Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

De ce a divorţat Vlad Ivanov de Teatrul Naţional

Actorul-fetiş al noului val de cineaşti Vlad Ivanov a explicat la Interviurile RL cum se simte în postura de freelancer şi la ce mai lucrează. Unul dintre cazurile de excepţie, cu succes imens atât ...

Share

Ada Dumitrescu 0 comentarii

26.05.2011 - 17:20
Actorul-fetiş al noului val de cineaşti Vlad Ivanov a explicat la Interviurile RL cum se simte în postura de freelancer şi la ce mai lucrează.


Unul dintre cazurile de excepţie, cu succes imens atât în film, cât şi-n teatru, Vlad Ivanov are proiecte peste proiecte. Şi pentru că este extrem de pretenţios cu rolurile pe care le joacă, şi-a dat demisia de la Teatrul Naţional din Bucureşti preferând statutul de freelancer.

„Mi-am dat seama că trebuie să fac pasul ăsta, chiar dacă eu pornisem în viaţă cu mentalitatea părinţilor noştri: că trebuie să ai carte de muncă, continuitate, să fii sigur că ai la bătrâneţe o pensie...Între timp m-am lecuit de toate astea, mai ales în urma măsurilor luate de guvernanţii noştri.

Ştiu acum că nu trebuie să mă bazez pe pensia lor. În plus, am ratat o mulţime de oportunităţi, festivaluri de film, roluri, din pricină că eram angajat într-un sistem bugetar. Şi-atunci m-am gândit: Ce e mai important pentru mine, să mă dezvolt liber, fără să fiu constrâns de nimic, sau să stau ca un om de rând la coadă la cantina populară şi să aştept să-mi vină pensia? Aşa că m-am hotărât să plec."


„Societari ai TNB nu suntem mulţi. Suntem toţi."

Glumind, Ivanov recunoaşte că a renunţat asfel la statutul de societar al Teatrului Naţional, statut care nu costă de fapt în nimic, nici în avantaje materiale, nici în accederea într-o elită a breslei. „Pe vremea când era director Dinu Săraru am fost majoritatea făcuţi societari. Ba chiar Dumnezeu să-l ierte Gheorghe Dinică spunea: „Societari nu suntem mulţi. Suntem toţi."

E doar o diplomă, un titlu să-i zicem onorific. La Comedia Franceză, titlul de societar se traduce în nişte tantieme pe care le primeşti la sfârşitul anului. E altă poveste."

Actorul devenit faimos pentru rolul ticălosului domn Bebe din „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" recunoaşte că a făcut pasul spre liber profesionism la îndemnul lui Marcel Iureş, cel care s-a rupt primul de „sistem", luându-şi cariera în propriile mâini.

„Niciodată înapoi la teatrul de stat", spunea personajul interpretat de Marcel Iureş în „Creatorul de teatru", replică din care principalul nostru actor de export şi-a făcut pare-se slogan. Întâlnindu-l pe Vlad Ivanov pe holurile Radiodifuziunii, unde înregsitrau amândoi pentru un spectacol de teatru radiofonic, Iureş i-a explicat mai tânărului său coleg beneficiile actorului liber.

„Actorii talentaţi, aşa ca tine, ar trebui să aibă libertate de mişcare şi libertate de alegere. Să joci într-un spectacol-două care-ţi plac şi apoi să fii liber să filmezi. Doar sistemul ăsta, capitalist dacă vrei, funcţionează cum trebuie." Şi cum toate astea îi sunau destul de cunoscut lui Vlad Ivanov, s-a decis să divorţeze şi el de teatrul de stat.

„Sincer să fiu mă săturasem să mă văd la avizier pus pe liste să joc în spectacole care nu-mi plăceau, cu regizori care nu-mi spuneau nimic. Aşa că, deşi eram coştient că-mi va fi greu la început, am ales statutul de actor şi de om liber. Şi chiar mă simt bine când mă trezesc dimineaţa cu sentimentul că în sfârşit pot spune şi eu nu sau da unui proiect."

Un nou popas la Teatrul Bulandra

Având astfel posibilitatea să lucreze oriunde doreşte, Vlad Ivanov a reînnodat o mai veche colaborare, cea cu regizorul Alexandru Tocilescu cu care a lucrat la celebrul spectacol „Elizaveta Bam".

„Domnul Tocilescu, care mă cunoaşte foarte bine, m-a chemat la Bulandra şi mi-a propus rolul principal într-un spectacol pe un text al japonezului Kobo Abe, cel care a scris „Femeiea nisipurilor".

Am acceptat cu mare bucurie pentru că lucrez foarte bine cu domnul Tocilescu, iar cu actorii de la Bulandra nu mai vorbesc."

Dacă Vlad Ivanov a scăpat doar cu citirea piesei „Prietenii" şi cu o discuţie prietenească, ca să fie în ton cu titlul lui Kobo Abe, ceilalţi actori care au dat probe pentru rolurile din noul spectacol al lui Alexandru Tocilescu au trebuit să se prezinte la casting cu două haiku-uri pentru a dovedi că înţeleg lumea şi modul de gândire al japonezilor.

„Eu interpretez un bărbat singuratic care se trezeşte la uşă cu o familie formată din nouă oameni care vor să-i alunge singurătatea. Textul are ceva de teatru absurd, dar şi ceva de thriller", a dezvăluit Vlad Ivanov în „avanpremieră" subiectul viitorului spectacol al lui Alexandru Tocilescu ce va avea premiera în stagiunea viitoare.

Până atunci însă, Vlad Ivanov îşi face bagajele pentru a pleca la Cluj unde, la TIFF, va avea loc premiera unui film în care joacă, în sfârşit, un rol principal: „Principii de viaţă", de Constantin Popescu jr.

Personajul său poate părea un om bun sau un ticălos, „depinde din ce unghi priveşti": un bărbat ajuns la criza vârstei de mijloc şi care încearcă să stabilească o relaţie de amiciţie cu fiul său adolescent, din prima căsătorie. Numai că lucrurile nu ies aşa cum şi-ar dori personajul şi cam atât am aflat de la Vlad Ivanov care, ca Şeherezada, a lăsat povestea în suspans: „Orice ar fi, sfârşitul nu vi-l spun".

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...