Un manager bun este precum un cocktail. Are nevoie de mai multe ingrediente care trebuie adăugate în cantităţi echilibrate, altfel rişti să strici combinaţia. Însă şi atunci când este amestecul perfect există riscul să nu fie potrivit cu evenimentul sau atmosfera la care este servit. Totuşi, cred că un manager bun trebuie să se facă remarcat din momentul în care intră pe uşă, să fie capabil să ia decizii într-un context de grup, să fie flexibil, dar mai ales să fie congruent.
După absolvirea facultăţii (Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului, Academia de Studii Economice din Bucureşti – n.r.), am simţit, ca marea majoritate a tinerilor, că nu sunt pregătită să intru pe piaţa muncii şi că am nevoie de o pregătire suplimentară. Astfel, mi-am continuat studiile, prin urmarea unui master în Ecologia Sistemică şi Sustenabilitate şi a unui doctorat la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie. Toate acestea m-au adus mai aproape de pasiunea mea: dezvoltarea durabilă. În plus, nu aş coordona astăzi domeniul Managementul Capital Natural la ViitorPlus dacă nu aş avea informaţiile teoretice pe care le-am acumulat până acum. Atunci când dezvolţi proiecte sustenabile, ai nevoie de o abordare integrată şi mai ales să înţelegi impactul pe care doreşti să-l obţii, indiferent de cât de complexă este realitatea.
Primele joburi le-am avut pe timp de vară în perioada studenţiei: de la om bun la toate pentru o revistă de internet, la operator studii de mar-keting, merchandiser, până la asistent manager pentru Philips România. Probabil, primul loc de muncă cel mai apropiat de un program obişnuit de lucru (8 ore – n.r.) a fost cel de la Philips. A fost o experienţă in-te-re-san-tă, pentru că a fost pri-mul contact cu lucrul într-o multi-naţio-nală pe care l-am avut. Cred că cel mai mult din acea activitate m-a ajutat experienţa de a vorbi cu oamenii, mai ales prin telefon. Ţin minte şi acum cum domnul Paul Hansen, CEO-ul de atunci, îmi spunea: „Zâmbeşte, oamenii simt asta şi la telefon”. Acest lucru mă ajută şi acum foarte mult atunci când co-ordonez activitatea voluntarilor, când stabilesc întâlniri, când rezolv situ-aţii neprevăzute cu furnizorii etc.
Cinci ani de voluntariat
Trecerea de la o poziţie de execuţie la una de conducere a venit natural. După cinci ani de voluntariat pentru ViitorPlus, în momentul în care mă pregăteam să închei programul de doctorat, a apărut această oportunitate. Iniţial, mă implicasem în proiectul de bază al domeniului Managementul Capitalului Natural, „Adoptă un copac!”. Atunci când a apărut poziţia de manager, ştiam deja foarte bine acest proiect, inclusiv organizaţia, iar acest lucru m-a ajutat foarte mult.
Ocuparea acestei poziţii a implicat două mari provocări. Prima a fost de natură tehnică şi a presupus realizarea şi adaptarea bugetului pentru un proiect care se derulează într-un interval de timp de 5-6 ani. Cea de-a doua a fost coordonarea echipelor interne şi de voluntari ce participă la activităţile de împădurire.
Voluntarii sunt persoane pe care le cunoşti atunci, în cadrul acţiunii, şi pe care trebuie să le motivezi şi să le mobilizezi. Cea mai mare satisfacţie este însă atunci când oamenii revin pentru că le-a plăcut activitatea şi pentru că simt că îşi aduc contribuţia la lumea în care trăim cu toţi.
Modele în viaţă
Sunt norocoasă să fi avut în viaţă multe persoane care şi-au pus amprenta asupra mea. Mă gândesc acum la părinţii mei, care m-au învăţat ce înseamnă grija pentru ceilalţi şi disciplina, la diriginta din clasele V-VIII, doamna Istrate, care ne-a arătat frumuseţea ţării noastre, la profesorul de limba română din clasa a XI-a, care ne provoca la dezbateri, sau oamenii din ViitorPlus. Însă, un mentor cred că a fost fratele meu, Ştefan. El m-a făcut să mă îndrept spre analiză şi reflexie, spre lucrul cu oamenii şi, pentru a nu mă afla în competiţie cu el, spre domenii noi cum este dezvoltarea durabilă.
Cum este să lucrezi în mediul nonguvernamental
Avantajul mediului ONG este că noi lucrăm pentru cauze în care credem şi, atunci, viaţa personală şi munca se îmbină, astfel încât şi când ies cu prietenii la o vorbă în oraş sau când îmi fac cumpărăturile mă trezesc că fac lobby pentru reciclare, reducerea consumului sau pentru o viaţă sănătoasă. Dacă mă întrebaţi câte ore petrec la muncă, v-aş răspunde că o medie realistă este de vreo zece ore pe zi. Uneori, munca mea se derulează în biroul ViitorPlus, alteori în locurile în care împădurim, alteori în sediile companiilor sau instituţiilor publice prezentând proiectele noastre sau în săli de conferinţă vorbind despre sustenabilitate, întreprinderi sociale şi reciclare. Însă, întotdeauna îmi fac timp pentru familie, prieteni, o piesă de teatru, un training de dezvoltare personală sau o plimbare prin Bucureştiul vechi.
