ANA nu are nici o legatura cu circuitul de pravalii care-i poarta numele. Ana este cea din legenda si este meritul Centrului Cultural de la Palatul Mogosoaia de a fi organizat in acest sfarsit de vara o expozitie de elita, care reuneste artisti din mai multe tari europene tocmai pentru a evoca mitul Anei, cea zidita si eliberata.
De fapt, expozitia chiar asa se intituleaza – Ana zidita si eliberata, si aduna lucrari din toate genurile plastice. Avem desen, pictura, sculptura, fotografie, instalatie, colaj. Artistii sunt din Germania, Serbia, Austria, Romania. Mult nici nu conteaza originea lor, ci, cum am spus, angajamentul artistic, faptul ca prin metode nonconformiste, care au deschidere semantica mare, reusesc sa inchida un singur sens, dar urias prin reverberatia lui. E vorba, asadar, despre ideea de jertfa, asa cum a fost ea intruchipata in celebra balada balcanica a Mesterului Manole care, cum se vede, nu are raspandire doar in zona noastra geografica, ci s-a intins in toata Europa. ANA urmareste de fapt sa fixeze radacinile europene ale acestei teme universale in care orice artist se poate recunoaste si gratie careia prin ceea ce face poate sa izbandeasca.
Chiar daca expozitia nu este amplasata in salile centrale ale Palatului, chiar daca trebuie sa coboram la subsol pentru a vedea lucrarile principale, cine are rabdare, pasiune si interes va putea astfel sa ia cunostinta de o expozitie bizara, dar catusi de putin teribilista, o expozitie implicita si explicita, adica plecata asupra siesi, dar si revarsata spre publicul care vrea s-o descifreze.
Angelica Schluetter face sculptura mica. Vedem lucrari miniaturale reprezentand femei migalos cioplite, ca niste bibelouri, dar care expuse bunaoara in sufrageria unei familii burgheze ar fi curata infamie. Sunt bijuterii smerite, care vorbesc tocmai despre ideea de jertfa si despre faptul ca ceea ce se daruie nu trebuie in nici un chip exacerbat. Ceea ce poate sa-l nedumereasca pe privitor sunt acele cicluri de lucrari, intitulate in mod obsesiv Femei din Africa (Gisela Paul). Chiar mai mult, la un moment dat apare si o lucrare a carei denumire contrariaza, fiind vorba de un bolnav de SIDA. Ca sa nu mai vorbim de poemul real sau imaginar al unui pastor anglican ugandez, al carui tipat este absolut tulburator si care transcris in trei limbi, romana, germana si engleza, ne atrage imediat atentia.
De aici pleaca de altminteri si caracterul profund religios al expozitiei. Hieratica si in acelasi timp pulsand ca un cord supus unor teribile solicitari, expozitia ne impresioneaza chiar daca in numeroase secvente ale ei ne este incomprehensibila. Poate de aceea intr-o alta incapere gasim si fragmente scrise. Papirusuri fragede vorbesc despre ceea ce nu poate fi inteles intr-un mod simplu, vizual si de aceea trebuie citit. Ana este de fapt jertfa din fiecare din noi, jertfa pe care o dam chiar si atunci cand nu suntem constienti si tocmai de aceea o expozitie de asemenea anvergura, care asa cum am spus exprima smerenie si nu spectaculozitate, nu vrea sa vina cu tot dinadinsul spre receptarea noastra. Oricum, ramane o provocare adusa elegant simturilor noastre sleite.
