La Opera Australia, după succesul recent cu „Tosca“, va reveni în noiembrie la Sydney și apoi la Melbourne pentru o serie de spectacole cu „Turandot“, urmând să dirijeze din nou capodopera finală a lui Puccini la Teatro Colón din Buenos Aires. Între aceste două repere lirice, Christian Badea dirijează concerte simfonice în Europa, găsind timp și energie pentru a se implica activ în activitatea Filarmonicii „George Enescu“ din București. Și nu doar ca dirijor, ci prin proiecte artistice și prin advocacy pentru o îmbunătățire substanțială a condițiilor structurale și financiare ale instituțiilor muzicale din România.
Suntem în an centenar. Cum celebrează Filarmonica „George Enescu“ acest an încărcat de semnificație pentru România?
Este vorba despre seria de evenimente „Concertele Centenarului la Ateneu“, care propune publicului bucureștean o dramaturgie muzicală construită pe cronologia evenimentelor istorice și culturale centenare, cu artiști invitați români și străini, de renume internațional. Este o frescă muzicală, o poveste fascinantă, cu mai multe capitole, în care apar frecvent personaje muzicale de legendă.
Ateneul Român continuă să fie o sursă de inspirație inepuizabilă. Acum doi ani, arhitectura lui a fost punctul de pornire pentru proiectul „Parsifal“, în care arta lui Costin Petrescu a avut rolul unei adevărate scenografii simbolice.
Așa cum fresca Ateneului este o reprezentare vizuală a istoriei românilor, și Centenarul României moderne obligă, în afară de celebrarea Marii Uniri, și la un moment de reflecție. Ce s-a întâmplat în ultima sută de ani? Ce am devenit la capătul lor? Această sută de ani este o călătorie, în care națiunea s-a confruntat cu multe momente dramatice, chiar tragice, dar ajungând astăzi într-un moment pe care-l putem privi ca fiind dătător de speranță. A fost război, a fost pace, dar și dictatură, o democrație care s-a născut greu, însă astăzi suntem iarăși în Europa, nu numai ca aspirație, ci și formal și administrativ, ca membri ai Uniunii Europene.
Iar această călătorie despre care vorbeam a implicat inevitabil și destinul Filarmonicii „George Enescu“. Coincidența face că în acest an celebrăm și 150 de ani de când Eduard Wachmann a obținut fondurile necesare înființării Societății Filarmonice, iar acum 130 de ani era inaugurată clădirea superbă a Ateneului Român. Aș putea adăuga și faptul că anul viitor fresca Ateneului va împlini 80 de ani. Toate aceste lucruri conduc spre ideea de a dedica o mare parte a stagiunii simfonice Centenarului în cadrul unui proiect complex, demn de prestigiul unei instituții muzicale emblematice pentru România.
Concret, care este strategia de programe? Ce aduce ea în plus față de o stagiune obișnuită ?
Stagiunea 2018/2019 urmează o strategie discutată și agreată cu domnul director general Andrei Dimitriu și care celebrează Centenarul României prin „Concertele Centenarului la Ateneu“. Este o serie de concerte speciale, care urmărește etapele istorice și culturale marcante ale ultimilor 100 de ani și momentele de relevanță muzicală din istoria Filarmonicii „George Enescu“ și a Ateneului Român.
Această serie de concerte se va întinde pe parcursul întregului sezon artistic, deci și în prima jumătate a anului viitor. Anul acesta, cele opt concerte dedicate Centenarului vor acoperi perioada premergătoare Primului Război Mondial, până la interbelicul românesc. Sunt momente importante din punct de vedere istoric, cât și din viața Filarmoncii, putem spune că atunci s-a format o tradiție a excelenței, pierdută între timp.
Este vorba de anii de aur 1922-1942, când, sub conducerea lui George Georgescu, Filarmonica propunea publicului o serie de concerte în care apăreau săptămânal invitați precum compozitorii Richard Strauss, Prokofiev, Bartók, Ravel, Stravinski, Mascagni, ce își interpretau propriile compoziții la București, sau soliști de legendă precum Casals, Enescu, Thibaud, Lipatti, Gieseking, Kempff, Arrau, deseori sub conducerea unor mari dirijori precum von Karajan, Böhm, Enescu, Weingartner, între mulți alții.
În afară de cronologie și de aspectul istoric, „Concertele Centenarului“ prezintă câteva teme muzicale importante, ca de exemplu „Creația enesciană“, în cadrul căreia vom prezenta mai multe lucrări ale Maestrului, dar în primul rând cele trei simfonii completate integral.
O altă temă poartă denumirea de „Titani ai muzicii secolului XX“. În cadrul ei vom înfățișa publicului atât lucrări ale unor compozitori care au avut un rol determinant în muzica secolului XX, cât și interpreți de excepție. Muzica românească va avea un rol important în această stagiune – de la primul poem simfonic românesc – „Acteon“ de Alfred Alessandrescu (1915), pe nedrept neglijat, până la compozitori moderni precum Anatol Vieru și generația tânără.
Ce presupune acest lucru pentru lumea muzicală românească ?
Practic, prin „Stagiunea Centenară“ încercăm să ne reconectăm treptat la tradiția excelenței artistice a Filarmonicii interbelice, sperând să o atingem cât mai repede în stagiunile următoare și să recâștigăm prestigiul internațional de odinioară.
„Concertele Centenarului“ omagiază trecutul dar, în același timp, privesc spre viitor.
Tinerii muzicieni – compozitori și interpreți – mai ales români, precum Daniel Ciobanu, Andrei Ioniță, Ioana Cristina Goicea, Valentin Răduțiu, care sunt speranța unui viitor strălucit, vor avea o prezență importantă în stagiune.
În același timp, sunt bucuros că am reușit să invităm artiști de renume internațional precum Christian Zacharias – un maestru al stilului clasic –, care va fi solist și va dirija concertele inaugurale ale stagiunii, cu un program „Festival Beethoven“.
Ce alți dirijori și soliști de renume vor completa programul centenar?
Anna Fedorova, o pianistă tânără excepțională, va repeta la București triumful obținut în cele mai importante săli de concert europene cu Concertul nr. 2 de Rahmaninov. În a doua parte a concertului vom prezenta Simfonia Nr. 1 de Mahler, compusă în… 1888, anul inaugurării Ateneului Român.
Sub titlul „Începuturi“, acest concert pe care îl voi dirija reuneşte trei lucrări reprezentative pentru trecerea dintre secolele XIX-XX, cea de a treia fiind Preludiul la unison, de George Enescu, care deschide Suita nr. 1 şi caracterizează primii paşi importanţi în compoziţie ai tânărului geniu moldovean, şcolit la Viena şi Paris.
Oratoriul Creațiunea de Haydn, dirijat de Gerd Schaller, va prefigura în muzică începutul unei lumi noi – o paralelă cu nașterea României, în care soliști vor fi Anna Palimina – soprană, Johannes Chum – tenor, Krešimir Stražanac – bas, toți trei având o solidă educație muzicală germană, foarte necesară pentru acest repertoriu.
Horia Andreescu deschide ciclul simfoniilor de George Enescu cu Simfonia 1, împreună cu tânărul Andrei Licareț, artist în rezidență al Ateneului, în Fantezia Corală de Bethoven.
Marele violoncelist Mischa Maisky – una din cele mai importante și complexe personalități ale artei interpretative din ultimele decenii – va oferi Concertul de Dvořák, o lucrare de referință în literatura solistică. În același concert va fi omagiat și Igor Stravinski, oaspete al Filarmonicii „George Enescu“ în perioada „de aur“, prin suita Pasărea de foc. Marele compozitor rus a fost unul dintre invitaţii de seamă ai Filarmonicii, susţinând în 1930 două concerte la Ateneul Român, în care şi-a dirijat propriile lucrări.
Un concert Centenar semnificativ va avea loc pe 22 și 23 noiembrie și va prezenta două poeme simfonice similare compuse la aceeași vârstă – 23 și 24 de ani – de către Alfred Alessandrescu, Acteon și Richard Strauss, Don Juan. Dar Acteon este un moment important în compoziția românească. Compus în 1915, l-a încântat pe Enescu, acesta promovându-l în țară și în străinătate.
Solistul din Concertul de Brahms este violonistul Valeriy Sokolov, un fascinant reprezentant al generației secolului XXI.
În decembrie, Filarmonica „George Enescu“ celebrează legăturile culturale istorice cu Franța printr-un „Omagiu francofoniei“, un concert Debussy, Ravel, Lalo, la care solist va fi David Grimal, fondator al ansamblului francez „Les Dissonances“. Aceste concerte sunt un omagiu adus Franţei și culturii franceze, în anul care marchează 100 de ani de la moartea lui Claude Debussy. În contextul aniversării Centenarului, contribuţia Franţei la realizarea statului român modern este onorată printr-o selecţie de lucrări compuse de cei mai cunoscuţi compozitori francezi moderni – Debussy şi Maurice Ravel.
Pe 30 noiembrie, cu ocazia Zilei Naționale, vom prezenta un concert de gală, avându-l ca solist pe pianistul român Daniel Ciobanu, laureat al concursului Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, Israel.
În sfârșit, Filarmonica „George Enescu“ celebrează 150 de existență cu un alt concert de gală, pe 15 decembrie, având-o ca solistă pe Khatia Buniatishvili.
Sper că publicul va aprecia programele din prima parte a stagiunii și că vom reuși să obținem sprijin pentru a continua proiectul „Concertele Centenarului“ în 2019.
Ați întâmpinat probleme în implementarea programului centenar?
Până acum, a fost neașteptat de greu de realizat – un proiect care în alte țări, și nu vorbesc de marile capitale muzicale, reprezintă calitatea obișnuită a unei stagiuni.
Încă din martie, când împreună cu domnul Andrei Dimitriu am depus proiectul „Stagiunii centenare“ la Ministerul Culturii, am sperat că vom avea înțelegere și sprijin pentru o finanțare suplimentară la timp, pentru a permite Filarmonicii să invite artiști internaționali importanți. Bugetul artistic normal al Filarmonicii este minimal, la nivel de subzistență, și nu permite ieșirea dintr-o rutină modestă, în contrast cu tradiția de odinioară a acestei instituții, sau cu actualul Festival Enescu.
Am primit promisiuni care amânau mereu termenele de acordare a unei finanțări suplimentare modeste. Din când în când, mai apar fonduri pentru evenimente izolate, obișnuitele gale, în timp ce conceptul de stagiune aniversară pe care l-am propus continuă să rămână ignorat.
Din fericire, ca soluție imediată, am reușit să obținem un partenariat cu Institutul Cultural Român și o sponsorizare din partea Alpha Bank, care a dat dovadă de spirit inovator și de inteligență, nu numai în afaceri, dar și în relațiile cu publicul interesat de cultură și care s-a alăturat în mod semnificativ acestui proiect.
Sper ca cel puțin pentru a doua parte a stagiunii, deci pe următorul an bugetar, să avem sprijinul necesar din partea Ministerului Culturii, pentru a realiza o stagiune centenară completă și de înaltă calitate artistică.
Cu toate acestea, deși tot demersul organizării stagiunii a devenit nu doar mai mare, ci și plin de necunoscute, cred că am reușit să construim ceva care marchează și onorează această triplă aniversare.
Susțin în continuare că Filarmonica „George Enescu“ trebuie să se pună la pas cu realitățile societății românești de azi și cu faptul că facem parte din Uniunea Europeană și continui să propun atât schimbările structurale necesare, cât și finanțarea adecvată.
Filarmonica „George Enescu“ este prima instituție muzicală a țării și ar trebui să fie un adevărat ambasador cultural al României și o emblemă a excelenței artistice, demnă de tradiția ei și de numele Maestrului George Enescu.
Anii 1922-1942, perioada „de aur“ a Filarmonicii
„Prin această stagiune aniversară și mai ales prin ciclul «Concertele Centenarului la Ateneu», am încercat să ne inspirăm din tradiția de excelență artistică a perioadei «de aur» a Filarmonicii din anii 1922-1942 și treptat, să ne reconectăm la ceea ce ar trebui să fie valorile și misiunea unei instituții artistice de prim ordin și o adevărată ambasadoare internațională a culturii românești.“
