar  Panahi, ea a declarat că nimeni nu realizează dimensiunile dezastrului, nici chiar ea.

„Eu locuiesc acum în Franţa, unde sunt liberă să spun ce gândesc, dar în ţara mea pentru un astfel de lucru oamenii sunt arestaţi şi chiar executaţi. Mie îmi e simplu să le spun rudelor şi prietenilor mei din Iran: «Exprimaţi-vă liber!», dar nimeni nu ştie ce pericol îi paşte dacă îşi fac publice opiniile. Acolo oamenii chiar mor pentru asta."

Vineri, la ora 19.00, la proaspăt-renovata sală ce poartă numele divei teatrului francez de origine română Elvira Popescu, Marjane Satrapi va prezenta noua sa peliculă, „Pui cu prune", realizată, ca şi „Persepolis", în colaborare cu Vincent Paronnaud, şi tot după un roman grafic. Din distribuţie fac parte actorii Mathieu Amalric, Maria de Medeiros, Chiara Mastroianni, Édouard Baer, Isabella Rossel-lini şi Jamel Debbouze.

Şi acest film are anumite accente autobiografice, fiind inspirat din viaţa unchiului artistei, un violonist strălucit, care, pentru că soţia lui, într-un acces de furie, i-a distrus vioara, s-a decis pur şi simplu să moară. Filmul spune povestea ultimelor sale zile pe pământ.

De data aceasta, acţiunea este plasată în Teheranul anilor '50, un oraş elegant, cosmopolit, cu o viaţă culturală intensă, departe de fundamentalismul islamic de astăzi. 

Biografie

Marjane Satrapi s-a născut pe 22 noiembrie 1969 în Iran. A crescut la Teheran într-o familie implicată în mişcarea socialistă încă dinainte de întemeierea Republicii Islamice.

Convingerile comuniste ale părinţilor ei sunt cu atât mai ciudate cu cât familia Satrapi este descendentă din şahul Naser al-Dih, care a condus Persia între 1848 şi 1896.

Marjane face adesea haz de sângele ei albastru, explicând că regii dinastiei Oajar aveau sute de soţii, care le făceau mii de copii care, la rândul lor, produceau alţii. Aşa se face că în Persia se ajunsese la o inflaţie de prinţi, cam 10-15.000 în fiecare generaţie.

Prin urmare, mulţi locuitori de azi ai Iranului se pot lăuda cu arborele lor genealogic mai mult sau mai puţin aristocratic. Marjane a studiat la Liceul Francez, fiind martoră, ca elevă, la căderea şahului Mohammad Reza Pahlavi şi la instaurarea ayatollahului Ruhollah Khomeini.

Pe măsură ce creştea, în ţara sa regimul islamic devenea din ce în ce mai agresiv. La vârsta de 14 ani pleacă la studii la Viena, dar revine după liceu să facă Facultatea de Artă de la Teheran. La 24 de ani va părăsi definitiv ţara natală cu destinaţia Franţa, unde a devenit faimoasă prin cărţile şi filmele sale.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...