O femeie (vanzatoare la parfumerie, maseuza erotica, prostituata de lux sau, dimpotriva, mizera) se preschimba in porc (in scroafa, mai exact – oricat am ravnit sa evit acest cuvant, nu a fost posibil!), drept care, la asemenea experienta extravaganta isi transcrie metamorfoza pe indelete (succint si concentrat, acesta este subiectul microromanului Schimbarea la trup, Truismes – in original, al autoarei Marie Darrieussecq, cartea fiind tradusa de Claudiu Constantinescu la Editura Pandora-M). Cu metamorfozele nobile si ignobile, cititorii sunt deja obisnuiti din tot soiul de texte citite la diferite varste: dar cazul emblematic, pentru secolul XX, ramane cel al kafkianului om-gandac Gregor Samsa. Exista chiar un basm romanesc arhicunoscut unde faptura umana e preschimbata (prin vrajitorie) in porc, atata doar ca acolo porcul este chiar masculin, nu e scroafa! (si va redeveni om, in happyend). Desi preschimbarea isi are, in mod previzibil, stazele ei decazute si dizgratioase in microromanul frantuzoaicei, preschimbata nu isi regreta deloc metamorfoza.
Mai intai intervin tulburari intime, apoi survine ingrasarea consistenta, trupul apetisant luand-o razna. Eroina incepe sa aiba vise absurde, pofte si greturi, sindromul este de femeie insarcinata, dar dezagreabila in chip progresiv. Dexteritatile ei sexuale, sunt, insa, tot mai apreciate "porceste" de clientii parfumeriei. Nota bene, ciudateniile nu s-au sfarsit deloc: printre altele, incepe sa ingurgiteze flori. Posteriorul devine principala ei dimensiune corporala (de trai si de eros), pofta sexuala o locuieste continuu, e o suprafemeie (scroafa) care isi domina libidinal barbatii. Metamorfoza eroinei se dovedeste departe de a fi luat sfarsit: eruptii nesfarsite pe piele, aparitia unui al treilea san (in curand, femeia-porc va fi dotata cu sase mameloane), pilozitati rebele si alte curiozitati epidermice o fac sa se perceapa monstruos: inca nu este limpede, totusi, ce dihanie se salasluieste in ea, dar un "aer porcin" incepe sa se ghiceasca si sa se adevereasca atunci cand isi da seama ca are predilectia de a stationa, ca relativ faptura umana, in postura patrupeda. Dieta se preschimba si ea: cartofi cruzi, castane si ghinda. Este macerata de solitudine (chiar si la spovedanie cand se duce): este o "straina" (in sens existentialist mostenit, ca sa zic asa), o alienata si o incompatibila cu lumea. Iar de articulat cuvinte ii vine tot mai greu si mai rar. Femeia apetisanta de odinioara a devenit o masa de carne (dotata, in plus, si cu o coada de purcel!): carne informa, dornica sa stea in noroi, la soare, si sa fie lasata in pace. Vietatea fata, la un moment dat, inclusiv sase purcei, desi este inca om; traieste cu closarzii, o vreme, ajunge la ospiciu (devine canibala, hranindu-se cu trupurile putrefacte ale psihiatrilor !). Viata eroinei nu este narata patetic, ci cu un umor negru bine dozat, de aici lectura lizibila si pitoreasca, fara riscul vreunei alergii a cititorului in fata preschimbarii animalice, de cocina. Eroina ajunge animal de banchet orgiastic in preajma unui politician versat devenit seful statului: oamenii banuiesc ca femeia a devenit mutant din pricina reziduurilor nucleare (in acest punct, microromanul Mariei Darrieussecq are destule ramificatii de satira politica destul de copioasa). Devine companioana purcica a unui preot si mag african, care incearca sa o retransforme in femeie (utilizand tot soiul de preparate misterioase, intre care praful din corn de rinocer), apoi ajunge pe mana unui exorcizator paranoic.
Eroina nu este singurul hibrid umano-animalic, asa ca isi intalneste perechea arhetipala intr-un elegant si rasat barbat-lup (de care se indragosteste tocmai fiindca il surprinde preschimbandu-se in animal), iar cuplul este exotic: femeia-scroafa si licantropul! Chestiunea pe care o pune in acest punct autoarea este una charismatica si estetica: inclusiv in acesti hibrizi ar putea exista o forma de splendoare, intrucat, viril-blanos-argintiu, barbatul-lup i se revela femeii-scroafe a fi incarnarea frumusetii (chiar daca el este, vrand-nevrand, un devorator in serie, pentru a-si satisface identitatea licantropica). Cuplul va fi dizolvat atunci cand autoritatile vor surprinde apogeul metamorfozei animalice, drept care licantropul va fi impuscat (mai apoi impaiat si expus la Muzeul de Istorie Naturala), iar scroafa va fi depusa la Gradina Zoologica, de unde, finalmente, va evada. Ea este deja un porc, dar unul care continua sa gandeasca asemenea unui om, chiar daca nu se mai simte firesc si coerent printre oameni. Lumea porcilor este mai adevarata si mai simpla. si merita aleasa (sau, mai exact, merita a fi inclusiv destin) – e o idee pentru care pledeaza eroina.
Schimbarea la trup este o carte buna si atata tot (id est – subiectul este mai captivant si fascinant decat stilul in care este scris microromanul). Am optat destul de greu pentru un citat. Enfin, iata-l (pasajul se refera la o secventa de dragoste in care femeia-scroafa incearca sa-l imblanzeasca pe licantrop): "I-am vorbit despre stepa, despre zapezile de vara din taiga, despre padurile din Galia, despre Gévaudan, despre colinele basce, despre stanele din Cévennes, despre tinuturile salbatice ale Scotiei, apoi despre ploaie si despre vant. I-am facut lunga lista a fratilor sai morti, cu numele fiecarei haite. I-am vorbit despre ultimii lupi, aceia care traiesc ascunsi printre ruinele din Bronx si de care nimeni nu indrazneste sa se apropie. I-am vorbit despre visele copiilor, despre cosmarele oamenilor mari si despre Pamant". Dixit.
