Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Marius Olteanu: "Luminile nu se sting niciodată când se strigă motor"

A început mai întâi cu clipurile publicitare, a trecut la scurtmetraje, iar apoi la lungmetraje.

Share

Ionuț Crivăț 0 comentarii

Actualizat: 10.05.2019 - 09:07

Pentru regizorul și scenaristul Marius Olteanu, acest slalom prin cele trei mijloace de exprimare vizuală a fost o acrobație, ne mărturisește el, „necesară pentru a comunica cu ceilalți, făcându-i să te accepte în primul rând, pentru ca mai apoi să te urmeze atât artistic, dar și uman”.

După festivalurile de film de la Berlin, Sofia și Istanbul și-a tras un pic sufletul și s-a apucat să scrie... la un film de groază, mărturisește, doar că este, de formație, pentru filmele de ficțiune. Este un maniac, în sensul artistic al cuvântului, riguros, atent la fiecare detaliu, asemeni marilor regizori de film (în teatru, probabil ar face la fel), pornind de la prima fotogramă, la cadre și până la secvența pe care și-o dorește să iasă exact așa cum și-a imaginat-o el. Invitatul nostru, ca orice profesionist în tainele celei de-a șaptea arte, a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, apoi alte studii de specialitate în Marea Britanie. Nu face film de amorul artei sau doar pentru el. Face film pentru public, un film care place, dar nu un film facil. Filmul regizat și scris de Marius Olteanu, „Monștri”, place publicului, dar și deranjează. El își propune să te facă să simți, dar și să te gândești la propriul fel de a relaționa și de a-i judeca pe ceilalți. Cu el a fost la Berlin și a câștigat, pentru primul lui film de lungmetraj, premiul pentru debut, singurul film românesc acceptat pentru marele festival de film. Și-a văzut filmul de peste 100 de ori, „încă nu mă pot abține să nu rămân în sală, să văd de fiecare dată care este reacția oamenilor”. Face parte din Noul Val al cinematografiei, „cel care îți dă șansa de a vedea pe ecran oameni ca mine și ca tine, nu personaje, nu carton”.

Reporter: Filmul „Monştri” a fost singura producție românească selectată la Festivalul de Film de la Berlin de anul acesta. A fost lung drumul de la clipurile publicitare la scurtmetraje și până pe podiumul Berlinalei?

Marius Olteanu: “Monștri” a primit premiul „Tagesspiegel” pentru cel mai bun film, premiu acordat de un juriu format din șapte cititori ai ziarului. A însemnat mult pentru că a fost o recunoaștere primită din partea publicului, iar filmele românești, după cum știm, suferă în țară din lipsă de spectatori. Deci, am primit premiul „Tagesspiegel” ca pe o încurajare că poate și în România oamenii vor vrea să vadă acest film. Legat de drumul despre care mă întrebați, formarea mea este de regizor de film de ficțiune, iar publicitatea a fost și este o modalitate de a exersa într-un format ce presupune mult mai multe restricții decât filmul de autor. În același timp, de multe ori se întâmplă să nu prezinte niciun fel de profunzime, totul să se rezume la estetică, ritm, la appeal. Din acest motiv, în cei zece ani de când fac publicitate, am tot simțit nevoia să mă întorc la film, sub formă de scenarist și regizor de scurt-metraj. Ce este comun în toate cele trei zone, scurt, lungmetraj și publicitate, este acrobația necesară pentru a comunica cu ceilalți, a-i face să te accepte și să te urmeze, artistic și uman. Drumul acesta este continuu, pe alocuri plăcut și motivant, pe alocuri frustrant și epuizant. Din acest motiv e important ca ideea, filmul, produsul să merite efortul.

Ce transmite acest film? Este un film făcut pentru public, un film care nu ține publicul pe dinafară?

“Monștri” este un film despre oameni, despre nevoia de a fi acceptat și iubit, despre disimulare, despre lungul drum către celălalt. Este un film la care oamenii râd, pe alocuri se emoționează foarte tare, pe alocuri simt ciudă sau dispreț față de personaje. Și spun asta bazându-mă pe reacțiile publicului de la festivalurile de la Berlin, Sofia și Istanbul, unde filmul a fost proiectat până în prezent. Deși am văzut filmul de peste 100 de ori, încă nu mă pot abține să nu rămân în sală, să văd de fiecare dată care este reacția oamenilor, să le ascult liniștea, râsul, pufnitul sau câteodată interacțiunea verbală cu personajele. La Sofia un spectator a strigat într-un moment mai tensionat al filmului: “Pleacă, domnule, odată de-acolo”. Deci da, cred că este un film pentru public, iar prin asta nu înțeleg un film facil. Este un film care place, dar și deranjează și cel mai mult, sper, un film care își propune să te facă să simți, dar și să te gândești la propriul fel de a relaționa și de a-i judeca pe ceilalți.

“Probabil se uită şi mai uşor un film care îţi livrează doar răspunsuri. Intenţia mea nu e să fac filme pe care oamenii să le consume în două ore, după care să plece liniştiţi”, declarați în urmă cu ceva vreme. Un film bun este, în concepția dumneavoastră, precum o carte bună pe care n-o uiți odată ce i-ai închis copertele. Ce fel de filme faceți și ce ne mai pregătiți pentru marele ecran?

Mie îmi plac filmele care stau cu mine, la care simt nevoia să mă întorc, din care îmi vin imagini, replici, gânduri. Și plaja este foarte largă, de la „Jurnalul unui preot de țară”, „Rușinea” la „Synecdoche”, ”New York”, „Party girl”, „Certain Women”, „Aurora”, „Post Tenebras Lux” și ajungând până la „August”, „Osage County”, „Jackie” sau „As good as it gets”, filme care au rămas cu mine, care evoluează cu mine, pe care le descifrez diferit odată cu trecerea timpului. Acum scriu la un film de groază care rămâne în zona realistă, despre un om a cărui viață o ia atât de razna încât începe să fie convins că propria-i casă încearcă să îl omoare. Îmi place mult acest gen, „Chiriașul” lui Roman Polanski fiind și el unul din filmele mele preferate.

Cine și cum este Marius Olteanu pe platoul de filmare? Dar când se sting luminile și se strigă stop motor?

Luminile nu se sting niciodată când se strigă motor. E mai bine pentru film. Dacă se sting, se dă stop. Dacă trebuie să vorbesc despre mine la persoana a treia, aș spune că Marius Olteanu este un maniac care și-ar dori să îi iasă fiecare cadru exact așa cum l-a gândit, dar care câteodată trebuie să accepte că undeva acolo există un regizor mai bun decât el, care sub forma aparentă a întâmplării naște lucruri mai frumoase decât este Marius Olteanu capabil să își închipuie. În rest, Ma-rius Olteanu face ce trebuie să facă, mai se roagă, mai se enervează, mai strigă, dar în capul lui păstrează foarte clar valoarea lucrurilor - oamenii sunt întotdeauna cei mai importanți.

“Eu nu prea am certitudini, una dintre puţinele pe care le am este că e OK să fii cum eşti tu atât timp cât nu faci rău altcuiva”. Vă definește această afirmație?

Am senzația că termin mereu răspunsul la întrebarea anterioară anticipând ce urmează. Da, mă definește. În felul meu, de om care nu găsește mereu cea mai bună exprimare, îmi doresc ca oamenilor să le fie bine, să le fie mai ușor. Și nu numai celor cu care intru în contact direct. Fără a avea vreo pornire biblică, aș fi fericit dacă oamenii ar suferi mai puțin și dacă s-ar reține din a face rău altora.

Noul mileniu a venit și cu o nouă generație de cineaști sau Noul Val: Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu, Radu Muntean, Cristian Nemescu, Radu Jude etc., nume alături de care intrăm, am intrat și câștigăm la marile festivaluri de film de la Veneția, Cannes, Berlin. Dumneavoastră în ce categorie vă încadrați? (Spuneați la un moment dat că “Monștri” se rupe de Noul Val.) Ați avut ca model în arta dumneavoastră regizorală pe cineva anume?

Am spus că “Monștri” se rupe de Noul Val la nivel estetic, formal. Din păcate, citatele aproximative nasc și ele monștri.

Așa este, timpul nostru nu prea mai are răbdare...

La nivel de joc actoricesc, de exemplu, apreciez foarte mult ce înseamnă Noul Val pentru filmul românesc - șansa de a vedea pe ecran oameni ca mine și ca tine, nu personaje, nu carton. Și acesta este doar un aspect. Am lucrat ca asistent al lui Cristi Puiu la „Sieranevada” și, după cum am mai spus, devotamentul absolut al acestuia pentru ceea ce are de comunicat, precum și rigurozitatea discursului său au redefinit pentru mine ce înseamnă să fii autor de film. Lucrul la „Sieranevada” a fost o lecție.

Un exercițiu de imaginație. Dacă v-ar sta în putere să alegeți și să salvați un film, oricare, de la dispariția totală, pe care l-ați salva?

Orice alegere presupune o renunțare, iar mie nu îmi place deloc să renunț, să pierd. Aș prefera să nu îmi folosesc imaginația în direcția asta, dar, ca să nu fiu nepoliticos legat de întrebarea dumneavoastră, puteți lua lista de filme de la întrebarea de mai sus. Și deja îmi vin în cap multe alte filme pe care m-aș supăra foarte tare să le pierd.

Marius Olteanu, care sunt în topul dumneavoastră, în filmul românesc, cei mai buni actori, regizori, scenariști?

Mă întreb câți dintre cititorii dumneavoastră i-ar cunoaște pe regizorii și scenariștii pe care i-aș putea menționa după nume.

Ce se ascunde în culise?

De obicei interesul se oprește la ce se vede, la actori, restul fiind culise. Nu aș vrea să evit din nou întrebarea dumneavoastră, dar îmi displac foarte tare topurile, ideea de competiție, de coroniță - trăim într-o societate care se bazea-ză pe categorii și etichete, suntem crescuți în spiritul competiției și al lui “mai cu moț”, ori „Monștri” vorbește și despre cât de nociv este acest lucru. Nu o să vă spun decât că mi-aș fi dorit să îi cunosc pe Alexandru Tatos și pe Olga Tudorache. Și că aș fi vrut să fiu la filmarea „Probei de microfon”.

 

Irina Margareta Nistor despre „Monștri“

„Misterul trebuie să domnească până la premiera românească”

Prinsă între vizionări, festivaluri, cronici de film, emisiuni și interviuri, doamna Irina Margareta Nistor a fost la Berlinală, a văzut filmul lui Marius Olteanu și dezvăluie câte ceva pentru “România liberă”, dar nu prea mult, păstrând misterul. ”Trebuie neapărat să vedem, să vedeți filmul, merită din plin. «Monștri» este un film care ne urmărește prin festivaluri, de la Berlinală la Istanbul. Și face valuri. Trei povești care se urzesc abil, un cuplu aci atipic, aci banal. Prima intrigă, complexă și cu ceva umor, este convingătoare și înduioșătoare, a doua va isca niște controverse, ca și cam îndrăznețul afiș, iar ultima niște semne de întrebare! În rest, misterul trebuie să domnească până la premiera românească! Măcar până la TIFF!”

Ca să mai prelungim un pic misterul, cea de-a 18-a ediție, majoratul Festivalului Internațional de Film Transilvania, se va desfășura, evident, la Cluj, în perioada 31 mai-9 iunie. Potrivit comunicatului TIFF, în acest an participă peste 200 de titluri din toată lumea. Prezenți vor fi, de asemenea, laureați de vârf ai marilor festivaluri internaționale, prezențe anterioare, dar cu alte producții. Un proiect special va fi dedicat marelui regizor italian Bernardo Bertolucci, care ne-a părăsit la sfârșitul anului trecut.

„Monștri” îi are în distribuție pe Judith State, Cristian Popa, Alexandru Potocean, Șerban Pavlu, Gabriel Răuță și, în primul rând, pe Dorina Lazăr, o mare doamnă a teatrului și filmului românesc

Comentarii

loading...