Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Un om politic nu trebuie sa tranzactioneze principii

Se implinesc astazi zece ani de cand Seniorul Coposu a trecut in vesnicie, iar viata politica romaneasca ii simte in continuare lipsa. Toti cei care regreta disparitia marelui om politic sunt asteptati de Fundatia Corneliu Coposu si Organizatia ...

Share

Rl online 0 comentarii

11.11.2005 - 00:00
Se implinesc astazi zece ani de cand Seniorul Coposu a trecut in vesnicie, iar viata politica romaneasca ii simte in continuare lipsa. Toti cei care regreta disparitia marelui om politic sunt asteptati de Fundatia Corneliu Coposu si Organizatia PPCD (PNTCD) Bucuresti sa vina cu o floare, la bustul Seniorului din Piata Revolutiei, la ora 10.30.
Tot astazi, de la ora 11.00, la sala Arcub (strada Batistei nr. 14, sector 2), se va desfasura simpozionul "In Memoriam Corneliu Coposu", la final fiind programata lansarea volumului "Viata lui Corneliu Coposu", editia a doua, revazuta si adaugita, autor Tudor Calin Zarujanu.
Slujba de pomenire va avea loc maine, 12 noiembrie, la ora 11.00, la Biserica Sfanta Tereza, din incinta Cimitirului Belu Catolic.
Fragmentele de mai jos fac parte dintr-un interviu difuzat in cadrul emisiunii "Controverse, Confluente Est, Vest", a postului de radio "Europa Libera", Munchen, 18 februarie 1993, interviu realizat de Crisula Stefanescu. Desi au trecut 12 ani de atunci se poate observa cu usurinta cat de actuale sunt si acum opiniile marelui om politic.

Corneliu Coposu: "Opinia mea este ca intelectualii au obligatia morala sa se integreze in politica. Imediat dupa revolutie s-a vehiculat in presa romaneasca, in special in revistele de cultura, ideea unei abtineri a intelectualilor de la incadrarea in partidele politice, de la colorarea lor politica, cu justificarea ca intelectualul trebuie sa-si pastreze obiectivitatea pentru a sesiza anumite inadvertente ale lumii politice, pentru a servi ca un fel de cenzor fata de unele manifestari care ar putea fi, bineinteles, criticabile si ca pozitia lui ar fi justificata de aceasta impartialitate, de aceasta echidistanta fata de partidele politice. Cred ca a fost o grava eroare de la inceput, eroare care a dat rezultatele nocive pe care le sesizam in zilele noastre (...) Se afirma despre anumite persoane ca nu fac politica. Nu este adevarat. In tara romaneasca toata lumea face politica, incepand cu elevii din clasa a 5-a de liceu si pana la mosnegi, toti sunt implicati in politica. La noi se confunda insa notiunea de a nu face politica cu notiunea de a nu face parte dintr-un partid. Nu trebuie sa faci parte dintr-un partid ca sa faci politica (...) Nu se poate sa nu faci politica. E o datorie cetateneasca a fiecarui om constient (...) Aici poate ca ar fi bine de precizat ca tocmai detinatorii de putere fara temei Ð adica acei oameni nereprezentativi care detin parghiile de putere - din motive de ordin populist si demagogic, i-au acuzat pe adversarii lor ca sunt vanatori de putere. Sa presupunem prin absurd ca ar fi valabila aceasta acuzatie. Dar cum vine un om care detine puterea sa-l acuze pe celalalt care ii contesta calitatile necesare pentru a administra de pe scaunul puterii un program, o solutie eficienta pentru societate? (...) In loc sa accepte invinovatirea ca de dragul puterii au compromis imaginea Romaniei, vin si spun: "Pai astia vaneaza puterea, pe care noi nu vrem s-o dam din mana!" (...) Dupa opinia mea, care s-ar putea sa fie subiectiva, un om politic trebuie sa fie constant, ferm, onest, foarte muncitor si sa fie incapabil de a face tranzactii cu principiile. Sigur ca trebuie sa dispuna de o oarecare abilitate in sustinerea principiilor pentru care militeaza. Fara indoiala ca trebuie sa aiba o mare dragoste de oameni, adica posibilitatea de a si-i apropia in mod sincer si capacitatea de a le asculta toate pasurile si nevoile si de a intra in rolul fiecarui om interpretand si punand la suflet necazul lui. Calitatea de capetenie pe care as cere-o eu unui om politic este, repet, pot sa fiu subiectiv, fermitate in conceptii si refuzul de a tranzactiona principii".
"Am intrat in inchisoare avand 112 kg si am iesit cantarind 51 kg"

Despre cei 17 ani de teribila detentie in numeroase inchisori, Corneliu Coposu a vorbit intr-un interviu acordat Luciei Hossu-Longin.

"Am trecut prin 17 puscarii. Am intrat in inchisoare avand 112 kg si am iesit cantarind 51 kg. Frigul era permanent. Temperatura aproape nemodificata si vara si iarna, din cauza grosimii zidurilor. Mancarea era si ea de exterminare, cu aproximatie 400-500 de calorii pe zi: o turta facuta dintr-un amestec de faina de malai cu faina de seminte de matura. Am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud in baie, am fost pus sa fac manej..., bine, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi. La iesirea din inchisoare (...) uitasem sa vorbesc. Bineinteles ca fiecare detinut, fiind singur, era exclusa orice conversatie si legaturile cu ceilalti ocupanti ai celulelor s-au facut multa vreme prin Morse batut in zid, pana cand sistemul a fost descoperit si sanctionat foarte sever. Dupa aceea, comunicarile se faceau prin tuse Morse, care era extrem de obositoare, epuizanta, mai ales in halul de slabiciune in care ne gaseam toti detinutii acolo. Increderea in supravietuirea din holocaustul comunist a fost temelia rezistentei."

Corneliu Coposu a muncit fortat, alaturi de mii de detinuti politici, si la Canalul Dunare-Marea Neagra, in anii '50. Despre acea perioada din viata sa, el isi amintea, in 1993, urmatoarele:

"Pe Canalul Dunare-Marea Neagra, cunoscuti de-ai mei care erau obligati sa presteze un efort deosebit, de care nu erau in stare, se prabuseau. Nerealizarea normei era pedepsita. Sanctiunea care se aplica imediat era carcera in timpul noptii si taierea alimentatiei. Infometati, cei pedepsiti mergeau a doua zi la munca si, dupa o noapte nedormita si nealimentati, munceau si mai putin, iar sanctiunea era aplicata in continuare. Dupa trei, patru zile de nopti nedormite si de infometare oamenii realizau in cele din urma norma. Era cu totul inexplicabil!"

20 mai 1914 - 11 noiembrie 1995

- S-a nascut pe 20 mai 1914, la Bobota, judetul Salaj, fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu. Cei cinci copii Ð Corneliu, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica Ð au fost educati de mama in spiritul moralei crestine si patriotismului autentic.
- A urmat scoala primara in comuna natala, iar apoi Liceul Sfantul Sava din Blaj.
- In evolutia sa ulterioara cel mai important rol l-a jucat apropierea de Iuliu Maniu, marele artizan al Unirii de la 1918, care i-a devenit mentor si model pentru intreaga sa existenta.
- In 1935, la un an dupa terminarea studiilor juridice si economice la Universitatea din Cluj, avea sa ajunga presedintele Organizatiei de tineret PNT din Cluj.
- Din 1937 pana in 1940, a fost secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, insotindu-l in toate misiunile si negocierile politice importante.
- In 1940, a primit titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu si a indeplinit aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947.
- Pe 24 octombrie 1942, s-a casatorit cu Arlette Marcovici, fiica generalului Marcovici, care facuse parte din cabinetul Maniu, in prima guvernare.
- In perioada 1945-1946, a fost pe rand presedinte al filialei PNT Salaj, secretar general adjunct al PNT si secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al partidului.
- Pe 14 iulie 1947, a fost arestat, alaturi de intreaga conducere a PNT, dupa inscenarea de la Tamadau. Timp de 9 ani a ramas in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.
- In 1956, i s-a intentat un proces sub acuzatia de inalta tradare si a fost condamnat, conform practicilor comuniste, la munca silnica pe viata pentru "inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale".
- Pana in 1962, a suportat regim sever de izolare la Ramnicu Sarat, imbolnavindu-se grav din cauza tratamentului de exterminare care se aplica detinutilor politici.
- Intre 1962-1964, a avut domiciliu fortat in Baragan, Valea Calmatui, comuna Rubla.
- In aprilie 1964, a fost pus in libertate, dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei, etc.
- Dupa 1964, s-a angajat ca muncitor necalificat, iar in urmatorii cinci ani i s-au facut nu mai putin de 27 de perchezitii, confiscandu-i-se dulapuri intregi de documente si manuscrise.
- In 1987, a afiliat Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, printr-o cerere adresata lui Jean-Marie Daillet, vicepresedintele organizatiei.
- In 22-23 decembrie 1989, printr-un mesaj-manifest, a anuntat reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat, PNTCD.
- In ianuarie 1990, a devenit liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care incerca sa monopolizeze puterea executiva si legislativa. Dupa asumarea misiunii de a conduce Opozitia in Romania postcomunista, impotriva sa a fost declansata, incepand cu 29 ianuarie 1990, o virulenta campanie de presa, desfasurata cu aceeasi intensitate pana dupa alegerile legilative din aprilie 1992.
- Pe 27 septembrie 1991, a fost reales presedinte al PNTCD, la primul Congres al partidului, iar pana in 1993 a fost si presedinte al Conventiei Democrate Romane, formata din initiativa sa.
- In septembrie 1992, in urma alegerilor, a devenit senator de Bucuresti.
- In perioada februarie-martie 1995, a efectuat o vizita in SUA, la invitatia Congresului American, iar in mai acelasi an a fost numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.
- A incetat din viata pe 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar din Bucuresti, in urma unui neoplasm pulmonar, operat in 1994. A fost inmormantat, trei zile mai tarziu, la Cimitirul Belu Catolic, sub privirile indurerate a sute de mii de romani, veniti sa-l conduca pe Senior pe ultimul drum.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...