14.3 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialGlasul săritoarei de aur: "Eu sunt idolul meu"

Glasul săritoarei de aur: “Eu sunt idolul meu”

Esthera Petre s-a lansat în atenţia publică la fel cum o face şi la proba de săritură în înălţime: cu o eleganţă rezultată dintr-un efort imens. A sărit 1,98 de metri, a luat aurul la Campioanatele Europene de Tineret din iulie şi “ameninţă” să devină cea mai mare sportivă din România la disciplina ei. Urcuşul accelerat a început în toamna anului trecut, când Esthera a intrat în grija antrenorului turc Kemal Guner. “Are talent şi învaţă repede”, ne-a spus acesta la o şedinţă de antrenament, printre indicaţiile ferme transmise sportivei. Esthera – ca o statuie vie: extrem de concentrată, puţin încruntată şi cu o flexibilitate aproape nenaturală. La finalul pregătirii s-a destins, a scapat un zâmbet şi ne-a acordat câteva minute.

 

Ştiu că ai început sportul de la 9 ani şi că vii dintr-o familie de sportivi. Presupun că a fost ideea părinţilor să te dea la sport…

Tătăl meu a fost atlet şi mama a fost baschetbalistă. Tata a vrut să fac sport. Iniţial doar l-am ascultat pe tata. Nu era nimic foarte serios, era mai mult o joacă. Dar când lucrurile au devenit mai serioase, a început să-mi placă. Într-o primă fază am făcut săritura în lungime pentru că eram înaltă. Dar apoi am crezut de cuviinţă să trec la săritura în înălţime.

Ai ajuns la 21 de ani, vârstă la care ai câştigat un campionat european. Cum a fost momentul în care te-ai văzut cu medalia de aur?

Mi-am zis că de-acum mă pot numi săritoare cu adevărat. Am fost şi sunt foarte fericită şi îi mulţumesc mult antrenorului meu. Sunt bucuroasă că lumea mă ştie acum, dar important pentru mine este să sar în continuare, să fac recorduri personale şi să particip la cât mai multe concursuri.

Dar nu e puţin ciudat acum că ai devenit persoană publică?

Ba da, pentru că înainte nu eram atât de mediatizată, dar nu mi se pare nimic ieşit din comun. E ok. Pentru mine nu va fi nicio schimbare, eu voi rămâne la fel. Important este să fiu stăpână pe mine, concentrată şi axată pe ce vreau să fac.

Înainte de CE de la Ostrava te aşteptai să obţii aurul?

Eu m-am dus acolo ca să mă calific în finală şi să-mi bat recordul personal, nu mă gândeam foarte mult la aur. Nu a fost neapărat o surpriză, dar ştiţi cum e: concursul e concurs, depinde foarte mult de ziua pe care o prinzi şi de starea pe care o ai. Dar eu am avut o zi bună şi m-am simţit extraordinar.

Dar tu cum te-ai descrie, ca sportiv. Emotivă sau din contra?

Când am concurs sunt doar eu cu antrenorul meu. Pe cei din jur nu-i prea văd. Simt însă publicul, mai ales când mă susţine şi mă aplaudă, cum s-a întâmplat în Cehia. În rest, sunt stăpână pe mine şi încrezătoare în forţele proprii. La Ostrava, abia după concurs am observat câtă lume m-a încurajat. Mi-au făcut elan, cum se spune în sport.

Cum ai sărbătorit victoria?

Am fost aşteptată la aeroport de familie, de cei de la clubul Olimpia, de preşedintele Federaţiei şi de ceilalţi oameni de la FRA. Am primit multe buchete de flori. În rest, nu am făcut nimic special. Am sărbătorit prin alte antrenamente. Acum mă pregătesc pentru Mondialele din Coreea, de la sfârşitul lunii august.

Ai fost comparată cu Iolanda Balaş şi cu Monica Iagăr după performanţa de la Ostrava. Tu cum te consideri?

Le respect foarte mult pe Iolanda Balaş şi pe Monica Iagăr, dar nu le iau ca model pentru că eu nu am niciun idol. Eu sunt idolul meu, îmi doresc să devin eu cineva.

Mai ai 4 centrimetri şi atingi recordul Monicăi Iagăr. Crezi că îl şi depăşeşti?

Eu pentru asta mă antrenez, să devin din ce în ce mai bună şi întotdeauna să fiu pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Iar cea mai mare dorinţă a mea este să câştig trei titluri supreme la Jocurile Olimpice. La Londra, în 2012, sper pentru o finală, iar la Rio de Janeiro, în 2016, vreau o medalie.

Ce restricţii are viaţa de sportiv?

Depinde foarte mult să te şi odihneşti. Am nevoie de minimum 9 ore de somn pe noapte pentru că trebuie să mă trezesc ok pentru antrenamentul de dimineaţă şi să mă păstrez în formă pentru cel de după-amiază. Mesele trebuie să fie regulate, cu o dietă mai aparte pentru că supleţea este foarte importantă. Mănânc şi dulciuri şi ciocolată, dar nu tot timpul. Nu exagerez cu nimic.

Ce faci când nu te antrenezi?

Îmi place foarte mult să călătoresc, iar sportul pe care îl practic mă ajută. Încă de mică îmi făceam bagaje şi mă mutam dintr-o cameră în alta. Îmi place să ies în oraş împreună cu prietena mea cea mai bună, Andreea Ogrăzeanu, campioană europeană şi ea la proba de 100 de metri. Îmi place şi cititul, dar nu am timp. Ultima oară am citit o carte despre Olimpiada de la Beijing. Înainte de asta, cărţi pentru fete, cum se spune. Paulo Coelho, spre exemplu. Şi povestirile lui Ion Creangă mi-au plăcut. Regret că n-am avut mai mult timp să mă duc la şcoală, dar atunci când am fost m-am descurcat bine, am fost şi premiantă. Acum sunt studentă în anul II la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. 

Alte hobby-uri?

Îmi place şi dansul, dansez de fiecare dată când am ocazia. Ar fi fost interesant să fac dansuri. Fratele meu a făcut. E o eleganţă aparte în dans.

În cluburi mergi?

Doar în vacanţă pentru că o noapte pierdută atârnă foarte greu pentru un sportiv. Dar, încă o dată, nu fac nimic exagerat sau ieşit din comun.

Dar la partea materială a sportului te gândeşti?

Acest titlu european nu pot spune că mi-a adus sume băneşti extraordinare, dar medaliile pe care le iau îmi formează un anumit palmares. Cu acest palmares mă pot duce la competiţii internaţionale, Grand Prix-uri sau Diamond League-uri, unde sunt bani mulţi şi premii de start.

Deocamdată eşti mulţumită pe plan material?

Da, am primit banii de la club pentru medalia de aur şi-i aştept şi pe cei de la Federaţie sau de la Comitetul Olimpic, nu ştiu exact de unde trebuie să vină.

Ai fost susţinută în ce ai făcut până acum?

Da, clubul Olimpia, chiar şi în acest an de criză, mi-a oferit bani pentru cantonament. M-a trimis să mă pregătesc în Grecia, stagiu care m-a ajutat să câştig medalia de aur.

Ce ai fi făcut dacă nu ajungeai sportivă de performanţă?

M-aş fi dus mai mult la şcoală şi poate mi-ar fi plăcut să încerc la Facultatea de Teatru şi Film. Filmul meu preferat este Titanic, cred că l-am văzut de 5 ori. Îmi plac şi filmele cu Al Pacino şi Robert de Niro şi am văzut toate seriile din Piraţii din Caraibe. De Jack Sparrow îmi place cel mai mult.

Ce crezi că ar trebui să ştie lumea despre Esthera Petre?

Sunt o fire puternică şi ambiţioasă şi întotdeauna fac orice şi lupt să obţin ce-mi propun. Pentru mine, orice pas înapoi – nu tot timpul poţi fi cel mai bun! – e o învăţătură. M-a maturizat foarte mult tot ce-am trăit până la 21 de ani.

Claudiu Berbece
Claudiu Berbecehttp://claudiu-berbece
Claudiu Berbece, reporter Rl online
Cele mai citite

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...

Deca recunoaște că supune elevii la șocuri?

Reziliență -capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (economic, emoțional etc.) Folosit in discipline precum psihologie, ecologie, inginerie, înseamnă capacitatea de...

Declarațiile lui Cristiano Bergodi, înainte de Universitatea Craiova – Rapid

Cristiano Bergodi, antrenorul Rapidului, spune că formaţia sa trebuie să joace cu încredere şi curaj pentru a câştiga toate cele trei puncte în meciul...
Ultima oră
Pe aceeași temă