Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

A murit José Saramago

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1998, scriitorul portughez José Saramago, a încetat din viaţă, vineri, la vârsta de 87 de ani, în locuinţa sa pe de insula Lanzarote, informează presa ...

Share

Rl online 0 comentarii

18.06.2010 - 18:43
Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1998, scriitorul portughez José Saramago, a încetat din viaţă, vineri, la vârsta de 87 de ani, în locuinţa sa pe de insula Lanzarote, informează presa internaţională, monitorizată de Mediafax.

În ultimii ani, José Saramago a fost spitalizat de mai multe ori într-o clinică din apropierea locuinţei sale de pe insula Lanzarote.

José Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922, la Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu premiul Nobel pentru Literatură în 1998. În 1992, el a publicat "Evanghelia după Isus Cristos", cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Iisus. O cotitură în universul tematic al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni alegorice începută cu "Pluta de piatră" (1986) şi urmată de "Eseu despre orbire" (1995), "Toate numele" (1997), "Peştera" (2000), "Omul duplicat" (2002), "Eseu despre luciditate" (2004) şi "Intermitenţele morţii" (2005).

Saramago locuia în Lanzarote din 1993, împreună cu soţia sa, jurnalista spaniolă Pilar del Rio. Acesta s-a autoexilat în urma polemicii create în Portugalia de publicarea romanului "Evanghelia după Isus Cristos", cenzurat de autorităţi.

Unul dintre cele mai recente romane ale lui José Saramago este "Călătoria elefantului", publicat în Portugalia în 2008. Cartea a apărut în România la editura Polirom în martie 2010, în traducerea Mioarei Caragea, în cadrul seriei de autor care-i poartă numele. Cartea relatează voiajul epic al lui Solomon, elefantul, călătoria pe care a făcut-o în secolul al XVI-lea, când regele Joao al III-lea i l-a oferit în dar vărului său Maximilian, arhiduce al Austriei. Scrisă la zece ani după ce i s-a decernat premiul Nobel, "Călătoria elefantului" descoperă un autor în plină forţă a splendorii literare.

José Saramago rămâne în memoria colectivă nu doar pentru creaţiile literare, ci şi pentru spiritul său polemic, apreciat şi detestat deopotrivă, care, dincolo de controverse, a zidit o cetate ideatică întărită continuu şi apărată fără rezerve.

Lipsit de complexe şi prea vehement, uneori, în a-şi susţine punctele de vedere, portughezul a fost un veritabil campion al frondelor aduse oamenilor şi lucrurilor ce îl nemulţumeau. Iar asta oricând şi în orice medii, pentru că, trebuie spus, Saramago a fost la fel de prieten cu internetul precum a fost cu hârtia şi stiloul, informează NewsIn.

Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, este unul dintre cei care au simţit din plin "veninul" lui Saramago. "Nu am nicio îndoială că Silvio Berlusconi vrea să replanteze fascismul în Italia", spunea despre el Saramago, adăugând că nu este vorba despre fascistul anilor '30, care poartă tricou negru, ci despre cel cu cravată Armani, la fel de periculos şi ridicol. "Berlusconi corupe tot ceea ce atinge. Este patetic, ridicol şi vulgar. A spus că este ofensator ca o prostituată să ajungă la televiziune. Dar să ajungă în pat cu prim-ministrul nu este?", a comentat sarcastic scriitorul în Italia, unde, în octombrie 2009, şi-a prezentat cartea "O Caderno", o colecţie de texte postate pe pagina sa de blog.

Controversat şi pentru relaţia sa cu divinitatea, sau mai precis pentru absenţa acesteia, Saramago nu s-a lepădat niciodată de ateism. Nu a fost, însă, ateul cuminte, care, vorba lui Voltaire, se salută, dar nu şi vorbeşte cu Dumnezeu. A fost genul ţâfnos, rebel, plin de muniţia argumentelor care să nu-l găsească niciodată descoperit în faţa posibililor adversari. "Dumnezeu nu este de încredere. Cine este acest Dumnezeu care, pentru a-l înnobila pe Abel, îl dispreţuieşte pe Cain?", spunea scriitorul, într-un interviu acordat agenţiei EFE pe tema romanului său "Cain". Un roman controversat, în care a abordat fratricidul biblic dintr-o perspectivă mai puţin familiară moralei creştine, considerându-l pe Dumnezeu "autorul intelectual care dispreţuieşte sacrificiul oferit de Cain".

Asumându-şi ateismul, José Saramago nu a ezitat să atace şi în direcţia Suveranului Pontif. Astfel, tot anul trecut, într-o întrevedere cu filosoful Paolo Flores d'Arcais, publicată în "Il Fatto Quotidiano", scriitorul l-a acuzat pe Papa Benedict al XVI-lea de "cinism", avertizând că "aroganţei reacţionare" a Bisericii trebuie să îi răspundem cu "insolenţa inteligenţei vii".

Saramago admitea, cu acelaşi prilej, că nu mai este un ateu "tăcut", ci şi-a schimbat atitudinea şi vorbeşte cu o lucidate agresivă despre Biserică. "Insolenţei reacţionare a Bisericii Catolice trebuie să îi răspundem cu insolenţa inteligenţei vii, a bunului-simţ, a vorbei responsabile. Nu putem permite ca adevărul să fie ofensat în fievare zi de presupuşi reprezentanţi ai lui Dumnezeu pe pământ, când în realitate tot ce îi interesează este puterea", spunea portughezul, potrivit căruia Bisericii nu îi pasă de cele câteva suflete, ci urmăreşte întotdeauna să le controleze trupurile.

Recesiunea economică actuală a fost un alt subiect pe gustul critic al lui Saramago. Cunoscut pentru simpatiile sale de stânga, portughezul nu a ezitat să taxeze criza drept o "crimă contra umanităţii". Într-un articol marcat de nuanţe sindicale, intitulat "Nu şomajului", scriitorul a criticat "marele imperiu al pieţei", unul dintre conceptele centrale ale liberalismului. Textul-manifest, scris în noimebrie 2009, cu câteva zile înainte de manifestările împotriva şomajului pregătite în întreaga Europă, i-a dat ocazia lui Saramago să atace goana după bani a "marilor puteri economice şi financiare", în detrimentul micilor contributori anonimi.

"Ceea ce se întâmplă astăzi, când suntem brutal atacaţi de o criză economică fără precedent, este sub toate aspectele o crimă împotriva umanităţii, iar din această perspectivă ar trebui să fie analizată în conştiinţele noastre. Nu este o exagerare. Crime împotriva umanităţii nu sunt doar genocidele sau etnocidele, sau câmpurile morţii, torturile sau asasinatele selective, foametea provocată deliberat, contaminările masive, umilinţele ca metodă represivă a identităţii victimei. Crimele împotriva umanităţii sunt de asemenea şi cele ale puterilor financiare şi economice, cu complicitatea efectivă sau tacită a guvernelor, comise cu răceală împotriva a milioane de persoane din lumea întreagă, ameninţate că vor pierde şi ceea ce le-a mai rămas, casa şi economiile, după ce au pierdut sursa de venit", argumenta atunci scriitorul.

Revenind la polemica sa cu Biserica, Saramago glumea recent cu următoarele cuvinte: "Se spune despre mine că sunt curajos. Poate că sunt, pentru că nu mai există Inchiziţia".

Pentru publicul său, gluma aceea întăreşte acum, după moartea scriitorului, un adevărat incontestabil. Şi anume acela că, independent de ţintele criticilor sale, José Saramago va trăi în continuare şi datorită curajului de a spune lucrurilor pe nume.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...