Săptămâna acesta, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti îi invită pe cinefili la un nou episod din istoria filmului ungar.
Este vorba despre proiecția filmului „Domnul profesor Hannibal“, în regia lui Fábri Zoltán, care va avea loc joi, 16 iunie, începând cu ora 19.00, la Cinemateca Eforie.
Despre contextul istoric din film, precum și Ungaria anului 1956, în care a fost turnat filmul, va vorbi Cosmin Budeancă, istoric la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Personajul principal al tragicomediei „Domnul profesor Hannibal“ este o persoană nesemnificativă, apolitică: profesorul de liceu Nyúl Béla. Datorită unui studiu absolut neutru scris despre circumstanţele morţii generalului cartaginez Hannibal, ajunge în centrul atacurilor demagogilor, celor care cred în teoriile rasiale, ceea ce duce la moartea sa. „Domnul profesor Hannibal“ militează împotriva puterii represive, dictatoriale şi împotriva brutalităţii şi prostiei acesteia.
Nu este întâmplător că prezentarea filmului a avut un rol-cheie în evenimentele din 1956.
Însă poate fi actual în orice epocă şi oriunde, deoarece poartă un mesaj pentru fiecare epocă.
Tocmai de aceea a devenit una dintre cele mai apreciate creaţii ale cinematografiei ungare, iar criticii maghiari de film în anul 2000 au clasat pelicula, prin vot secret, printre cele mai bune 12 filme maghiare ale secolului.
Filmul a rulat în cinematografe din 18 ţări şi cei mai importanţi critici şi esteticieni ai genului au scris cronici pozitive. Drumul spre glorie al filmului – care continuă şi astăzi – a început la Festivalul de la Karlovy Vary din 1957, când a obţinut Marele Premiu.
Cu toate că regizorul Fábri Zoltán, de trei ori distins cu Premiul Kossuth, se afla pe piedestalul personalităţilor importante ale politicii culturale socialiste, opera sa regizorală (1952-1983) este marcată de scenarii interzise, în consecinţă a recurs la adaptări literare pentru a comunica mesajul său umanist despre lume, dictatură şi relaţii interumane, adaptări vizionate de milioane de spectatori.
Nu a fost un inovator al limbajului cinematografic, şi totuşi sunt puţini acei regizori în cazul cărora s-ar putea înlănţui secvenţe cu un impact atât de puternic precum scena dramatică de la carusel din filmul „Caruselul“ (1955), terenul de joacă din filmul „Băieţii din strada Pál“ (1968), stadionul expresiv din „Domnul profesor Hannibal“ (1956) sau manufacturarea absurdă de cutii de către Latinovits Zoltán în pelicula „Bine aţi venit, domnule maior!“ (1969).
Nu a fost un inovator al limbajului cinematografic, şi totuşi sunt puţini acei regizori în cazul cărora s-ar putea înlănţui secvenţe cu un impact atât de puternic precum scenele expresive din filmele sale.
