Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Danny Forster: „Nu mă interesează ca o clădire să fie drăguţă, ci funcţională“

Arhitectul american Danny Forster, gazda cunoscutei emisiuni „Inginerie extremă", difuzată pe Discovery Channel, s-a aflat zilele acestea la Bucureşti pentru a promova un proiect de popularizare a disciplinelor ştiinţifice în ...

Share

Gabriela Lupu 0 comentarii

09.01.2012 - 16:38

Arhitectul american Danny Forster, gazda cunoscutei emisiuni „Inginerie extremă", difuzată pe Discovery Channel, s-a aflat zilele acestea la Bucureşti pentru a promova un proiect de popularizare a disciplinelor ştiinţifice în rândul elevilor români.


Acest program, creat de Discovery Networks în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi intitulat „Şcoala Discovery", doreşte să transforme materiile ştiinţifice predate în şcoli din nişte obiecte de studiu în general neprietenoase şi aride într-unele cât se poate de accesibile şi plăcute.

Forster a studiat arhitectura la Universitatea Wesleyan şi la Şcoala de Design a Universităţii Harvard. După studii, şi-a deschis firma „Danny Foster Design Studio", cu sediul în Brooklyn, specializată în design inventiv şi sustenabil. A susţinut conferinţe pe teme de arhitectură şi tehnologie în toată lumea. Din 2008 predă la Şcoala de Design de la Harvard, unde ţine un curs de nivel superior despre design-ul sustenabil, curs pe care îl susţine şi la Şcoala de Arhitectură a Universităţii Syracuse.

Cu prilejul vizitei sale la Bucureşti, Danny Forster a acordat României Libere un interviu.

Danny, ţi se pare necesar acest proiect, „Şcoala Discovery"?
Danny Forster: Absolut. Trebuie să-i facem pe copii să înţeleagă că, aşa cum a spus ministrul Educaţiei, ştiinţa e cool. Îmi amintesc foarte bine că nici eu, când eram elev, nu puteam suferi matematica, fizica, chimia. Nu înţelegeam de ce trebuie să mă chinui să învăţ aşa ceva.

De ce face un arhitect lobby învăţământului ştiinţific?
D.F:
Pentru că meseria mea nu se poate face fără matematică şi fizică. Când mă duc prin şcoli, copiii, în special băieţii, îmi spun: „Mamă, tu eşti ăla de la televizor. Te-am văzut urcat pe clădirile alea înalte, meseriaşe, vreau şi eu să fac aşa ceva când voi fi mare". Şi atunci îi întreb: „Înveţi bine la matematică? Ce note ai la fizică?" Ei se desumflă brusc: „Mate e naşpa, iar fizica e şi mai nasolă. Ce legătură au problemele alea grele pe care trebuie să le rezolv în clasă cu clădirile înalte?" Şi atunci le explic cum stă treaba, că fără noţiunile de bază din şcoală nu poţi ajunge să construieşti nimic, darămite zgârie-nori.

Referindu-ne acum la arhitectură. Nu ştiu cât ai apucat să vezi din Bucureşti, dar oraşul este un teribil amestec de clădiri frumoase, vechi, şi de blocuri comuniste oribile. Ce impresie îţi face un astfel de oraş?

D.F: Aşa stau lucrurile cu mai toate oraşele din fostul bloc sovietic. Dar, s-ar putea să ţi se pară ciudat ce spun, mie tocmai asta mi se pare intresant. Faptul că privind chiar şi în fugă, pe fereastra maşinii, poţi vedea istoria oraşului şi etapele ei distincte. Bisericile vechi de sute de ani, casele bogat ornamentate ridicate înainte de instalarea comunismului, apoi arhitectura de tip sovietic, cu blocuri masive şi greoaie, şi clădirile din oţel şi sticlă din ultimul deceniu.

Dar tot amalgamul acesta nu creează o impresie neplăcută?
D.F
: Eu sunt un arhitect mai atipic. Nu judec clădirile în funcţie de frumuseţe. Nu mă interesează dacă o clădire e drăguţă, chiar deloc. Criteriul estetic este ultimul care mă preocupă.

Şi ce te preocupă?
D.F:
Partea practică. Vreau ca o clădire să fie funcţională şi sustenabilă. Asta e tot.

De ce spui că frumuseţea unei clădiri nu contează?
D.F:
Pentru că termenul ăsta de „frumuseţe" nici măcar nu defineşte ceva concret. E completamente subiectiv. Mie îmi place albastrul, ţie-ţi place roşul. Ce criteriu e ăsta? Mă interesează însă dacă o clădire reflectă cultura locului, istoria ţării, dacă e sustenabilă, dacă e prietenoasă cu locatarii, cu vizitatorii şi cu mediul, dacă reprezintă suficient de bine timpul în care a fost ridicată. E important ca fiecare clădire să spună o poveste. Şi, în privinţa asta, chiar şi blocurile comuniste de care spui că sunt urâte şi că nu le poţi suferi au de împărtăşit lumii o poveste. Sunt ca nişte cicatrici rămase pe chip după un război. Şi nu cred că dacă le dărâmăm şi punem ceva drăguţ în loc este o soluţie bună. Şi oraşul în care locuiesc eu, New York, are, ca arhitectură, o grămadă de straturi. Pe măsură ce te plimbi prin el, descoperi 200 de ani de dezvoltare. Şi fiecare clădire are de făcut un „statement". Zgârie-norii au fost ridicaţi ca să arate curajul şi măreţia poporului american. Bisericile ca să probeze devoţiunea acestuia, cum se spune în jurământul de credinţă „one nation under God". Unele case au fost ridicate ca să demonstreze bogăţia proprietarilor care au avut banii necesari ca să plătească arhitecţi la modă şi tot aşa.

Ai apucat să vezi Casa Poporului?
D.F:
Am auzit foarte multe lucruri despre ea şi despre modul cum s-a implicat Ceauşescu personal în realizarea ei. Nu am apucat încă să o văd, dar nu plec de aici până nu arunc o privire asupra ei.

Care sunt oraşele tale preferate când vine vorba de arhitectură?
D.F:
E greu de zis, e ca şi cum întrebi un părinte care-i copilul lui preferat. Iubesc oraşele unde clădirile „vorbesc", unde îţi povestesc istoria locului, unde casele fac, dacă vrei, politică, sau sunt martori ai trecutului. De pildă, de curând am făcut un show în Azerbaidjan, în Baku. Acela mi se pare un loc fasinant. E uimitor cum arhitectura sovietică poate sta acolo alături de cea islamică. Îmi mai plac o serie de oraşe din Orientul Mijlociu şi din America de Sud. Abu Dhabi, Brasilia...mai multe.

Care au fost emisiunile cele mai dificile pe care le-ai realizat la Discovery?
D.F:
Cred că atunci când am filmat construcţia aeroportului din Mumbai, unul dintre cele mai aglomerate oraşe de pe planetă, cu peste 20 de milioane de locuitori, sau construcţia rafinăriei din Insula Sahalin din Rusia. Mă fascinează proiectele astea de dimensiuni uriaşe ce par aproape imposibil de realizat. În plus, vrem să mergem în locuri unde omul de rând nu poate ajunge. Asta e frumuseţea canalului Discovery, că telespectatorul poate sta liniştit în fotoliul lui, în papuci şi-n halat de casă, călătorind însă în locuri nemaiavăzute. Aşa că dacă auzim de vreun proiect arhitectural de la capătul lumii, poţi fi sigură că ne vom duce acolo.

Care este cel mai important lucru în arhitectură?
D.F:
Ideea. Asta încercăm să arătăm şi noi la „Inginerie extremă". Nu contează înălţimea sau mărimea şi nici măcar betonul din care este făcută o clădire, ci ideea şi motivaţia care au stat la baza ei. Nu mă interesează să răspund doar la întrebarea „cum se clădeşte?", ci şi la întrebarea „de ce se clădeşte?"

Ai clădiri iconice, să le spunem aşa, faţă de care ai un puternic ataşament?
D.F:
Sigur. Oameni suntem. Iubesc tot ce a făcut arhitectul britanic Norman Foster, lordul Norman Foster, căci a fost înnobilat de Regină. A creat nişte clădiri uluitoare în Abu Dhabi, în New York şi-n Anglia. Apoi, îmi place de mor noua clădire a Operei din Oslo. În New York s-a încheiat de curând construcţia unei şcoli, „Cooper Union". E incredibilă. Nu sunt neapărat fanul construcţiilor faimoase ca Burj Khalifa sau Empire State Building. Îmi plac mai mult cele care, mici fiind, schimbă totuşi spiritul locului. În Baku, de pildă, se ridică acum un centru cultural extraordinar creat de Zaha Hadid, un arhitect născut în Irak, cu cetăţenie britanică. În Spania, am făcut o emisiune despre o clădire ridicată pe un deal, în apropiere de Santiago de Compostela, care găzduieşe biblioteci, galerii de artă, muzee, tot ce înseamnă cultură, e un uriaş centru ultramodern, ultratehnologizat. Cred că aceea este cea mai impresionantă creaţie arhitecturală din Europa ultimului deceniu.

***
Şcoala Discovery

Discovery Networks CEEMEA (Europa Centrală & de Est, Orientul Mijlociu şi Africa), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei din România, a lansat proiectul „Şcoala Discovery", o iniţiativă concepută pentru a susţine educaţia ştiinţifică în România, încurajând elevii şi profesorii să utilizeze resurse new media la orele de curs şi să înveţe cu ajutorul Discovery Channel.

Proiectul, care începe pe 16 ianuarie, este dedicat elevilor din clasele V-XII, deocamdată în program intrând 100 de instituţii de învăţământ. „Şcoala Discovery" are două componente principale: o linie de programe educative pe teme legate de învăţământul ştiinţific difuzată pe Discovery Channel în România, şi o serie de materiale didactice disponibile online, care să ajute profesorii să integreze aceste programe în activităţile didactice curente. Cele două componente au fost realizate ţinând cont de programa şcolară:

• Televiziune: Programele educaţionale vor fi difuzate pe Discovery Channel, de luni până vineri la ora 14.00, apoi în reluare - iniţial a doua zi, de la ora 08.00, apoi în cadrul unui bloc de programe dedicat, sâmbăta şi duminica. Programele prezintă subiecte ştiinţifice, de la chimie şi matematică, fizică, biologie şi ecologie până la invenţii. Acestea au fost special selectate pentru a-i ajuta pe elevii claselor V - XII să înţeleagă mai bine fenomenele ştiinţifice, transmiţând mesajul că ştiinţa este un domeniu interesant şi captivant. În perioada 16 ianuarie - 30 martie vor fi difuzate peste 55 episoade (ore de clasă), urmând ca acestea să fie reluate până la finalul semestrului. Programele vor fi dublate în limba română, fără a avea pauze publicitare.

• Online: scoala.discovery.ro este un portal dedicat profesorilor, care pot descărca aici materiale-suport ce pot fi folosite la clasă, în interacţiunea cu elevii. Site-ul include o grilă de programe şi un Ghid pentru Profesori complet, despre fiecare episod, prezentând obiectivele lecţiei, seturi de întrebări care să îi apropie pe elevi de conţinut, propuneri de activităţi în clasă şi definiţii pentru termenii de vocabular.

 

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...