Cand te simti foarte singur, nu tacea. Stai de vorba cu tine. Sunt cuvintele lui Tudor Musatescu (1903-1970, autorul cunoscutelor comedii de moravuri "Titanic vals", "…Escu", "Visul unei nopti de iarna").
si ma gandeam… Oare cate ceasuri in viata noastra, stam de vorba cu noi insine? Avem atatea zile de singuratate (poate chiar ani!) si nu putem gasi prietenul din noi cu care sa stam de vorba, cu noi insine. De ce? Pentru ca multi dintre noi avem un gol inlauntrul fiintei, acolo unde ar trebui sa salasluiasca un prieten in sufletul nostru. si atunci, din pricina acestei pustietati launtrice, fugim in afara, in gloata zgomotoasa, si devenim un strain noua insine, cum spune asa de intelept, intr-o cugetare a sa, Lucian Blaga: «Cei mai multi isi sunt asa de straini, incat ar trebui sa vorbeasca la persoana a treia despre ei insisi.»
Cel mai adesea, semenii (cunoscuti sau asa-zisi prieteni, rude) nu ne pot fi convorbitori; vulgaritatea, prostia, rautatea de multe feluri ale acestora ne pot cobori in tristeti, ne pot aduce mal, murdarii in suflet, greu de spalat. si atunci, e bine sa avem in noi insine un prieten cu care sa putem sta de vorba, sa-i destainuim necazurile sau sa-i impartasim, izbanzile noastre.
Pe langa atatea rugaciuni pe care le facem divinitatilor in care credem, e bine sa avem si aceasta cerere pentru linistirea noastra launtrica: O, Zei, o Dumnezei! ajutati-ma sa ma intalnesc cu mine insumi, sa am un prieten inlauntrul fiintei mele!
