„Pentru o anumită lume, viața este, probabil, Gucci“, spune unul dintre artiștii în vogă al foarte tinerei generații, Marc Caraian, proaspăt absolvent al liceului Tonitza. Life Is Gucci. O știu sutele de milioane de adolescenți care i-au adus faima internațională rapperului american Lil Pump, bunăoară.
Un hit precum „Gucci Gang“ a urcat pe locul 3 în Billboard 100 și are aproape opt sute de milioane de vizualizări pe YouTube. Desigur, performanță întâmpinată cu meme și ironii care le-ar putea părea un limbaj codat celor inițiați în maturitate. Alții îl înțeleg ca pe o limbă maternă și acestora li se adresează lucrările lui Marc, deși sunt gândite într-o saga a cărei fundație se sprijină pe o serie de personaje iconice ale generației mature: The Simpsons, inventați cândva de Matt Groening pentru compania Fox, cu Homer, Marge, Bart, Lisa și Maggie. Niște personaje care satirizează o societate americană ale cărei principale repere sunt mesajele transmise de televiziune. Dar televiziunea, cu tot cu uriașa sa putere de seducție, s-ar putea să fie o poveste prea veche pentru generația YouTube și Instagram. O sugerează și expoziția lui Marc.
Poartă de acces spre o lume pe care nu mulți o cunosc prea bine, Life Is Gucci este și nu o satiră adusă consumerismului de lux. Culori tari, elemente glam ale culturii de masă sau personaje simbolice, toate își găsesc sensuri noi în relație cu trimiteri la marea cultură, cum ar fi, de pildă, drumul patimilor. Patimile sunt și nu prea cele știute, având în vedere că printre ele se strecoară și tensiunea pe care a adus-o în rândul tinerilor suporteri din toată lumea transferul creatorului american Virgil Abloh de la Off-White la Vuitton. După ce a devenit un star al tinerei generații, Virgil a părăsit templul care l-a făcut legendar, casa de modă Off-White din Milano, preferata adolescenților, pentru grandioasa și consacrata Louis Vuitton. Adolescenții simt că au pierdut un simbol și reacționează. Virgil traversează, ca pe un drum al patimilor, o etapă către maturitate. Fost art la Fendi și Kanye West, Virgil a imaginat ținute pentru Jay Z, a ridicat compania italiană Off-White, a avut o colaborare cu Ikea și a experimentat diverse concepte stilistice care să satirizeze conformismul social. De la rebelele Anti Social Social Club, Gosha sau Yeezy, către mărcile pentru adulți, Bigotti sau Vuitton, drumul este plin de tensiuni și hârtoape. Maturizarea lui Virgil, deplânsă de fani, pare a fi un triumf. V is from Virgil, scria presa lumii în urmă cu o lună, când prima colecție sub noua cupolă a fost prezentată la Paris.
Pasionat de branduri
„Scopul acestei colecții este ca oamenii să poată înțelege un nou vocabular“, scria Virgil, desigur, pe Instagram, înaintea unei prezentări la care invitații au primit dicționare cu „definițiile liberale ale termenilor și explicații ale ideilor contemporane“. Tinerii și-au însușit ușor noile concepte. Iar acestea sunt traduse de Marc într-un discurs estetic. În biroul lui Trump se joacă golf cu diamante, iar Bart Simpson poartă Gucci. „Gucci gang by Hermes“ îi prezintă pe trei dintre Simpsoni devalizând cu grafitti un magazin Hermes, apoi apare o vedere din reprezentanța Gucci din București. Dincolo de această formulă, totuși, nu este vorba de un stil pop – atrage atenția Liviu Mihaiu, cel care și-a asumat prezentarea vernisajului –, ci despre o abordare total nouă, născută din Instagram sau din alte rețele de comunicare ale tinerilor. Nu știm, prin urmare, dacă Marc va deveni un Andy Warhol sau un Robert Rauschenberg, dar pictura sa are o identitate certă, iar discursul său artistic are forță. Măcar forța de a ajunge la colegii săi de generație, un segment descris de statistici drept capricios și sensibil, care-și creează propria lume. Lumea de mâine. Ca mai toți tinerii din generația sa, Marc este pasionat de branduri, prin urmare lupta între Gucci și Louis Vuitton poate aduce suficientă tensiune pentru a contura o poveste. Inclusiv în interiorul unei pânze expuse pe o simeză. De Trump se vorbește destul de mult, deci este suficient de faimos să poată deveni subiectul unei picturi din această expoziție.
„Nu știi niciodată unde va ajunge un tânăr artist“
„Nu în ultimul rând, am oferit cadou un tablou librăriei Cărturești, în care un personaj Simpson reușește să urce bazându-se pe cărți. E o idee mai veche, pe care o aveam încă din copilărie, anume să construiesc o bibliotecă în formă de carte. Am reluat această temă acum, cu acest personaj care urcă cu scara pe cărți, citind-o pe fiecare dintre ele“, spune Marc. „Toată lumea vrea o lucrare de Marc – cam asta mi-au spus fetele mele, liceene. Mi s-a părut foarte interesant ce face. Suntem consecvenți principiului nostru de a-i sprijini pe artiștii tineri cu valoare, o serie cu care ne mândrim, de la Raid și Dorin, la Diana Manole, ca să numesc doar câțiva. Ne plac, ne inspiră și ne încântă. Și tocmai de aceea îi punem pe simeze. Nu știi niciodată unde va ajunge un tânăr artist. Îi admir și îi respect pe artiștii maturi, mai ales că mulți dintre ei îmi sunt și prieteni. Dar iată că apare o altă lume. Cei foarte tineri merg doar în sus. Iar noi trebuie să-i sprijinim să ajungă foarte sus“, spune Eduard Uzunov, unul dintre proprietarii galeriei.
