Care sunt cele mai expuse zone din România şi din Bucureşti şi cum te poţi proteja de efectele unui seism major, într-o analiză RL.
Un cutremur major ar avea efecte devastatoare mai ales asupra Moldovei şi Bucureştiului, reiese dintr-o hartă realizată de specialişti în domeniu. Cele mai expuse zone din Capitală sunt cartierele Pantelimon şi Colentina, dar şi centrul Bucureştiului. La polul opus regăsim Balta Albă, acolo unde cutremurul din 1977 a fost resimţit la o intensitate de două ori mai mică decât în restul Capitalei. Specialiştii estimează că un cutremur de amplitudinea celui din 1977 ar provoca pagube de cel puţin 6 miliarde euro.
Capitala cu risc mare…
Ultima expertiză a clădirilor cu risc seismic din Bucureşti s-a făcut în anul 1993. În ultimii 20 de ani au fost consolidate doar 700 de apartamente din aproape 6.000 vulnerabile, notează Digi 24.
Ordonanţa nr. 20 din anul 1994 privind măsurile pentru reducerea riscurilor seismice obligă statul să sprijine românii care doresc să îşi consolideze clădirile prin acordarea unor împrumuturi avantajoase. Obstacolul însă apare exact unde te aştepţi mai puţin: la proprietari.
În timp ce 5.000 de proprietari bucureşteni ezită să-şi dea acordul pentru consolidare, specialiştii avertizează că repetarea unui cutremur de peste 7 grade nu ar fi o surpriză, iar numărul construcţiilor nesigure este nepermis de mare.
La zece zile după cutremurul din anul 1977, Charles Richter, cel mai renumit seismolog al lumii, inventatorul scalei magnitudinilor, a trimis o scrisoare autorităţilor române în care trăgea un semnal de alarmă: „Nicăieri în lume nu există o concentrare de oameni atât de expusă unor mişcări de teren ce provin din aceeaşi sursă“. Richter studiase condiţiile în care se produc cutremurele în România încă din anul 1940.
Capitala stă pe un sol instabil, dar are totuşi şi zone mai trainice. Colinele oraşului, Drumul Taberei, Uranus, locul pe care se află acum Casa Poporului, Dealul Mitropoliei, Dealul Văcăreştilor, Berceniul sunt cele mai stabile din punct de vedere geologic. Specialiştii sunt însă rezervaţi când vorbesc despre rezistenţa acestor terenuri în caz de seism.
Cutremurul cel mai mare din istoria României a fost cel din 1802. A avut 7,4 grade şi s-a resimţit până la Moscova şi Salonic. Atunci s-a prăbuşit Turnul Colţei, cea mai înaltă clădire din cetatea lui Bucur la acea vreme.
Într-o dimineaţă de duminică, la ora 3.40, pe 10 noiembrie 1940, un seism de 7,4 grade pe scara Richter lovea din nou sudul ţării. Totul a durat 45 de secunde. Cele mai afectate au fost oraşele din apropierea epicentrului: Panciu, Odobeşti, Focşani. În Bucureşti, singura clădire care s-a prăbuşit a fost blocul Carlton. Era considerat un diamant arhitectonic, o construcţie revoluţionară de 12 etaje, ce se află la intersecţia străzii Câmpineanu cu bulevardul Magheru. Numărul victimelor s-a ridicat la 300 de persoane.
…dar şi cu asigurare
O situaţie specială o are Capitala, care prezintă un risc foarte ridicat în caz de cutremur, însă este ferită aproape total de eventuale inundaţii şi, în plus, beneficiază de un grad extrem de ridicat de asigurare. Jumătate din primele brute de asigurare a locuinţelor subscrise în întreaga ţară se concentrează în Bucureşti, ceea ce înseamnă peste 330 milioane de lei în subscrieri. Aceste valori arată că, de fapt, creşterile raportate de asigurători în anii trecuţi în ceea ce priveşte poliţele de calamitate sunt mai degrabă fără valoare pentru masa populaţiei din România, iar procentele uriaşe de acoperire prin asigurare la nivel naţional reprezintă un simplu calcul matematic. În timp ce în Bucureşti sunt asigurate practic toate locuinţele, în ţară situaţia nu este deloc roz. În cel mai bun caz, doar jumătate din locuinţe sunt asigurate, iar judeţul Sibiu nu este nici pe departe unul dintre cele mai expuse la riscurile catastrofale.
Unde lipseşte asigurarea
Vasluiul, alături de Teleorman, Sălaj, Olt şi Ilfov ocupă primele locuri într-un top al „judeţelor cu bulină roşie“. Aceste zone nu sunt doar foarte expuse la calamitate, însă au şi cele mai mici procente de locuinţe asigurate împotriva celor trei riscuri de bază, adică inundaţii, cutremur şi alunecări de teren. Cei mai săraci locuitori ai României (în Vaslui, salariul mediu reprezintă doar 66% din media pe ţară) sunt şi cei mai vulnerabili în caz de calamitate. Expunerea la cutremur este catalogată de specialişti ca „foarte mare“, iar cea la inundaţii drept „mare“, însă acoperirea prin asigurare este cea mai mică din ţară. La finele lunii iunie 2013, valoarea primelor brute subscrise în judeţul Vaslui pe categoria asigurărilor de incendii şi calamitate era de doar 3,1 milioane lei, potrivit datelor furnizate de ASF.
Înseamnă că în întreg judeţul există doar aproximativ 22.000 de poliţe valide. Cu alte cuvinte, doar 15% din gospodăriile populaţiei (raportate la ultimul recensământ) beneficiază de o poliţă de asigurare împotriva dezastrelor, fie ea obligatorie sau facultativă. Într-o situaţie similară se află şi judeţul Teleorman, unde, deşi nivelul de asigurare este ceva mai mare, mergând spre 18% din totalul locuinţelor, riscurile sunt chiar mai importante decât în Vaslui. Teleormănenii au cel mai ridicat nivel de risc atât în ceea ce priveşte cutremurele, cât şi în privinţa inundaţiilor. Pe podium se mai clasează judeţul Galaţi, cu risc maxim de cutremur şi inundaţii, dar cu numai 28% din locuinţe asigurate. În situaţii asemănătoare mai sunt judeţele Călăraşi, Giurgiu şi chiar Ilfov.
Zonele „călduţe“
O situaţie apropiată de raportările la nivel naţional o regăsim în Braşov, Prahova, Timiş şi Satu-Mare, unde gradul de acoperire sare de 40%, dar şi în Cluj, Constanţa sau Bistriţa, unde ponderea locuinţelor asigurate în totalul fondului locativ se apropie de acest nivel. În restul celor 33 de judeţe ale ţării sunt asigurate sub o treime din locuinţe. Ba, mai mult, în opt din aceste judeţe, mai puţin de 20% din gospodării beneficiază de o poliţă împotriva calamităţilor.
Repartiţia pe judeţe a poliţelor de asigurare a locuinţei mai arată ceva, şi anume că asigurătorii s-au concentrat, aşa cum este şi normal, mai ales asupra zonelor cu risc scăzut, unde populaţia are venituri ridicate. Din primele zece cele mai asigurate judeţe, majoritatea prezintă un risc scăzut şi foarte scăzut de calamitate. Tot la vârf, un singur judeţ, şi anume Satu-Mare, face notă discordantă în ceea ce priveşte veniturile populaţiei.
Oamenii din celelalte nouă judeţe de top câştigă lunar cel puţin 90% din salariul mediu pe economie, iar în Cluj (locul 6), Timiş (locul 4) şi Sibiu (locul 1) salariile depăşesc media pe economie. Aceste discrepanţe sunt cu atât mai grave cu cât, în primele şase luni ale acestui an, valoarea primelor brute subscrise pe asigurări de calamitate pur şi simplu s-a prăbuşit.
Când se face asigurarea şi ce se asigură?
Asigurarea facultativă a locuinţei şi a bunurilor conţinute în aceasta se poate încheia oricând în cursul anului. Încheierea unei asigurări facultative pentru locuinţă este cea mai ieftină modalitate de protejare a clădirii şi a bunurilor personale, mai ieftină decât achiziţionarea unui sistem perfecţionat de alarmă sau chiar decât întreţinerea anuală a unui câine de pază. Riscurile acoperite sunt identice atât pentru asigurări de locuinţă, cât şi pentru bunurile conţinute, cu excepţia furtului, care este asigurat doar pentru bunuri. De regulă, societăţile de asigurări impun, pentru clădiri şi bunuri, asigurarea aşa-numitelor „riscuri standard“ (incendiu, trăsnet, explozie, căderi de corpuri grele pe clădiri), celelalte riscuri numite „extinderi“ (cutremur de pământ, inundaţie, furtună, grindină, avalanşă de zăpadă, alunecări de teren etc.) fiind opţionale. Unele societăţi de asigurare de locuinţă oferă şi acoperirea unor riscuri speciale, precum: riscuri politice (greve, tulburări civile) şi terorismul ori vandalismul. Tot un risc special este şi inundarea apartamentelor de bloc cauzată de instalaţiile proprii de apă sau de încălzire sau provocată de apa provenită de la apartamente vecine. Riscul de furt se asigură numai împreună cu celelalte riscuri. În ceea ce priveşte bunurile, acestea pot fi asigurate în totalitate sau numai o parte din ele. Pentru asigurarea riscurilor de accidente şi răspundere civilă faţă de terţi nu sunt prevăzute riscuri standard şi extinderi. Poliţa de asigurare pentru locuinţă se poate încheia pe o perioadă de un an, dar şi pe perioade mai scurte, însă nu mai puţin de o lună.
Cât plătesc
Valoarea reală reprezintă valoarea de nou (preţul de înlocuire), din care se scade uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunului respectiv. Societăţile de asigurări deţin metodologii de calcul al valorii reale a clădirilor, dar pentru acestea este nevoie să furnizaţi date despre clădire (anul construirii, materiale de construcţie folosite pentru fundaţie, pereţi, acoperiş, finisaje interioare şi exterioare, suprafaţa încăperilor, grosimea pereţilor). Această sumă se stabileşte de către asigurat la încheierea poliţei pentru locuinţă. După stabilirea sumelor asigurate şi alegerea riscurilor pe care doriţi să le acopere asigurarea de locuinţă, societatea de asigurări propune o primă anuală de asigurare. Cea mai bună alegere este încheierea unei poliţe complete, ce cuprinde toate riscurile, însă, în funcţie de posibilităţile financiare ale fiecăruia, se poate renunţa la acoperirea anumitor riscuri, şi atunci poliţa devine mai ieftină.
De ce plătesc
Suma asigurată pentru clădiri şi bunuri reprezintă valoarea reală a acestora la data asigurării locuinţei. Suma asigurată pentru răspunderea civilă legală faţă de terţi este suma maximă ce se poate despăgubi pe parcursul perioadei asigurate pentru prejudiciile aduse terţilor în urma unui eveniment asigurat (vătămări corporale, inclusiv deces şi pagube materiale). Suma asigurată pentru accidentele suferite de către membrii familiei este suma maximă ce se poate despăgubi pe perioada asigurată şi se stabileşte de către asigurat la încheierea poliţei.
Vrancea, în mişcare
La cutremurul din anul 1977, numai în Bucureşti, s-au prăbuşit 28 de clădiri. În prezent, după 35 de ani de la dezastru, de zece ori mai multe construcţii din Capitală riscă să se năruie la un seism mai mare de 7 grade.
„La prima vedere ar trebui să ne panicăm, pentru că astea sunt cifrele, şi în faţa unor cifre reci nu ai ce să faci. Probabil că viitorul cutremur va avea nişte efecte care le vor depăşi pe cele din ‘77, pentru că multe din construcţiile care au trecut prin două cutremure mari au un nivel de asigurare seismică mult mai scăzut“, a declarat doctorul inginer Dan Căpăţână, expert în siguranţa construcţiilor.
„Aceste seisme de Vrancea şi sursa Vrancea produc un tip de mişcare complet diferit de acele cutremure de suprafaţă de tip californian, cum li se spune, şi această constatare are o mare legătură cu felul în care se comportă clădirile înalte faţă de cele joase“, a explicat doctorul inginer Sever Emil Georgescu, coordonator INCERC.
Forţa generată de unda seismică din Vrancea este cu atât mai distrugătoare cu cât clădirea are mai mult de şapte etaje. Iar acest lucru a putut fi ştiut cu certitudine abia după cutremurul din 1977. Asta înseamnă că tot ce s-a construit înainte de 1977 riscă să se prăbuşească?
„Sub aspectul riscului seismic aceste clădiri nu pot fi încadrate într-o clasă de risc care să ducă la prăbuşire pentru că dacă va fi un cutremur mare, primele clădiri care se vor prăbuşi vor fi clădirile înalte de opt – zece etaje care au fost construite în perioada interbelică, unde sigur că au fost făcute şi multe compromisuri din partea inginerilor. Pe vremea aceea nu prea existau norme“, a afirmat inginerul Căpăţână.
În timp ce seismologia avansează, iar cercetătorii străini descoperă noi metode de reducere a pagubelor umane şi materiale, bucureştenii şi autorităţile au uitat de pericol.
În locul lor, comunitatea oamenilor de afaceri suedezi şi Ambasada Regatului au pus la cale un proiect amplu de conştientizare a pericolului: în aproape 100 de şcoli din Bucureşti au ajuns specialiştii ISU şi i-au învăţat pe copii cum să reacţioneze în caz de cutremur.
