Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Andreea Foanene

Andreea Foanene: „România este într-un proces al dezintegrării valorice, structurale“

Faimoasă pentru un discurs estetic puternic, cu sesiuni extreme, care îi testează limitele minții și ale trupului sau chiar îi pun viața în pericol, artista Marina Abramović expune în România.

Share

Eva Tipaldos 0 comentarii

Actualizat: 13.08.2018 - 15:01

Una dintre cele mai cunoscute instalații de artă din lume, „Balkan Baroque”, prezentată la MoMa și premiată cu Leul de Aur la Bienala de la Veneția, va fi expusă la Timișoara, în cadrul unui amplu proiect care reunește - sub titlul “Woman, All Too Woman” - lucrări semnate de peste 30 de femei, nume importante ale scenei artistice europene.

Evenimentul va fi organizat, în perioada 15 august – 15 octombrie, de Asociația timișoreană MetaSpațiu și găduit de Muzeul de Artă din Timișoara. Expozițiile urmează să fie instalate pe patru etaje ale muzeului din Timișoara, la demisol, parter, etajul I, etajul II, iar evenimentele speciale vor fi găzduite de curtea instituției.

Vernisajul expoziției va avea loc în data de 15 august, la ora 19:00, la Muzeul de Artă din Timișoara.

Vârf de lance al acestui eveniment, Marina Abramović și-a sporit, fără îndoială, imensa faimă internațională pentru meritul de a fi stat stană de piatră vreme de 736 de ore (30 de zile, neîntrerupt!) la intrarea în Muzeul de Artă Modernă din New York, un performance cunoscut la nivel internațional și intitulat “The Artist is Present“. Tăcere de mormânt în sala muzeului,

Marina a stat așezată în fața unei măsuțe maronii de lemn, în timp ce vizitatorii de la MoMa erau invitați să se așeze câteva momente în fața ei și să suporte liniștea. Printre cei care au trecut atunci în fața artistei s-a numărat și Lady Gaga, întâmplare care, deși a fost întâmpinată cu rezerve de critici, a sporit și mai mult notorietatea evenimentului. “Raportul dintre fragilitate şi forţă este chestionat de artista Marina Abramović prin intermediul folosirii propriei identităţi anatomice şi emoţionale. Prin performance aceasta iniţiază şi concretizează un nou mod de raportare la public, la putere, la suferinţă, la propriile limite fizice şi psihice, la identitatea intimă şi colectivă”, spune Andreea Foanene, curatorul expoziției de la Timișoara.

Născută în fosta Iugoslavie, Marina își explorează în majoritatea instalațiilor identitatea culturală, serie în care o importanță aparte are o lucrare din 1973, numită “Rhythm 5”, al cărei principal simbol a fost o stea de lemn supradimensionată, amintind de steaua roșie comunistă, care a fost arsă în timpul faimosului performance, alături de unghiile și de șuvițe din părul artistei. În seria lucrărilor introspective, „Balkan Baroque” pune în discuție stereotipurile specifice balcanilor, brutalitatea războiului, tragedia, naționalismul, nebunia și ostilitatea.

“În lucrarea „Balkan Baroque” artista interoghează limitele și funcțiile durerii, ale morții, ale violenței ucigătoare”, spune Andreea Foanene, curatorul expoziției.

Prin amabilitatea artistei, organizatorii de la Timișoara vor difuza, în cadrul unei conferințe, screening-
ul lucrării „Balkan Epic Erotic” realizat în aceeași perioadă cu instalația și care construiește, antagonic, cealaltă față a Balcanilor: una a naivității pure, a comunității rurale, a naturii și a dragostei.

Lucrări semnate de peste 30 de artiste

Seria “Woman, All Too Woman” reunește lucrări semnate de peste 30 de artiste din România, Serbia, Ungaria, Austria și Franța, nume importante ale scenei contemporane și moderne românești și est-
europene, femei pe care – spun curatorii expoziției –  le unește o forță deosebită, o putere de înțelegere, sintetizare și exprimare inedită, o dorință de cunoaștere și o capacitate creativă de excepție.

Andreea Foanene, curatorul expoziției “Woman, All Too Woman”, este doctor în Arte Vizuale și absolventă a masterului „Politici Culturale Europene”, din cadrul Universității de Vest din Timișoara – Facultatea de Arte și Design, unde a și predat Istoria Artei, în timpul desfășurării studiilor doctorale. Alături de Mirela Vlăduți, coordonatorul întregului  proiect, Andreea Foanene a explicat, pentru „România liberă“, importanța evenimentului de la Tmișoara.

RL: Încadrată în seria lucrărilor prin care Marina Abramović își explorează propriul sine, ați putea vorbi de instalația care urmează să fie expusă la Timișoara? 

Andreea Foanene: Raportul dintre fragilitate şi forţă este chestionat de artista Marina Abramović prin intermediul folosirii propriei identităţi anatomice şi emoţionale. Prin performance aceasta iniţiază şi concretizează un nou mod de raportare la public, la putere, la suferinţă, la propriile limite fizice şi psihice, la identitatea intimă şi colectivă. În acest context, propriul trup este folosit ca esenţă a unei strategii personale de percepţie, cunoaştere, dialog, vindecare şi diseminare a viziunii personale asupra lumii. În lucrarea „Balkan Baroque” artista interoghează limitele și funcțiile durerii, ale morții, ale violenței ucigătoare. Rana nu poate fi cusută, dar poate fi vindecată, sângele nu poate fi spălat, dar poate fi transformat, prin artă, în experiență a iertării, a înțelegerii, a împăcării, a conștientizării potențialului distructiv al războiului. Marina Abramović dezvăluie traumele unui război universal, acel conflict care ne înconjoară pretutindeni, atât în exterior, cât și în interior. Ea trezește în spectator potențialul de a lupta creativ împotriva forței distructive care a caracterizat dintotdeauna omenirea. Dincolo de formă, integritate funcţională sau convenţii culturale, corpul artistului, entitate singulară şi totodată universală, devine în arta contemporană canal de comunicare, subiect şi instrument de lucru.

În interviurile sale de după Bienala de la Veneția, artista a spus că este vorba de o interograre culturală a propriului sine și că dorește să atragă atenția lumii că a fost născută într-o țară care aproape că nu mai există. Poate că nu întâmplător, un spațiu învecinat dvs., context în care publicul ar putea găsi multe simboluri comune, începând de la tema părinților ortodocși, de pildă. Ne puteți vorbi despre alegerea acestui artist, poate inclusiv din această perspectivă?

O parte din Banat a devenit România acum 100 de ani. Pentru o bună bucată de timp bănățenii români, sârbi și maghiari au avut o situație politică și socială apropiată. Ceea ce ne leagă de artista Marina Abramović și de Serbia nu reprezintă doar o vecinătate formală, ci o istorie culturală, confesională, liturgică, lingvistică, mitologică, etnică, spațială. În Europa de Sud-Est, granițele sunt o convenție acceptată. Ceea ce ne unește, însă, reprezintă mult mai mult: un trecut al bucuriei și al traumei comune, o proximitate imersivă față de un spațiu natural de o deosebită frumusețe, o prietenie și o înțelegere a alterității din perspectiva înțelegerii sinelui, o cruzime și un anonimat știut și asumat, care devin surse de inspirație extraordinare pentru artiștii contemporani. Dacă țara Marinei Abramović a suferit defragmentări fizice, România este într-un proces al dezintegrării principiale, valorice, structurale. Pericolul pierderii identității ne este comun, chiar dacă discutăm despre planuri diferite ale proprietății și identității naționale. Artiștii văd și simt acest lucru. Ei trăiesc într-o realitate emoțională foarte rafinată și vizionară, își acordă creația și își cresc lucrările în directă legătură cu mutațiile, contorsiunile și anomaliile sociale și politice pe care le trăiesc. Așa cum foarte bine observă într-unul dintre performance-urile ei Marina Abramović, artistul este prezent, The artist is present. Expoziția |WOMAN, ALL TOO WOMAN|,dedicată creației feminine din spațiul balcanic dorește să contextualizeze și să promoveze câteva artiste reprezentative perioadei contemporane. Lucrările lor sunt rodul locuirii acestui loc și al libertății creative care le este caracteristică.

Ne-ați putea vorbi, în acest context, despre complexitatea acestui artist și despre felul în care această operă este actuală?

A vorbi despre amploarea, bogăția și influența unui creator important este un subiect bun. Opera unui mare artist este anacronică, sporește în mister și în conținut cu fiecare privire care o străpunge, actualitatea ei se joacă întâi cu viitorul și apoi cu trecutul pe care-l influențează. Marina Abramović spune că banii și celebritatea unui mare artist nu reprezintă ținta acestuia, ci sunt semnul unor efecte secundare. Un artist complex este un om care schimbă ceva esențial în ceilalți, un om care aduce întotdeauna ceva nou, care își asumă riscuri, care își conștientizează forța și fragilitatea, care este mereu în căutare de noi teritorii de cercetare, de chestionare, de acțiune. Marina este o artistă excepțională, a cărei influență a schimbat cursul istoriei culturale. Face performance de peste 40 de ani și  își folosește corpul pentru a exprima diverse stări, emoții pozitive și negative, temeri și dorințe. Pentru ea, corpul este „unealta” cea mai sinceră, cea mai validă, cea mai potrivită discursului vizual contemporan. De la testarea limitelor trupului prin performanțele practicate în perioada de început, precum ciclul Rhythm (1973-1974), artista a evoluat către explorarea relațiilor interumane prin artă, prin modalități dinamice și sinestezice de raportare la public, de implicare a spectatorului, și, timp de peste 10 ani, alături de partenerul ei, Ulay (Uwe Laysiepen),a creat lucrări precum: In Relation in Space (1976), Relation in Movement (1977), In Relation in Time (1977) Breathing In/Breathing Out (1977, 1978) Imponderabilia (1977 și 2010), AAA-AAA (1978) Rest Energy, (1980) și altele. Performanțe precum The Great Wall of China, Balkan Baroque sau The Artist is Present nu mai au nevoie de referințe sau prezentări. Selecția făcută pentru expoziția Woman, All Too Woman|a avut în vedere potențialul extraordinar al fiecărei artiste invitate, precum și forța pe care acestea o întrunesc  împreună.

Comentarii

loading...