Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Ionuț Dolănescu: „Întotdeauna iau ce e frumos de la viață“

Ionuț Dolănescu, fiul cunoscuților interpreți de muzică populară Maria Ciobanu și Ion Dolănescu, duce mai departe tradiția folclorului românesc, departe de țară, în Miami, SUA, unde trăiește alături de frumoasa sa familie.

Share

Viorel Vintilă 0 comentarii

Actualizat: 07.04.2019 - 12:48

 

Înzestrat cu o moștenire genetică deosebită, Ionuț Dolănescu este un interpret deosebit, apreciat atât în țară, cât și în diaspora. El continuă și în SUA,tradițiile muzicii populare și ține vie memoria tatălui său, Ion Dolănescu. Am avut plăcerea să stau de vorbă cu Ionuț și am fost plăcut impresionat de candoarea și sinceritatea lui, precum și de dragostea cu care vorbește despre familie.

RL: Ce mai face Ionuț?

Ionuț Dolănescu: Mulțumesc de întrebare, sunt bine și mai ales fericit, alături de familia mea minunată, de cei trei copii – Vlad, Ioana și Iancu – și de soția mea, Doinița. Ne bucurăm de noua noastră reședință, din Miami, USA, unde ne-am stabilit de 10 ani și, bineînțeles, încerc să fac ceea ce știu cel mai bine - să cânt! Și să încerc să bucur inimile românilor din diaspora și din țară...

De la ce vârstă te-ai apucat de cântat?

Cred că am început să cânt înainte să vorbesc (râde); oficial, am urcat pe scenă la vârsta de 9 ani, pe stadionul din Fetești, în anul 1981, având șansa de a debuta sub bagheta maestrului Ionel Budișteanu și să cânt pentru prima oară cu orchestra Rapsodia Română, un ansamblu de prestigiu la acea vreme.

Este o povară moștenirea numelui tău?

Eu aș spune nu numai a tatălui, regretatul interpret Ion Dolănescu, dar și a mamei mele, nu mai puțin celebra Maria Ciobanu. Așa este, nu este ușor să crești și să te dezvolți în umbra marilor stejari, după cum se spune. Totuși, eu am încercat să-mi creez un stil propriu în muzica populară și mai ales un repertoriu personal. Cu siguranță, publicul m-a comparat și mă compară în continuare cu părinții mei, care rămân, fără doar și poate, doi corifei ai muzicii noastre tradiționale. Tocmai de aceea nu mi-a fost deloc ușor, la rându-mi, să îmi demonstrez talentul și valoarea artistică. În acest sens am muncit foarte mult și am studiat cu seriozitate încă de mic copil muzica. Cu siguranță, tatăl meu a avut un rol determinant în formarea mea ca om, dar și ca muzician. Sunt sigur că, dacă nu ar fi întrezărit talentul și capacitatea mea, nu m-ar fi urcat niciodată pe scenă! Tata, Ion Dolănescu, îmi spunea, întotdeauna, în copilărie că eu sunt cel care trebuie să îi duc cântecele mai departe. Acest lucru este un veritabil Testament nescris, pe care eu mă străduiesc să îl duc mai departe și să păstrez numele tatălui meu viu, în memoria publicului iubitor de folclor.

De curând ai fost într-un periplu muzical prin mai multe orașe din SUA, bucurând inimile tricolore ale românilor care încă au rămas îndrăgostiți de muzica populară....

Da, am avut bucuria să cânt în mai multe orașe din America pentru confrații români și moldoveni alături de formidabila orchestră Lăutarii, de la Chișinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Cu această orchestră lucrez de mai bine de 25 de ani, înregistrând nu mai puțin de 10 albume de muzică populară, muzică de petrecere etc . Este o mare plăcere să mă întâlnesc cu românii din diaspora și mă bucur foarte mult când vin la concertele mele în număr foarte mare, dovada că folclorul românesc dăinuie încă... chiar și dincolo de țara-mamă.

Știu că ai studiat canto la Paris și ai cântat cu sora ta, soprana Leontina Văduva…

Da, așa este, în perioada 2000-2003 am studiat la Conservatorul RUS din Paris, canto clasic, încurajat și susținut de sora mea mai mare. A fost o șansă enormă pentru mine, pentru că datorită ei am avut onoarea să îl cunosc personal pe marele tenor Placido Domingo, dar și să studiez cu marea noastră mezzsoprană, doamna Viorica Cortez.

Când ai ajuns în State și de ce ai hotărât să rămâi în Florida?

Am avut șansa să pășesc pe acest pământ binecuvântat încă din anul 1994, când aveam doar 22 de ani și eram student în anul III la Academia de Muzică Ciprian Porumbescu din București. Întotdeauna am fost îndrăgostit de America și pentru mine este a doua mea casă! America este o imensitate și nu degeaba i se spune “Țara tuturor posibilităților”. Am două case aici, în Florida, și îi mulțumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că îmi pot crește copiii în această țară minunată. Trebuie să vă mai spun că și soția mea, Doinița, dar mai ales copiii mei sunt îndrăgostiți de America. Nu cred că aș mai putea trăi în altă parte, dar voi purta întotdeauna cu mine și în sufletul meu dorul de țara mea dragă, România.

Pe unde concertezi în SUA? Cât de des mergi în România?

În State concertez atunci când sunt invitat de comunitățile românești, iar în România merg cel puțin o dată pe an pentru că și acolo oamenii îndrăgesc muzica mea și mă simt apreciat și foarte solicitat la diferite evenimente artistice. Trebuie să vă mai spun că o parte a familiei noastre, mai precis mama, Maria Ciobanu, dar și sora mea Camelia Ciobanu Filip, locuiesc aici, în America, de mai mulți ani, la Los Angeles. Mama mă vizitează periodic, a fost recent la mine de ziua mea, unde am sărbătorit împreună, dar și eu, la rândul meu, împreună cu familia, mergem să o vizităm în Los Angeles, unde de multe ori facem o haltă și la Disney Land, pentru copiii noștri, care este puțin diferit față de Disney World, în Orlando.

Crezi că muzica populară din ziua de azi, cu noua generație, va avea succesul generației de aur a tatălui tău?

Eu încă mai cred în muzica noastră tradițională și mai ales în tradițiile și folclorul nostru fantastic. Cu siguranță există o tânără generație valoroasă și, în acest sens, acum 5 ani, la Târgoviște, am inițiat un festival de folclor care poartă numele tatălui meu, Ion Dolănescu. Acest festival este dedicat tinerilor talentați care vor să îmbrățișeze muzica populară și, de ce nu, care vor să preia cântecele create și interpretate cu atâta sensibilitate de către tatăl meu, care a fost și rămâne modelul meu în viață.

Ai trei copii foarte frumoși îți moștenesc talentul muzical?

Este prematur să spunem dacă vor urma o carieră artistică... Cert este că toți trei au aptitudini muzicale, iar Vlad și Ioana studiază deja vioara la Colegiul Național de muzică George Enescu și în același timp fac școală și aici, în America. Timpul va decide dacă și ei vor urma o carieră muzicală...

Ce îți place în SUA? Ce îți displace?

Întotdeauna iau ce e frumos de la viață și de la societate, în general. Viața nu este perfectă pe nicăieri! Am avut șansa să locuiesc și în Australia, o perioadă, și trebuie să vă spun că peste tot sunt și bune, și rele! Totuși, din punctul meu de vedere, prefer America! Mi se pare o societate stabilă, iar dacă vrei să muncești cinstit ai toate șansele să te poți realiza aici. Nu este o societate perfectă, dar este locul unde cu adevărat poți trăi “the american dream”.

Planuri de viitor...

În acest moment pregătesc două albume pe care le voi înregistra în această primăvară; am deja foarte multe propuneri de evenimente, din țară, dar și din SUA, așadar, se anunță o vară aglomerată și, de ce nu, probabil un nou turneu în America și Australia mai spre toamnă. Mulțumesc foarte mult iubitorilor de muzică populară în general și de muzica mea în special, care vin întotdeauna în număr mare la spectacolele mele. Aplauzele lor sunt cea mai mare satisfacție a mea și reprezintă barometrul succesului oricărui artist și cea mai elocventă dovadă că folclorul românesc va dăinui în continuare... Vă iubesc și vă aștept la -concertele mele!

Comentarii

loading...