Mircea Roman, unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani, s-a născut la 24 iunie 1958 în Băiuț, Maramureș. În 1961, familia Roman se mută la Târgu Lăpuș, oraș în care sculptorul își petrece copilăria și adolescența și pe care îl evocă și vizitează cu regularitate. Mânat de pasiunea pentru pictură, în 1973, dă admiterea la Școala de Arte din Baia Mare.
Pe parcursul studiilor liceale, elevul Mircea Roman se îndepărtează de pictură și se dedică cu predilecție domeniului sculpturii astfel că, la finalizarea studiilor, în 1977, urmând parcursul firesc al împlinirii profesionale, urmează cursurile departamentului de sculptură a Academiei de Arte Plastice „Ion Andreescu“ din Cluj, pe care o va absolvi în 1984.
După finalizarea studiilor universitare, în 1984 – când era încă în vigoare sistemul repartițiilor de stat, a fost repartizat la „Marmura București – Șantierul Borsec“, slujbă care îl cam încurca, prin faptul că-i consuma din timpul pentru realizarea proiectelor personale, dar care îi aducea un venit stabil și unde mărturisește că-i plăcea, era o atmosferă extraordinară și și-a făcut mulți prieteni artiști.
La București, Mircea Roman îl cunoaște pe sculptorul Aurel Vlad, cu care leagă o frumoasă și trainică prietenie. Deși cei doi artiști au fost foarte apropiați și au expus împreună în cadrul a nenumărate expoziții de grup, numai întâmplarea face că, prima expoziție în care au expus doar ei doi să aibă loc după 35 de ani de când s-au cunoscut, în 2018, în cadrul expoziției “Sculptură la puterea 2”, organizată în cadrul Proiectului Contemporanii, și găzduită timp de șase luni în Rotonda Teatrului Național București.
Ajuns la București, după o perioadă de acomodare, din 1986, împreună cu o formidabilă echipă formată din tinerii sculptorii Aurel Vlad, Dup Darie, Octavian Pârvan, Mircea Roman a început să-și expună lucrările în galeriile bucureștene, în cadrul expozițiilor de grup. Determinarea și talentul artistului aveau să fie recunoscute, în 1988, când primește premiul “Atelier 35” – cea mai importantă distincție pe care o oferea Uniunea Artiștilor Plastici din România pentru tinerii artiști.
Lucrările pentru prima expoziție personală, ce a avut loc în 1989 la Galeria Orizont, le-a realizat într-un atelier despre care artistul mărturisește: „Era un atelier de 4 x 4 metri; acum, când mă gândesc, nici nu-mi vine să cred cât de mic era, dar atunci mi se părea suficient. Lucrările pentru prima mea expoziție personală le-am făcut acolo. E drept că am spart soba, pentru că nu mai aveam loc de ea din cauza lucrărilor, am mai scos și niște fotolii, dar am făcut toate lucrările mari acolo, în acel atelier, așa mic cum era!”.
Prima expoziție personală din 1989 a lui Mircea Roman a făcut furori, își amintește pictorul Mihai Sârbulescu, prieten al sculptorului, și o descrie ca fiind o expoziție de excepție care l-a adus pe tânărul sculptor în centrul atenției lumii artistice a timpului, lucrările erau spectaculoase și inedite. Mircea Roman, în atelierul lui din Combinatul Fondului Plastic, păstrează afișul acestei prime expoziții despre care mărturisește că-i este cel mai drag: “Îmi place pentru că e primul, pentru că l-am făcut mai greu, este spectaculos și avea și un scop al lui: pe afiș este imaginea unei sculpturi poziționată cu spatele la privitor, era pus în vitrină la „Galeria Orizont”. Special am făcut asta, pentru că pe acolo trecea Nicolae Ceaușescu atunci când mergea la lucru!”. După succesul primei expoziții personale, Mircea Roman a fost invitat să expună la Sala Dalles alături de membrii prestigiosului grup artistic “9+1”: Marin Gherasim, Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Horea Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Doru Covrig.
După 1990, meritele sculptorului sunt recunoscute la nivel internațional, astfel că, în 1992, Mircea Roman, pentru lucrarea “Suflet cu bube” primește marele premiu al Trienalei Internaționale de Sculptură din Osaka, devenind astfel singurul artist român care, până în prezent, a luat marele premiu la această importantă competiție artistică internațională.
În 1994, părăsește România și se stabilește la Londra în calitate de bursier al prestigioasei fundații “Delfina Studios”. Despre impactul pe care l-a avut capitala Angliei, sculptorul povestește: “Când am ajuns nu mi s-a părut mare lucru; asta pentru că am mers pe dedesubt, cu metroul, am ieșit în Stratfurt – era cam prăpădit cartierul pe atunci, acum s-a înnoit, este interesant, dar cam mic. După o săptămână de stat în Stratfurt a trebuit să merg în oraș să rezolv cu viza de ședere și cu actul de identitate, în zona Central Park. Când am ieșit din metrou mi-am zis: „opa, Londra e altfel!” și după aia am început să merg în oraș să văd și să cunosc. Este un oraș absolut extraordinar!” apoi, încet, povestește că a început să viziteze galerii, muzee “în primă fază mai puțin, pentru că îmi petreceam mai toată ziua în atelier, lucrând; nu cunoșteam pe nimeni şi nu aveam altceva de făcut decât să lucrez. Mergeam la atelier de dimineață și lucram până noaptea târziu.”
În 1995 a participat la Bienala de la Veneția și a avut o serie de expoziții personale la Riverside Studios din Londra. Ca recunoaștere a meritelor deosebite obținute pe teren cultural, în 2000, Mircea Roman a fost decorat de Președintele României cu Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Ofițer.
În 2006, după 14 ani în care a lucrat și a locuit la Londra, Mircea Roman se întoarce în România. Unul dintre motivele pentru care se hotărăște să părăsească Anglia este determinarea de a organiza o expoziție: „Un motiv pentru care am plecat din Londra este că nu am putut să fac expoziția «Dezorient Express§ acolo. Am făcut un proiect pentru «London Art» care a luat punctaj maxim, dar mi-au spus că și alții au punctaj maxim; prin urmare nu am primit finanțare. Asta m-a supărat și am hotărât să vin în țară și să fac expoziția în România. Ajuns în România am apelat la Institutul Cultural Român, am făcut modificările necesare proiectului și l-am depus. ICR mi-a promis că va finanța proiectul. Până la urmă, finanțarea nu a mai venit, așa că am făcut expoziția pe banii mei. Venisem hotărât să o fac și am făcut-o!“.
Astfel, în 2006, Tunelul de optsprezece metri lungime, trei lățime și cinci înălțime în care au fost amplasate lucrările instalației sculpturale “Dezorient Expres” a fost găzduit de Muzeul Național al Țăranului Român și din 2017 Mircea Roman se stabilește definitiv în România.
În 2008 este distins cu Medalia de Aur a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Din 2016 este președintele Filialei de Sculptură a Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 2017 a primit premiul UAP pentru sculptură.
În 2018, Mircea Roman a avut o expoziție personală inedită, organizată în cadrul Proiectului Cultural Contemporanii în parteneriat cu Institutul Cultural Român de la Lisabona, la Mânăstirea din Batalha (nume complet Convento de Santa Maria da Vitória, Mosteiro da Batalha), cea mai frumoasă construcție sacrală gotică din Portugalia și un simbol al independenței republicii. Expoziția „Sacrificio“, semnată Mircea Roman, a reunit 11 lucrări ce reprezintă rezultantele unei perioade relevante de meditație și consum artistic ale creatorului. Și se pare că periplul lui Mircea Roman în spațiul lusitan este departe de a se fi încheiat, cu prilejul expoziției “Sacrificio” au venit și alte invitații de a încânta publicul portughez cu lucrările sculptorului român.
Urmând frumosul obicei deprins la Londra, de a-și deschide atelierul publicului, Mircea Roman își deschide atelierul, de la Combinatul Fondului Plastic din București, în fiecare an cu prilejul Zilelor Atelierelor Deschise de Sculptură: “În Londra, o dată pe an fiecare artist era obligat să-și deschidă atelierul pentru public. Acest eveniment se organiza primăvara, dar apoi am decis împreună cu colegii să deschidem atelierele și toamna. La Acava eram vreo 35 de artiști. Toamna ne deschideam atelierele din proprie inițiativă, pentru că am observat că vine lume multă. Unii mai și vindeau și atunci am zis că ar fi bine ca atelierele să fie deschise de două ori pe an. Se făcea promovare, evenimentul dura trei zile: de vineri după-masă până duminică. Fiecare artist avea câțiva invitați; fiind 30 de artiști, dintr-o dată aveam 150 de vizitatori. Se organiza și un bal; dacă era vremea bună, toată lumea stătea pe terasă și era extraordinar! Deja de doi ani, îmi deschid atelierul pentru public, aici, în București, acum nu mai e vorba de obligație, e o plăcere să-i primesc în atelier pe toți cei ce vor să viziteze”.
Atelierul din București al sculptorului Mircea Roman va fi deschis pentru public în luna aprilie în cadrul evenimentului “Zilele Atelierelor Deschise de Sculptură” organizat în cadrul Proiectului Cultural Contemporanii. Programul evenimentului va fi disponibil pe site-ul www.ateliere.net.
