Dacă vrei să faci afaceri, du-te în Singapore, Hong Kong sau Noua Zeelandă! Acestea sunt recomandările făcute de Banca Mondială, prin intermediul raportului Doing Business. România ocupă locul 73 în clasamentul general, după Grecia (72), dar înaintea Cehiei (75), Croaţiei (89) şi Rusiei (92). În 2012, ţara noastră se situa cu o poziţie mai sus. Danemarca este primul stat european recomandat pentru demararea afacerilor.
În raport, România stă cel mai prost în ceea ce priveşte accesul la electricitate, obţinerea avizelor de construcţie, plata taxelor şi rezolvarea situaţiilor de insolvenţă, dar înregistrează rezultate mai bune în privinţa accesului la credit.
Astfel, ţara noastră ocupă poziţia 174 din 189 de ţări în ceea ce priveşte conectarea la electricitate, pentru care sunt necesare 7 proceduri, 223 de zile şi un cost echivalent cu 534% din venitul mediu pe locuitor. În Bulgaria investitorii au de parcurs doar 6 proceduri, timpul necesar fiind de 130 de zile, iar costul este de 320% din venitul mediu pe locuitor.
Citeşte şi: România, ţara în care n-ai vrea să faci afaceri. Locul 73 în clasamentul Băncii Mondiale, în scădere
“Acestea sunt efectele privatizării, în prezent, din cele 8 companii de distribuţie a curentului electric, 5 sunt privatizate şi au capital străin. Vorbim de o piaţă monopolistă, în care aceste societăţi comerciale fac legea, iar ANRE nu susţine interesul public şi nu obligă companiile să aplice regulile economiei de piaţă”, susţine Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
La rândul său, Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) recunoaşte faptul că societăţile de distribuţie au monopol: “Într-o anumită regiune nu putem concesiona distribuţia decât unui singur operator. Liniile de energie sau gaz nu se pot dubla. Astfel compania are monopol în zona respectivă”. Havrileţ explică faptul că beneficiarii suportă cheltuielile legate de operarea şi extinderea reţelei de distribuţie şi nu societatea comercială care a obţinut concesionarea.
Cât priveşte durata mare de obţinere a avizelor, preşedintele ANRE arată care este traseul hârtiilor, care se plimbă între diferite ministere, printre care cel al Culturii, care constată că în zonă nu există elemente de patrimoniu şi cel al Mediului. Acesta din urmă trebuie să verifice dacă terenul respectiv face sau nu parte din situl Natura 2000. Iar costurile sunt ridicate deoarece acestea sunt tarifele practicate de firmele specializate astfel încât să se poată obţine avizele.
Referitor la obţinerea avizelor de construcţie, în România sunt necesare 15 proceduri, 287 de zile, iar costul echivalent este de 71,2% din venitul mediu pe locuitor. De exemplu, în Danemarca sunt necesare doar 8 proceduri şi 67 de zile, costul fiind de 87,2% din venitul mediu pe locuitor.
Reprezentantul mediului de afaceri explică această situaţie prin faptul că nu avem proceduri diferite, în funcţie de tipul de construcţie.
“În România fie că este vorba de o simplă reabilitare termică sau de construcţia unei centrale atomo-electrice ai nevoie de aceleaşi avize. Birocraţia exagerată a condus de altfel la stimularea construcţiilor ilegale. Nu poţi să îţi faci firmă în câteva zile, iar afacerea s-o demarezi peste aproape un an, după ce obţii toate avizele”, spune Cristian Pârvan.
AOAR a solicitat în repetate rânduri ca aceste avize să fie înlocuite cu rapoarte de îndrumare, confirmare şi inspecţii ulterioare. Concret, întreprinzătorul, după ce a făcut investiţia, cheamă la faţa locului reprezentanţii autorităţii respective, care explică ce are acesta de făcut astfel încât legea să fie respectată. Ulterior, se verifică şi, după caz, se confirmă îndeplinirea condiţiilor impuse prin lege.
“Iar, dacă dorim să avem un mediu cu adevărat prietenos pentru afaceri, toate aceste avize şi documente se pot depune online. Însă, e adevărat că, într-o astfel de situaţie, nu s-ar mai justifica armata de funcţionari din instituţiile de stat”, conchide Pârvan.
