Maine, de la ora 11, in aula Academiei Romane, scriitorul Kjell Espmark, membru al Academiei Regale Suedeze si al Comitetului Nobel pentru Literatura, va sustine conferinta “Decernarea Premiilor Nobel pentru Literatura: Ambitii si dificultati”. Vizita oaspetelui suedez, ale carui carti au fost traduse in romaneste, si tema incitanta a conferintei pe care o va sustine la Academia Romana sunt un nou prilej pentru a zgandari o rana mai veche a orgoliului national: de ce n-a luat inca Romania Premiul Nobel pentru Literatura, desi a avut si are mari valori, in conditiile in care toate tarile europene din jurul nostru (inclusiv Albania, prin prozatorul Ismail Kadare) au obtinut marea performanta? Subiectul este batut si razbatut de ani de zile, ca si justificarile acestei umilinte subsidiare a spiritului national: limba romana nu este de circulatie internationala (dar maghiara este?), asprul regim dictatorial din ultimii ani ai comunismului, care a focalizat strategia de impunere a unui brand pe figurile dictatorilor si a impiedicat libera circulatie si afirmare a valorilor romanesti pe plan mondial, lipsa de solidaritate a bransei literare, absenta unei strategii coerente a institutiilor culturale romanesti de impunere a valorilor pe piata internationala etc. Scriitorul Kjell Espamark se va intoarce in Suedia natala, dupa ce isi va lansa noua sa carte de proza la Libraria Carturesti din capitala, “zgomotul si furia” starnite in mass-media de prezenta sa se vor atenua cu trecerea zilelor, dar va ramane in continuare intrebarea dureroasa: de ce n-a luat inca Romania un Premiu Nobel pentru Literatura?
Cine propune nominalizarile, ce-i de facut?
Din punctul de vedere al noului presedinte al Academiei Romane, Ionel Haiduc, ar trebui sa existe un consens intre Uniunea Scriitorilor si Sectia de Filologie si Literatura a institutiei academice, pentru a putea promova un candidat unic, lucru care nu s-a intamplat pana acum. Nu de mult s-a primit la Academie o solicitare de la Comitetul Nobel pentru Chimie si Fizica, in vederea nominalizarii unor savanti romani din cele doua domenii, care s-au facut vizibili in ultimii ani, pe plan international, prin cercetarile si lucrarile lor stiintifice. In acelasi sens, poate ca ar trebui ca Academia Suedeza sa solicite Romaniei si propuneri pentru literatura. Din pacate, sunt foarte putini scriitori romani care au reusit sa se impuna in circuitul international al valorilor, prin traducerea cartilor lor la edituri de prestigiu din strainatate. In viziunea criticului literar Nicolae Manolescu, actualul presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, valoarea unui scriitor nu e suficienta pentru a fi cunoscut in lume. Performantele sale literare trebuie dublate de impunerea pe piata a cartilor, traduse in limbile de circulatie. Inainte ca Uniunea Scriitorilor sa faca propuneri pentru o candidatura la Nobelul literar, se impune o strategie de lobby, bazata inclusiv pe relatii personale, pe langa marile edituri ale lumii, care pun valorile in circulatie, prin traduceri performante. Asadar, inainte de toate, traducerile!
Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, apreciaza ca ar trebui sa fie pusa la punct o strategie unitara de nominalizare din partea tarii noastre, astfel incat sa nu ajunga la Academia Suedeza propuneri diferite, din partea unor institutii, grupuri si grupuscule interesate sa-si promoveaza propriile optiuni axiologice. Aceasta lipsa de coeziune ar putea da o nota de neseriozitate in fata juriului suedez. Parerile scriitorului Kjell Epsmark sunt in consonanta cu cele ale oficialilor romani: “O slabiciune esentiala trebuie cautata in sistemul international de propuneri, care, in multe locuri, tinde sa-i nominalizeze pe creatorii nu doar bine conturati, ci si detinatori ai unui rang foarte inalt in regiunea respectiva si sa se abtina de la propunerea unor talente mai tinere, aflate in plina evolutie. O consecinta ar fi necesitatea intensificarii propriilor cercetari de catre Comitetul Nobel privind literatura ce se iveste din diverse puncte cardinale”.
Nobelisabilii romani
De-a lungul anilor, au fost propuse mai multe valori literare romanesti pentru Premiul Nobel, dar, din pacate, nici unul dintre marii nostri scriitori nu a obtinut consacrarea mondiala oferita de Academia Suedeza: Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Marin Sorescu. Intr-o Addenda la volumul doi al antologiei “Nobel contra Nobel”, aparuta la Cartea Romaneasca, in 1988, regretatul critic Laurentiu Ulici a nominalizat 12 mari scriitori din intreaga lume care ar fi putut lua Premiul Nobel, in urmatorii 12 ani, ultima sa propunere anticipata fiind Marin Sorescu, pentru anul 2000. Desi o buna parte dintre previziunile lui Laurentiu Ulici s-au adeverit, poetul roman s-a intors in istorie fara gloriosul premiu suedez. PEN Clubul Roman i-a propus in ultimii ani pe scriitorii Eugen Ionescu, Emil Cioran si Gellu Naum (pentru anul 2000). Din pacate, si Gellu Naum, care avea un urias potential nobelisabil, s-a intors la Domnul doar cu gloria conferita de istoria literaturii romane. Ultimele nume vehiculate in presa romana ca posibili laureati Nobel: prozatorul Nicolae Breban, poetii Emil Brumaru, Mircea Ivanescu, Ana Blandiana si Mircea Cartarescu.
