19.6 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăCultură„Descoperă Artiștii Contemporani Români“. Mihai Sârbulescu

„Descoperă Artiștii Contemporani Români“. Mihai Sârbulescu

 

Cu acest prilej, folosim în chip de urare sfatul ce i l-a dat -Horia Bernea, coleg de -breaslă al pictorului și fondatorul Muzeului Național al Țăranului Român: „Mihai, nu mai suferi atât, numai tu! Lasă pictura să sufere și ea!“.

Mihai Sârbulescu s-a născut pe 23 februarie 1957 în București, într-o familie de intelectuali bucureșteni. Nașul său de botez a fost poetul și jurnalistul Geo Bogza. Copilăria și adolescența și le petrece într-o casă din cartierul Giulești, stil vagon, cu scară de piatră, cu viță-de-vie bătrână la geamuri, Parcul Giulești fiind des menționat de pictor ca loc predilect pentru jocurile copilăriei. Talentul pentru desen i-a fost descoperit la sfârșitul clasei a IV-a, de către un unchi, de profesie arhitect, care i-a recomandat tatălui pictorului, Marin Sârbulescu (scriitor și jurnalist), să-l înscrie la o școală de arte, ceea ce s-a și întâmplat. În gimnaziu, Mihai Sârbulescu mergea de trei ori pe săptămână la clubul „Cuibul cu barză“ pentru lecții de pictură cu profesorul Virgil Neagu.

După terminarea studiilor gimnaziale, Mihai Sârbulescu dă admiterea la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“, unde este admis fără să zbârnâie, după cum mărturisește chiar pictorul: „Am avut norocul că la examenul de admitere, pe lângă pictură, se dă-deau română și matematică. Acestea m-au salvat. La proba vocațională am luat notă mică“. Odată admis la liceu, este repartizat la clasa profesorului Ștefan Sevastre, pictor român de excepție, despre care Mihai Sârbulescu mărturi-sește: „Eu am crescut ca elev numai cu Sevastre. A fost, sunt sigur, cel mai neprețuit profesor al liceului, de la înființarea lui până astăzi. Apoi am crescut cu Marius -Cilievici“.

Începând din clasa a -XII-a, dat fiind că la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ se intra, după cum își amintește Mihai Sârbulescu, „greu și necruțător“, a început să se pregătească pentru admitere cu profesorul Liviu Lăzărescu. După absolvirea liceului, dă admiterea la Institutul de Arte și intră din prima! Era aproape de neconceput, în acei ani, o asemenea reușită, din cauza concurenței uriașe și a evaluărilor draconice ale comisiilor. Odată admis la Institut, a nimerit, dintr-o fericită întâmplare, la clasa profesorului Marius Cilievici, despre care nu auzise până atunci și pe care îl socotește în zilele noastre, pentru valoarea lui, un pictor prea puțin cunoscut. Despre perioada de studenție Mihai Sârbulescu păstrează amintiri frumoase.

Era un student sârguincios: „Nu am chiulit niciodată la lecțiile de pictură. Nici în liceu, nici în facultate. Dimpotrivă, ascultam întotdeauna cu atenție ce spuneau acești extraordinari profesori ai mei. Eu nu vorbesc despre chiulul clasic, chiul de rând, fuga de la ore. Eu numesc chiulul o fentă pe care ți-o faci ție însuți. Un fel de a te pune în paranteză, cu învățătură cu tot!“. Colegii de generație l-au poreclit „Sfântul Mihai“ pentru că nu se lăsa aruncat în penumbrele vieții studențești, în iureșul ei. Printre colegii de generație apropiați de Mihai Sârbulescu se numără Simion Crăciun, Dorin Coltofeanu, Teodora Coltofean, Christian Paraschiv.

Simion Crăciun îi devine – fără nicio exagerare – cel mai bun prieten din lume! Prematura plecare a acestuia la cele veșnice, în 2013, l-a afectat cu asupra de măsură pe Mihai Sârbulescu.

După absolvirea Institutului, în 1981, când era încă în vigoare sistemul repartițiilor de stat, a fost repartizat la fabrica de cărămidă de la Urziceni, împreună cu alți 10 colegi de-ai lui, unde zice că a nimerit extraordinar de bine: „Directorul fabricii, domnul Wesmas, un om foarte fin și sensibil, știa că noi n-aveam ce căuta, cu calificarea noastră, acolo. Pe statul de plată eram trecuți creatori, dar ce anume puteam crea noi oare? Numai lui Simion (Simion Crăciun – n.r.) i-a trecut prin minte să-și meșterească, să creeze adică, pentru uzul propriu, o pereche de undițe din polistirenul și sârma aflate la îndemână“.
Mihai Sârbulescu a lucrat la Urziceni un an și jumătate, timp în care a continuat să meargă la Institut, la clasa profesorului Cilievici, în calitate de student audient. După doi ani norocul s-a dus, iar pictorul a fost transferat la CESAROM, în București, unde condițiile de muncă nu au fost ace-leași. Nu se bucura de -aceeași înțelegere ca la fabrica din Urziceni: „Condica trebuia semnată și la venire, și la plecare“. De la CESAROM pictorul își dă demisia în 1985, la terminarea sta-giului, și se dedică exclusiv picturii.

În 1985 devine cel mai tânăr membru fondator al grupării „Prolog“, alături de Paul Gherasim, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv și Horea Paștina. Prima expoziție a grupării, „Floare de măr“, a fost deschisă în 1985, la Galeria Căminul Artei din București. Despre gruparea „Prolog“, care va fi consemnată în istoria artei românești drept cel mai longeviv grup artistic, Mihai Sârbulescu notează în teza lui de doctorat, intitulată „Dosar Prolog“: „Grupul nu are nici program, nici ideal, nici idei, nici rațiuni de a fi. Reuniunea lui a fost tacită. Diferitele rațiuni de a fi artist au cedat pentru a urma gândul tainic, rareori exprimat, al celui mai în vârstă și cu autoritate, pentru o promisiune cumva învăluită, doar intuită, de a fi extrași din rețeaua, din lumea artistică a timpului.

S-a început prin întoarcerea la pictura după natură, directă, o experiență pe care fiecare o mai făcuse“. Alături de membrii grupării „Prolog“, Sârbulescu participă la numeroase rezidențe artistice – sau „cantonamente artistice“, cum îi place pictorului să le numească – la Tescani, -Brebu Nou, Veneția, Balcic, Athos, Curtișoara, -Cuptoare, Hurezi. Sub egida grupării „Prolog“, din 1985 se vor organiza mai multe expoziții de grup, ce reflectă armonia dintre membri și faptul că „într-o breaslă așa sucită cum este cea a artiștilor“, cum spune Paul Gherasim, se poate face cultură în mod viu, formativ. Despre felul aproximativ în care este -percepută -gruparea „Prolog“, Mihai Sârbulescu notează în a doua ediție a jurnalului său: „Când aud pe câte unii vorbind despre spirit Prolog, îmi vine să mă declar dadaist. Așa cum mi-a spus Paul (Paul -Gherasim – n.r.) față cu o expoziție a lui Alexandru Titu, intitulată Sacru în Ară: «Când aud de atâta sacru, îmi vine să mă declar ateu!»“.

În 1986 i se oferă, de către pictorul Mihai Horea, postul de profesor la Liceul „Nicolae Tonitza“, unde a predat timp de un an. După acel an, din cauza unor neînțelegeri cu noul director al liceului, care dorea să-l transfere la altă catedră, își va înainta demisia. În 1990 primește din nou o invitație de a deveni cadru didactic, de data aceasta la Academia de Arte Bucu-rești, pe care o va accepta. Șase ani mai târziu, în 1996, din cauza unor „colegi“ profesori care confundau universitatea cu propria ogradă și își permiteau, în incintă, lejerități de tot so-iul, în semn de protest și-a înaintat demisia, urmând ca în 2004 să se reîntoarcă, în calitate de asistent universitar, la Universitatea Națională de Arte București. În 1991 și în 1995 primește două burse de studii la Horn (Austria) și Aachen (Germania).

În 2002 publică la Editura Anastasia frumoasa carte dialogată „Despre Ucenicie“, urmată în 2004 de prima ediție a jurnalului pictorului, apărut la Editura Ileana. În 2006, ca recunoaștere a meritelor sale pe teren cultural, Mihai Sârbulescu a fost decorat de președintele României cu Ordinul Național „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler.

După susținerea tezei de doctorat cu titlul „Dosar Prolog“, în 2011 devine lector universitar doctor al Universității Naționale de Arte București, funcție pe care o ocupă până în prezent. Despre profesorat, în stilu-i caracteristic, Mihai Sârbulescu prezintă următoarea formulă: „Școală = disciplină (vocabular) + chiul. Afabil și inefabil. Chiulesc eu însumi de la școală, mă sustrag cât pot activității pedagogice. De ce să mă repet tot timpul, să bat studenții la cap cu aceleași lucruri? Ce este important este puțin de spus. A simplifica este marea chestie“ și apoi adaugă: „Adevărul este că astăzi în școală sunt studenți de toate calibrele. În clasa colegului meu de catedră Marcel Bunea sunt studenți între 18 şi 72 de ani. Este și o studentă de 72 de ani! Ce să mai zici?! Sunt unii studenți cu serviciu… Trebuie să trăiască din ceva, îi înțelegi. Le spui: Vino când poți! Mai este o altă categorie: studenții care știu ei mai bine decât profesorul ce au de făcut. Pe aceia îi lași de capul lor. Ce să le spui, dacă ei știu totul?“.

Din 2013, Mihai Sârbulescu se implică în crearea „Proiectului Cultural Contemporanii“ și participă, în calitate de consilier, la organizarea evenimentelor aflate sub egida acestui proiect. Tot în 2013 este organizată prima expoziție din cadrul proiectului, care are loc la Galeria Anticariat „Curtea Veche“ din București, intitulată „Prolog. Însemnări din Grecia“. Aici au expus Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina, Christian Paraschiv, Mihai Sârbulescu și Ion Grigorescu.

În 2014 a avut loc prima expoziție personală a lui Mihai Sârbulescu organizată în cadrul „Proiectului Cultural Contemporanii“ și găzduită de Biblioteca Națională a României timp de șase luni. Din 2013 până în prezent, Sârbulescu a participat la o serie de rezidențe artistice organizate în cadrul „Proiectului Contemporanii“ în Grecia, Madeira, Portugalia și România și la numeroase expoziții de grup organizate în țară și peste hotare.

În 2017, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani, lui Mihai Sârbulescu i-a fost organizată, în cadrul „Pro-iectului Cultural Contemporanii“, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, o expoziție retrospectivă ce a putut fi vizitată în Sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române.

Despre pictura lui Mihai Sârbulescu, teologul și etnologul Costion Nicolescu notează: „Pictura pe care o oferă Mihai Sârbulescu este eminamente dramatică. Se desprinde o anumită încrâncenare din ea. Nu o dată i-a intrigat pe cei mai apropiați lui prin ceea ce face, încercând mereu să iasă din propriile-i canoane, dar tocmai prin aceasta rămânând el însuși. N-am mai văzut om mai fascinat de materie și preocupat de prelucrarea ei, păstrătoare întru transfigurare, în pictură, dar, pe de altă parte, un om atât de desprins de cele materiale în cele ce au ele perisabil. Este un pictor de factură wagneriană. Pictura lui, atât de amplă și densă în simfonismul ei, îți dă nu o dată un sentiment de inconfort, îți cere un efort intelectual peste încercările obișnuite la majoritatea pictorilor. În felul acesta, orice lânce-zeală spirituală devine imposibilă în fața pânzelor sale. A-ți spune că îți plac pare o judecată copilărească inadecvată în cazul lor. Nu «a plăcea» este calitatea lor principală, ci declanșarea mișcărilor de cuget, amorsarea dialogului interior, problematizarea propriei condiții. Timpul pare să te izbească cu valuri grele, stârnite de teribile furtuni interioare, din pictura lui. Zilele senine, cu mare calmă, nu lipsesc nici ele, arătând că starea de pictură îi poate aduce și clipe de supremă bucurie în viață. Bucuria dată de pictura lui Mihai Sârbulescu este eminamente dramatică“.

În 2018, la Editura Ileana, apare al doilea volum al jurnalului lui Mihai Sârbulescu, intitulat „Mihai Sârbulescu, 2014, 15, 16, 17“ – frumoase pagini pline de confesiuni, din care reiese efortul continuu al pictorului de a funcționa normal pe un fond confuz, revelându-i atât părțile solare, cât și cele de penumbră. În viața de zi cu zi, de remarcat în cazul lui Mihai Sârbulescu, în afara faptului că este un pictor de excepție, sunt calitățile lui umane – este participativ și cald, un om fără răutăți. Acolo unde pe mai toți semenii noștri îi apucă invidia, pe Mihai Sârbulescu îl apucă admirația, găsește mereu o vorbă bună și de încurajare pentru toți cei care îi trec pragul.

Cele mai citite

Copilul tău și-a pierdut pofta de mâncare? Iată ce trebuie să faci!

Lipsa de apetit la copii reprezintă o problemă comună, care adesea îngrijorează părinții. Este esențială o abordare atentă și informată pentru a identifica cauzele...

Copilul tău și-a pierdut pofta de mâncare? Iată ce trebuie să faci!

Lipsa de apetit la copii reprezintă o problemă comună, care adesea îngrijorează părinții. Este esențială o abordare atentă și informată pentru a identifica cauzele...

USR: Guvernul Ciolacu minte când spune că ia măsuri în favoarea consumatorilor şi că scade facturile românilor

Reprezentanţii USR consideră că Guvernul PSD-PNL ''minte'' atunci când spune că reduce facturile românilor şi că, de fapt, continuă să întreţină schema prin care oamenii...
Ultima oră
Pe aceeași temă