Paul Goma a implinit 70 de ani, un nimerit prilej pentru reamintirea deosebitului impact avut in opinia publica internationala de pozitia curajoasa a scriitorului in anii '70, intr-o Romanie ceausista in care intelectualitatea se ofilea cloroformizata de cultul desantat al personalitatii scornicestene.
Pentru a facilita intelegerea “cazului Goma” in contextul international al anilor '70 din Europa post-Praga (1968) as dori sa relatez momentul cand, in 1977, ambasada SUA din Bucuresti cerea MAE, prin Nota Verbala, acceptarea vizitei oficiale la Bucuresti, in cadrul Programului guvernamental de schimburi culturale romano-americane, a editorialistului Malcolm Browne de la celebrul cotidian american The New York Times. Venirea cunoscutului ziarist american la Bucuresti a creat, de la inceput, o stare de tensiune deoarece se banuia scopul vizitei. In biroul lui Dumitru Tranca, directorul relatiilor culturale si de presa din MAE, a fost convocat seful serviciului de ziaristi straini (oaspeti guvernamentali), la intalnire participand un individ plin de propria importanta, recomandat, ca deobicei, ca fiind de la “Consiliul de Ministri”, un fel de a spune pentru Securitate. Acesta a informat pe interlocutori ca, potrivit ambasadei noastre din Washington, Browne vine in Romania cu unicul scop de a-l contacta pe Paul Goma, actiune care “trebuie dejucata cu tact, dar fermitate”. In acest scop, securistul a cerut intocmirea unui program de vizita interesant, variat, dar suficient de incarcat pentru a nu permite ziaristului american initiative “inacceptabile”. Desi fondurile MAE pentru asemenea vizite erau strict cuantificate, importantul personaj a cerut diplomatului care urma sa-l insoteasca pe Browne sa organizeze mese bogate in principalele restaurante bucurestene, fara limitari bugetare, pentru dejucarea intentiilor sale “rauvoitoare”. Ziaristul american a venit la MAE insotit de consilierul ambasadei americane, fapt neobisnuit in schimburile de ziaristi, a citit cu atentie programul vizitei intocmite de MAE si a spus apoi, vadit amuzat: “Programul propus de dvs este mai mult decat perfect, incarcat, dar vreau sa va precizez un lucru: in pofida lui, eu tot il voi vedea pe dl. Goma, pentru care de fapt am fost trimis aici de redactorul sef al ziarului meu”. A fost un moment de stupefactie explicabil, mai ales ca a doua zi, Browne anunta triumfator pe diplomatul insotitor ca in seara precedenta l-a vizitat acasa pe Paul Goma, insotit de consilierul ambasadei americane, luand un interviu substantial disidentului roman. Cei din MAE nu-si puteau explica cum a fost posibila vizita la Paul Goma, mai ales ca Securitatea era prevenita de intentiile lui Browne, iar casa disidentului era pazita ca o fortareata.
Foarte deschis, Browne a explicat ulterior la MAE ca pozitia lui Goma a avut un rasunet notabil in cercurile politice si de presa din SUA, unde Ceausescu era creditat de o falsa faima de antisovietic, prin grija propagandei securiste. Din aceste considerente, potrivit ziaristului, Congresul american a dorit sa fie informat exact, in afara canalelor diplomatice ale ambasadei americane din Bucuresti, asupra “cazului” Goma in contextul situatiei politice din Romania. In aceasta abordare se poate aprecia impactul publicarii integrale a interviului cu Paul Goma de marele cotidian newyorkez in opinia publica si cercurile politice americane. Mania neputincioasa a lui Ceausescu a lovit apoi cu sanctiuni MAE si ambasada din Washington pentru “grave greseli si incompetenta”.
La frumoasa aniversare a scriitorului Paul Goma, sa ne reamintim pozitia sa anticomunista curajoasa si exceptional oportuna, intr-un moment cand vecinii nostri polonezi, cehi, unguri aveau deja nuclee de rezistenta cunoscute in societatea civila. Excluderea sa ulterioara din Uniunea Scriitorilor – sa nu uitam acest rusinos episod – intr-un moment cand se impunea o solidarizare de breasla, chiar tacita, presupune o revedere critica a acelor ani tristi, cand cei mai multi intelectuali romani se cufundau in atemporalitate, exil interior si estetism. “Era momentul cel mai potrivit pentru a scrie capodopere”, afirma senin, relativ recent, maestrul Nicolae Breban!
