O vivisectie marca Iuriy Kordonskiy

Un spectacol de o rara forta a ideilor si a credintei in ele a facut regizorul rus Iuriy Kordonskiy la Teatrul Bulandra. Ideea vivisectiei personajului principal din “Crima si pedeapsa”, aici nici macar numit Raskolnikov, ci doar Primul, Al doilea, Al treilea, a fost una fecunda, generand un dramatism aparte, interior, pe care spectatorul nu-l intalneste chiar pe toate scenele, ca sa nu zic drumurile.

Nici cele doua figuri feminine din spectacolul de la Sala “Toma Caragiu” (de la Gradina Icoanei) nu sunt foarte clar separate, fiind interpretate de aceleasi actrite, Rodica Lazar si Anca Androne, fiecare, pe rand, fiind si una si cealalta. E drept, nu in acelasi spectacol. Iuriy Kordonskiy a creat astfel numai niste tipuri umane, fara ostentatie insa, printr-un procedeu subtil si simplu, la urma urmelor, ca oul lui Columb.
Spectacolul devine astfel o demonstratie a profunzimii umane, o sonda aruncata in abisurile sufletului omenesc, incercand astfel sa transpuna pe scena toata tragedia dostoievskiana, cu implicatiile ei religioase si sociale. In decorul semnat de Tina Louise Jones, cu costumele sobre ale Ninei Brumusila, personajele se misca si se zvarcolesc fara nici o urma de ostentatie, traducand in fata spectatorului evolutia sinuoasa a studentului sarac Raskolnikov, cu o personalitate divizata, la propriu pe scena, pana la hotararea de a o ucide pe batrana camatareasa Aliona. Iuriy Kordonskiy a concentrat in numai cateva personaje – cei trei Raskolnikov, fata cazuta din cauza mizeriei familiei sale, camatareasa si procurorul care investigheaza in cele din urma crima – un intreg univers de trairi si simtiri de la limitele umanului si ale credintei, asa cum numai Dostoievski a fost in stare sa-l infatiseze in aceasta opera teribila a sa. Mi-ar fi greu sa declar ca unul dintre actori a fost mai bun decat celalalt, cei trei, interpretati de Relu Poalelungi, Richard Bovnoczki si Vlad Logigan, cel dintai alternand cu Marius Manole, cele doua tinere interprete deja anuntate si, finalmente, Sorin Leoveanu, care este, ca-ntotdeauna, original si neasteptat in fiecare rol pe care-l abordeaza.
Operatia pe care a intreprins-o tanarul si originalul regizor a reusit. Dar reusita ei se datoreaza si acestor tineri actori care au abordat punerea in scena cu maxima seriozitate si convingere. Convingere care trece, seara de seara, asupra spectatorilor, dovada ca spectacolele sunt asigurate pana prin martie, cum imi spunea directorul adjunct al Teatrului Bulandra, Emil Banea. Daca maestrul lui Iuriy Kordonskiy, Lev Dodin, a creat acel spectacol greu de uitat, care rezista la Malii Teatr de 16 ani, de ce n-ar fi aceasta “Crima si pedeapsa” a ucenicului un “Cevengur” al sau?