Desi sunt obisnuit pana la blazare, ca orice cititor de presa din Occident, cu atacurile la adresa persoanelor sau institutiilor, publicate indeosebi prin ziarele de scandal, am fost socat de un articol aparut in Frankfurter Allgemeine Zeitung. Enormitatea titlului sau Ð "Institutie de invatamant a lui Ceausescu” Ð continuat prin subtitlul "Imre Kertesz protesteaza impotriva Universitatii romane de stat din Cluj”, m-a retinut. Citindu-l, m-a socat faptul ca in jurnalul care ma obisnuise cu articole de o inalta tinuta poate sa apara un text in care reaua credinta tine loc de obiectivitate, iar rastalmacirea faptelor si situatiilor, inexactitatea datelor este atat de flagranta, incat nici nu m-as fi ostenit sa-l comentez, stiind prea bine ca asemenea "br¼lot”-uri publicistice, cum se numesc aici in Franta articolasele acestea de polemica joasa, sunt niste scantei efemere ce nu aprind nici un foc, daca numele respectabilului scriitor laureat al Premiului Nobel, Kertesz Imre, n-ar fi fost asociat, ca un fel de girant al celor afirmate si reclamate in pamflet. M-a mirat, marturisesc, ca distinsul prozator poate sa contrasemneze o asemenea pagina nedemna de el si singura circumstanta atenuanta pe care i-o gasesc este ca i-a fost oarecum fortata mana, ca "protesteaza” impotriva Universitatii actuale din Cluj, pusa de el sub egida defunctului dictator Ceausescu, dovedind ca e in totala necunostinta de cauza, fiind manipulat de cativa dezinformatori.
Consider ca in procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, modelul multicultural al Universitatii Babes-Bolyai din Cluj, proiectat in 1995 de rectorul din acea vreme si actualul presedinte al acesteia, profesorul Andrei Marga, realizat metodic si cu o remarcabila consecventa de un deceniu incoace, prezinta un caz exemplar de reusita tocmai intr-un domeniu in care tarele trecutului si dificultatile prezentului se asociau pentru a zadarnici construirea unei institutii functionand la nivelul celor mai inalte institutii similare occidentale. Universitatea Babes-Bolyai este o universitate moderna europeana. Fac aceasta afirmatie cunoscand din propria experienta atat inalta scoala din orasul meu natal, cat si unele dintre cele mai de seama universitati occidentale, in care am predat, conferentiat si lucrat pe plan stiintific mai multi ani decat in universitatile din propria tara.
Se recunoaste din ce in ce mai mult in zilele noastre ca multiculturalismul este Ð pe mai multe planuri Ð formula cea mai potrivita nazuintelor integratoare ale Uniunii Europene, ba mai mult chiar tendintelor mondializarii culturale. Formula multiculturala conjugata cu cea multilingvistica a fost aleasa pentru a conferi un profil definitoriu Universitatii Babes-Bolyai nicidecum din ratiuni politice si cu atat mai putin meschin politicianiste, ci din motive intemeiate pe realitati istorice, demografice, lingvistice si, mai ales, din fixarea unor obiective stiintifice, pedagogice si functional-pragmatice. S-a urmarit, inainte de toate, conformarea la necesitatile pretinse de un intreg context cultural. Ca ardelean fiu de ardeleni, pentru mine Ardealul este indeosebi o provincie pedagogica, formatoare in sensul goethean al expresiei. Acest pedagogism esential nu se poate manifesta decat integrand diversitatea limbilor, confesiunilor si culturilor Transilvaniei ca provincie eminamente europeana. A integra nu inseamna a reduce diversitatea la o falsa uniformitate, multiplicitatea reala la o iluzorie unitate, nici a asigura dominatia unui element dintr-un intreg asupra altuia sau altora. Clujul, orasul acesta al meu, in care goticul bisericilor se intalneste atat de fermecator cu barocul si cu bizantinul, pluralitatea confesiunilor, a limbilor pe care le deprinsesem de mic copil, a traditiilor, a straturilor din marele cimitir al orasului au constituit prima lectie de europenism pe care am invatat-o. Formula multiculturala a Universitatii este astazi cea mai corespunzatoare respectarii si punerii in valoare a acestei realitati plurietnice, plurilingvistice, pluriculturale. Era separatismelor nationale, a dezvoltarii unei etnii in vas inchis, apartine unui trecut de trista amintire la care nu mai este voie sa ne intoarcem. Desigur, tipul traditional de universitate monoculturala isi mai are inca justificarea intr-o Europa a natiunilor. Dar cat timp va mai trai o asemenea Europa? In cazul Clujului ca si al altor centre din marile provincii multietnice ale Europei, este azi evident ca numai habotnicia sectarismului national desuet al unora poate sa pretinda azi spargerea formulei fecunde a universitatii multiculturale, pentru a se reveni la separatismul, la compartimentarea nationala a secolului trecut, daca nu chiar a secolului al XIX-lea. O universitate "maghiara” la Cluj alaturi de cea "romaneasca” si poate de una "germana” ar consacra definitiv triumful provincialismului ingust sectar asupra universalismului.
Universitatea, pentru cei ce au cu adevarat nu numai cunoasterea acestei institutii, ci sentimentul de apartenenta la comunitatea universitara, este prin natura ca si prin finalitatea ei universala. Traind in epoca Internetului, a acestui Babel modern, care va zdruncina multe din structurile institutionale ale culturii, am uneori nostalgia acelei universitas magistrorum et scholarium al Universitatii medievale. La Sorbona, unde, prin 1250 apareau facultatile, studentii erau impartiti pe "natiuni”. La originile ei, Universitatea era multietnica. Dar fie ca veneau din Picardia, Normandia, Anglia sau diverse parti ale Sfantului Imperiu German, magistrii ca si studentii aveau o limba savanta comuna, cea latina, temelie lingvistica a tinerei Europe. Azi, la ora tarzie a Europei, ma umple insa de satisfactie reusita exceptionala a Universitatii "Babes-Bolyai”, multietnica si multiculturala, cu cei 43.000 de studenti ai ei, cu cele 19 facultati in care se studiaza complet in limba romana, cu cele 17 facultati in care se studiaza complet in limba maghiara, cu cele 10 facultati in care se studiaza complet in limba germana, cu cele doua facultati consacrate limbii ebraice si istoriei poporului evreu. Toate comunitatile etnice din Transilvania au avut de profitat din solutionarea multilingvistica si multiculturala inoitoare a acestei universitati. Carta Universitatii Babes-Bolyai, din 1995, a asigurat autonomia deplina de functionare a facultatilor, catedrelor si liniilor de studii. Aceasta inseamna autonomia de decizie a profesorilor cu privire la programele lor. Apoi, nici o alegere in functiile de conducere academica nu s-a facut dupa criterii etnice sau politice. Cand stii ca guvernele si partidele politice care s-au succedat la guvernare in Romania n-au sprijinit aceasta universitate, trebuie sa recunosti exceptionala reusita manageriala in gestiunea ei, ca si dinamismul constructiilor si acumularea echipamentelor ei. Nu poti decat sa regreti ca fata de aceasta situatie un om politic cu experienta domnului Marko Bela poate propune o modificare a Legii invatamantului pentru a ingradi autonomia universitara si a da drepturi decizionale pe plan universitar Guvernului si Parlamentului! Numai ingustimea unui marunt si tranzitoriu interes politicianist poate justifica lansarea unei asemenea idei, care denota ignorarea totala a raporturilor reale dintre puterea politica si Universitate, ca si indiferenta crasa fata de valorile academice si realizarea lor. Daca un om politic din Romania actuala poate face o asemenea propunere, de ce sa ne miram ca scriitorul Imre Kertesz poate sa protesteze impotriva unei Universitati pe care nu o cunoaste catusi de putin, despre care crede (poate) ca ar mai sta sub semnul sinistru al lui Ceausescu, reprezentand o "optiune nationalista” romaneasca? Uita sau prefera sa uite ca aceasta universitate hulita de el o ilustreaza, alaturi de colegii lor romani, germani si evrei, o seama de distinsi profesori si oameni de stiinta maghiari, care nu-i impartasesc vederile. Ma intreb daca scriitorul cunoaste pe cel care a lansat revendicarea separarii de marea universitate multiculturala Babes-Bolyai a unei universitati maghiare, antrenandu-l in aceasta. Nefiindu-mi nici mie cunoscut "fizicianul” Peter Hantz, pomenit in articolul din Frankfurter Allgemeine Zeitung, am aflat din micul sau sit de pe Internet ca este, din 2002, un tanar cadru universitar, deocamdata fara doctorat al Universitatii pe care ar vrea sa o sparga. E adevarat ca la capatul notei din situl sau, cu privire la "future”, la perspectivele sale viitoare arata ca doreste o "postdoc position in EU or in USA”. Asadar, paladinul universitatii maghiare din Cluj vizeaza in viitor o "pozitie” evident academica in Uniunea Europeana sau SUA. E liber sa vizeze sau sa viseze, dar, in calitatea mea de vechi universitar, pot spune ca nu cu articolase zgomotoase, ci cu alte texte mai substantiale se poate ajunge in Occident la asemenea postdoc positions.
