„Anatomia unei imposturi. O şcoală incapabilă să înveţe“ de Mihai Maci, cu o prefaţă de Horia-Roman Patapievici, este o carte ce descrie situaţia lamentabilă în care se găseşte educaţia astăzi în România.
Mihai Maci a fost printre primii autori care au prezentat în spaţiul public defecţiunile capitale ale sistemului românesc de învăţământ. Un text al său din 2013, publicat pe Contributors.ro, “Cum produce şcoala tâmpiţi”, a depăşit rapid o sută de mii de cititori.
O lectură pentru posteritate
Cartea reia aproape toate marile dezbateri din ultimii trei ani privind educaţia, de la problemele formării elevilor în ciclul gimnazial sau în liceu – reducerea a ceea ce numim capacitatea de a raţiona, de a reflecta, de a înţelege un text, învăţarea mecanică – până la problemele universităţilor şi cele din cercetare. Bineînţeles, este analizată pe larg şi problema plagiatului.
Cu luciditate şi măsură, autorul explică mecanismele şi pericolele acestei “degradări ameţitoare” a învăţământului. Elevul, studentul, doctorandul – ei sunt principalii perdanţi. “Peste cine ştie câţi ani, această carte va fi citită aşa cum citim azi relatările călătorilor străini din Ţările Române. Cititorii de atunci, uimiţi şi înfioraţi de mizeria educaţiei din zilele noastre, vor socoti starea descrisă o anomalie şi un dezastru şi vor da probabil vina pentru neajunsurile acelui viitor pe păcatele înaintaşilor. Pe noi, cei de azi. Avem aici, în articolele lui, tot ce ne trebuie pentru a înţelege ce e greşit, unde s-a greşit, de ce se persistă în greşeală, de ce greşeala convine atât de multora şi de ce cu greşelile acestea nu se poate trăi, aşa cum nu se poate trăi cu otrava, cu minciuna ori cu răutatea. Constatările sale factuale, descrierile sale atente şi judicioase sunt întotdeauna împletite cu reacţiile sale morale, împreună cu care alcătuiesc, zidite împreună, o construcţie durabilă. Ca şi pentru înaintaşii săi critici, durabilitatea scrierii lui Maci e dată nu doar de adevărul judecăţii, ci şi de calitatea sufletească a moralei care formulează judecata: ca români, recunoaştem în ea acel amestec de stupoare, indignare, elegie, resemnare, strigăt, iubire contrariată, care, la noi, îl caracterizează pe orice om căruia România îi stă la suflet”, scrie Horia-Roman Patapievici.
Cum să fim la nivel Cambridge
”O spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă. Sau, reformulând: tâmpiţii nu sunt rezultatul unor accidente sau disfuncţii punctuale ale învăţământului românesc actual, ci consecinţa necesară (şi, ca atare, firească) a logicii funcţionării lui”, scria Mihai Maci în articolul “Cum produce şcoala tâmpiţi”.
„Am avut ocazia de-a vedea inşi derizorii «de la centru» care ne predicau noua ştiinţă a punctajelor, oameni fără nici o suprafaţă, care nu ne adresau niciodată cuvântul ca persoane, pe care nu-i interesa deloc cum lucrăm şi care – vai! cât de bine o ştiam – după lătrăturile de rigoare, dispăreau (pe banii Universităţii noastre, pe care altminteri o dispreţuiau) prin staţiuni balneoclimaterice şi locale «cu specific vânătoresc». Şi mai dureros, am descoperit că sunt şi colegi de-ai noştri care veneau în varii «comisii», care ne zâmbeau şi ne spuneau bancuri, care ştiau tot ce e de ştiut, dar pe care nu-i interesa decât «indemnizaţia» ce decurgea din poziţia lor oficială.
Atunci când ni se explica, cu un patetic aulism, cum «să fim la nivel Cambridge», l-am rugat pe domnul ce ne biciuia de la tribună să meargă la biblioteca universităţii noastre şi să ne spună, pe domeniul lui, la ce nivel putem să fim. Un altul a venit să ne arate pictograme cu cloud-uri şi hub-uri, dar la întrebarea simplă, legată de predictibilitatea finanţării cercetării (de care răspundea), ne-a mărturisit că – din păcate – nu poate să ne spună nimic”, adaugă autorul.
Alături de autor la lansarea care va avea loc luni, 11 aprilie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, se vor afla filosoful Gabriel Liiceanu, Magdalena Mărculescu, directorul editorial al grupului Trei, şi Lucian Popescu, editorul platformei Contributors.ro.
Peste ani, această carte va fi citită aşa cum citim azi relatările călătorilor străini din Ţările Române. Cititorii de atunci, uimiţi şi înfioraţi de mizeria educaţiei din zilele noastre, vor socoti starea descrisă o anomalie şi un dezastru.“ Horia-Roman Patapievici, scriitor
