Plotin (filosof grec, neoplatonic, 204 – 270) pune mare pret pe frumusetea interioara a omului, a sufletului de care trebuie sa ne ingrijim si sa nu-l intinam cu uraciuni ale vietii corporale, ci sa-l impodobim cu virtuti, astfel ca frumusetea sa sa se vada in viata ce o traim. Aceasta frumusete nu se vede "cu prilejul unei forme, al unei culori, al unei marimi, ci in raport cu sufletul (…) in care luceste invizibil stralucirea temperantei si a celorlalte virtuti; o simtiti vazand in voi insiva sau contempland in altul maretia de suflet: un caracter drept, puritatea moravurilor, curajul pe o fata decisa, gravitatea, acel respect de sine insusi care se raspandeste intr-un suflet calm, senin (…)"
Din pacate, continui filosoful, lasam sufletul nostru sa se umple de uraciuni care-i vin din toate partile: netemperat, nedrept, plin de dorinte trupesti, de nelinisti, temator din lasitate, invidios prin micime, ademenit de lucruri pieritoare si joase, traind si el viata pasiunilor corporale si astfel arata "ca un om varat in noroiul unei mocirle". Cum isi poate spala omul sufletul de noroiul care-i vine din amestecul cu cele ale trupului? Prin comportare aleasa, curaj launtric, prudenta, stralucirea inteligentei si prin orice virtute. (Plotin "Enneade", din "Antologie filosofica" Ed. Minerva, 1975).
