Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Mihaela Clăpuci. Frumosul și emoția pe pânză, perete, sticlă

Mamă, pictor și antreprenor, cam acestea ar fi cele trei “meserii” ce o definesc pe scurt pe protagonista noastră de astăzi. Deși aparent nu au nici o legătură una cu alta, se pare că împreună creează un mix bun.

Share

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 24.03.2019 - 20:45

Mihaela iubește arta, sub toate formele ei, încă de când era copil. A scris poezii și povești, a desenat, pictat, a învățat să cânte la chitară, a jucat în piesele de teatru ale școlii din Slănic Prahova, s-a visat pe marile scene ale lumii sub multe ipostaze, toate având un scop comun - și anume de a transmite emoții și trăiri către sufletele tuturor oamenilor, care, așa cum spune ea, “s-au sufocat într-o mare de mașini”.

Cu trecerea timpului însă, realitatea a făcut-o să urmeze alte căi, studiind câțiva ani cursurile unei facultăți de inginerie și ale alteia de contabilitate, lăsând în urmă toate pasiunile și visurile pe care și le-a creat de mică.

“Deși niciodată nu am încetat să pictez, am făcut-o foarte rar în puținul timp liber ce l-am avut și sub formă de hobby. Pictez de plăcere, este activitatea principală care, alături de o muzică bună, mă relaxează și mă ajută să evadez din această lume destul de complicată. Dar întotdeauna am simțit că nu este îndeajuns, am vrut să transmit mai multor persoane această stare de bine, să-i scot din rutină și să trezesc în dânșii emoții, măcar pentru câteva secunde. Totul s-a schimbat când am dat viață puiului meu și am devenit mamă. M-am speriat și mi-am dat seama că nu îmi doresc ca el să facă ceea ce eu făcusem până atunci, și anume să nu își urmeze visul. Așa că am luat pensula în mână și am început să creez. Am pictat pereții casei noastre, paharele din casă, mobila și tot ce am prins la îndemână, fără absolut niciun curs, fără nici măcar să urmăresc tutoriale pe YouTube. Munca mi-a fost apreciată și în scurt timp am început să primesc comenzi de la cei apropiați.”

În contextul în care și-a dorit să îi ofere tot ce avea nevoie celui mic, a transformat acest hobby într-o afacere. A început prin a se promova prin pagina sa de Facebook „Cadouri pictate – Frumosul și emoția pe pânză, perete, sticlă“ și a continuat să creeze frumosul și emoția, cum spune și numele paginii, pe toate suprafețele din jurul său. Pictează pahare, căni, sticle, lemn, produse hand-made, accesorii pentru evenimente, transformându-le în cadouri unicat și originale, personalizate după preferințe, gata să fie oferite de clienții săi către cei dragi. Alege tematici diverse, în funcție de persoana căreia i se oferă cadoul și ocazia.

De curând a lansat și un site - www.cadouripictate.ro, unde pot fi văzute și achiziționate creațiile. Plănuiește ca pe viitor să participe la cât mai multe târguri și expoziții și speră să reușească să deschidă și un magazin unde toată lumea să poată vedea îndeaproape toate produsele, căci cu siguranță pozele nu pot reda detaliile realizate cu foarte mare migală și atenție.

Nu își dorește să ajungă mare pictor deoarece consideră că nu are studiile necesare pentru asta. De altfel, are două mari regrete. Primul ar fi că nu a studiat arta și mai ales pictura. Crede că, dacă ar fi făcut-o, acum ar fi la cu totul alt nivel, dar consideră că este puțin cam târziu pentru că probabil dacă ar începe să picteze acum după reguli nu ar mai avea aceeași plăcere. Al doilea regret este că nu are timpul necesar și că, din păcate, este restrânsă de cerințele clienților și nu poate da frâu liber să picteze doar ceea ce simte. “Am atât de multe idei și îmi imaginez atât de multe creații pe care aș vrea să le realizez, încât mi se pare că nu ajung nici zece vieți să le pot duce la capăt. Însă trebuie să combin cumva această plăcere a mea și să pictez ceea ce se cere, clienții reacționează bine doar la un anumit tip de produse, cele comerciale, ca și în alte domenii. De altfel, aceasta este și o provocare pe care mi-am stabilit-o singură, ca în mai mulți ani să pot educa cumva publicul larg și să îl fac să aprecieze și să cumpere și altfel de obiecte ce ies din sfera obișnuitului. Este destul de greu căci deocamdată mă lovesc de concepția pe care mulți o au, considerând că produsele hand-made sau pictate sunt mult prea scumpe, deși nu este chiar așa.”

Spune că se va simți împlinită atunci când își va permite din punct de vedere financiar să picteze doar ceea ce simte, nu ceea ce se cumpără. Consideră că acela va fi momentul când își va găsi cu adevărat stilul. Nu își dorește să se îmbogățească din acest business, ci să ducă o viață decentă.

“Nu e ușor să fii și mamă, soție, pictor și antreprenor în același timp. Băiatul meu, având doar un anișor, este dependent de mine și nu îmi lasă prea mult timp la dispoziție pentru celelalte două. Dar, dacă nu ar fi fost el, acum probabil mi-aș fi lăsat cu totul visul în urmă. Pentru mine, arta cere sacrificii nu este doar o zicală, ci un fapt. Noaptea pictez, ziua mă ocup de celelalte aspecte ale -business-ului și de fiul meu. Dar este așa o mare plăcere să le fac! Oricât este de greu, încercați să faceți ceea ce vă place pentru că întotdeauna există o cale, mai ales dacă îi aveți pe cei apropiați alături, așa cum este și cazul meu. Cu această ocazie vreau să le mulțumesc!”

Comentarii

loading...