Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Traditiile sarbatorilor de iarna

Numarul zilelor din ciclul sarbatorilor de iarna la noi, de la Craciun si pana la Boboteaza, este de 13, ceea ce inseamna ca romanii din vechime nu-l considerau de rau augur, ci dimpotriva, benefic. Conotatia negativa a acestui numar a aparut ...

Share

Adrian Bucurescu 0 comentarii

28.12.2007 - 00:00

Numarul zilelor din ciclul sarbatorilor de iarna la noi, de la Craciun si pana la Boboteaza, este de 13, ceea ce inseamna ca romanii din vechime nu-l considerau de rau augur, ci dimpotriva, benefic. Conotatia negativa a acestui numar a aparut pe melagurile noastre, ca si pe ale altora din aceasta parte a Europei, odata cu alte superstitii si obiceiuri occidentale, printre care si impodobirea bradului de Craciun. Acum, Craciunul Mare a trecut, si, dupa spusele unor romani, indeosebi ale celor din Banat, vine Craciunul Mic sau Fratele Craciunului, adica Anul Nou. Poate ca vechii europeni, printre care si romanii, nu vor fi sarbatorit Anul Nou iarna, ci primavara, de unde si numerotarea ultimelor luni ale calendarului actual: septembrie - 7, octombrie - 8, noiembrie - 9, decembrie - 10. Aceste denumiri au venit la noi, ca si la altii, prin filiera crestina, cele populare neavand nicio legatura cu vreo numerotare: rapciune, brumarel, brumar, undrea...

 

Faptul ca in cele mai multe colinde romanesti decorul e de primavara si de vara vine de la legendele noastre potrivit carora Tatal Ceresc a daruit o vreme calduroasa pe pamant, ca Maicii Preacurate sa nu-I fie frig la Sfanta Nastere.

 

Legatul Fiarelor

 

In aceasta natura superba a colindelor noastre stapanesc, in refrene, florile dalbe, indeosebi de mar, pom sacru, care creste si in Rai, sugestie de sanatate, fericire, forta, belsug si noroc in anul ce vine. Din Gradinile Vrajite, unde haladuiesc Frumoasele, Zanele sau Minunatele, se raspandesc in tara cele mai frumoase si miresmate flori precum si ierburile de leac. Se spune ca aceste Gradini ale Frumoaselor se afla in poieni, pe colturi de stanci. Intrarea in aceste gradini poate fi insa fatala, deoarece Frumoasele fura puterile oamenilor, mai ales ale celor care, fie din prostie, fie din nestiinta, se culca pe pajistile lor inflorite. Numai cei priceputi in vraji pot culege florile dalbe, bune de leac.


Ca sa ai noroc in gospodarie, trebuie sa-ti pazesti si vitele, nu doar pentru sanatate, dar sa le feresti si de salbaticiuni, mai ales de lupi. Intru aceasta, in Maramures, se tine un obicei, de la Craciun si pana la San-Vasile, numit Legatul Fiarelor. Astfel, in noaptea Craciunului, masa pe care e asezat Stolnicul, o paine magica, se inconjoara cu un lant de fier. In ziua de Anul Nou, aceasta paine este taiata, iar feliile sunt mancate de copii si de animale. Lantul cu care a fost legata masa se pune in fata grajdului, ca sa treaca vitele peste el.

 

Prohodul Craciunului

 

In Ardeal, la 28 decembrie, cetele de feciori inmormanteaza Craciunul Vechi, si apoi asista, impreuna cu tot satul, la renasterea Craciunului. Feciorii, adunati la "Casa Jocului", il aleg pe cel ce-l va intruchipa pe Craciun. Acesta este asezat pe o scara de lemn si acoperit, pentru a nu fi recunoscut de sateni. In vreme ce e petrecut la rau, "pe ultimul drum", cortegiul funerar canta "morteste", adica boceste, popa slujeste ca la un om mort, dascalul raspunde la "ectenii", iar ceterasii canta ca la o inmormantare de tineri casatoriti. Iata acest text ritual, cantat pe melodia Prohodului, cules de la Vasile Borza, gemar de pe vremuri, din satul Calata, comuna Calatele, judetul Cluj: "In adanc, viata, / Pus ai fost, Craciune. / Meri pe Apa Sambetei si nu mai veni, / C-a venit un alt Craciun cu mult mai bun!" Dupa ce i se iau "iertarile" si "i se dezleaga pacatele", "mortul" este aruncat pe gheata. Atunci, Craciunul renascut se ridica in picioare, ca sa-l vada tot satul. Insotit de feciori, in cantari de joc, acest nou Craciun se intoarce la "Casa Jocului", unde se desfasoara Pomana Craciunului.

In seara de San-Vasile

 

Cu o zi inainte de Anul Nou, adica in ajunul zilei de Sfantul Vasile, de cum apune Soarele, in satele romanesti continua datinile stramosesti legate de sarbatorile de iarna. Fetele din Muntenia pun intr-un vas cu apa o crenguta de mar si una de busuioc, apoi un ban de argint ca "punte", lasandu-le asa pana in zori, ca peste noapte sa-i viseze pe flacaii care le vor cere in casatorie. Daca in acelasi timp cu tinerii vor visa si verdeata, vor fi foarte norocoase, iar de vor visa malaci, adica bivoli, e semn rau si trebuie sa caute o baba priceputa ca sa le desfaca de ursita. Venind acasa de la rau, iau samanta de canepa, apoi se duc la o tulpina de copac si seamana peste el. Apoi se descing de un capat de brau si incep a grapa semanatul descantand. Savarsind grapatul si descantecul, merg in casa, iau o oala cu apa neinceputa, o pun in vatra focului si descanta iarasi. Dupa aceea, lasa oala cu apa sa se incalzeasca si pun in ea flori magice - flori dalbe! - cum ar fi busuioc, matacina, odolean, lemnul-Domnului, navalnic s.a. Apoi iau oala de pe foc, toarna amestecul intr-o strachina ori intr-o albie si se spala cu el. Dupa ce s-au laut, toarna spalatura iar in oala si o pun la capatai, ca sa li se arate in vis ursitul.

 

In Bucovina si in Basarabia, in seara Anului Nou, cei din casa pun un pahar plin cu apa, bat douasprezece matanii inaintea paharului si apoi merg la culcare. Daca a doua zi, dimineata, afla paharul asa de plin incat da pe afara, ei cred ca vor avea noroc tot anul care vine, iar daca apa din pahar a scazut, deci nu curge nimic din el, atunci cred ca peste an nu vor fi fericiti pe deplin ori chiar le va merge rau. Fetele care doresc sa aiba un glas frumos si armonios iau in acea seara clopoteii de la baietii care au umblat cu Plugusorul si beau apa cu ei, spunand: "Cum a sunat clopotelul aista in ia-sara / Asa sa sune si gurita mea la vara!"

 

Bucovinenii aprind cate o lumanare de ceara curata, pe care o lasa a arde toata noaptea dinaintea icoanelor, ca sa poata intra norocul in casa. Apoi ung stalpii si pragurile casei cu usturoi si cu mai multe feluri de unsori. La fel fac si cu stalpii si cu pragurile grajdurilor si ale surilor. Dupa aceea, se ung pe ei si pe ceilalti din casa, precum si toate animalele, in cruce, crezand ca peste an vor fi scutiti de apropierea diavolilor si a strigoaicelor si vrajitoarelor ce umbla pe la case si pe ogoare ca sa ia rodul ogoarelor si mana vacilor.

 

Plugusorul

 

In ajunul Anului Nou, feciorii se strang in cete si merg cu Plugusorul ori cu Plugul Mare. La Plugul Mare, flacaii iau un plug adevarat sau unul special pastrat pentru acest eveniment, il impodobesc cu funde de toate culorile, cu flori si clopotei, si injuga la el una sau mai multe perechi de boi, sau inhama cai. In unele sate din Campia Dunarii, pe plug se pune un brad, impodobit si el. Cu acest plug se merge pe la fiecare gospodarie din sat si se ureaza sanatate, fericire, noroc si belsug gazdelor. Unii flacai pocnesc din bice, altii suna din clopote, altii trag din struna buhaiului; acestuia i se mai spune si buga si e o putinica sau o cofa goala, legata la gura cu o piele argasita de oaie. In vreme ce i se trage de struna, scoate sunete asemanatoare cu niste mugete. Cativa flacai sau chiar toti rostesc textul Plugusorului, unde de obicei sunt pomeniti Troian, nume falsificat de latinisti in Traian, si Dochia sau Dochiana, gazde harnice si avute. Alteori, personajele principale ale Plugusorului sunt stapanii casei la care se ureaza. Mai ciudate sunt textele unde eroul este insusi Sfantul Vasile, cu nevasta, copii si nepoti, ce se poarta ca un boier sau ca un voievod. El obisnuieste sa mearga si la vanatoare. si in acest sens este evident ca Plugusorul e un obicei precrestin. De altfel, in graiul geto-dacilor, ca si in greaca, Vasileos insemna "Rege; Imparat; Domn", iar cuvantul apare in nenumarate monede antice descoperite la Sarmizegetusa Regia precum si in jurul acestei cetati.

 

In unele legende din nordul Moldovei se spune ca "Sfantul Vasile e mare betiv; de altfel, e tare bun. El s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea o zi. Acesta i-a dat cea dintai zi, Anul Nou. Bucuros, Sfantul Vasile a luat un clopotel, a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu, sa ureze. De aceea, la Sfantul Vasile se ureaza: "Sfantul Vasile sta calare pe poloboc. De ziua lui, se fac veselii si chefuri"; "Sfantul Vasile e holtei, atunci se fac petreceri mari. El face pozne mari; e imparatul iubirilor. El petrece si iubeste, joaca si canta - le canta muzici, strica fete, bea..."

 

Cu Plugusorul umbla mai ales copiii. Acestia nu merg cu nici un plug, dar suna si ei din clopotei, canta din buga, pocnesc din bice, rostind texte mult mai scurte decat ale flacailor.

 

"Povesti si doine, ghicitori, eresuri"

 

In noaptea Anului Nou se mai obisnuieste sa se intocmeasca si calendarul pe intregul an. Gospodarii iau douasprezece felii de ceapa si le insira intr-un rand, pun in fiecare felie o anumita cantitate de sare pisata, cam pana la jumatatea feliei, dau la fiecare numele unei luni de-a anului, si apoi lasa feliile sa stea asa pana in zorii Anului Nou. In care felie e atunci mai multa apa, acea luna va fi mai ploioasa; in care se afla sarea asa cum a fost pusa de cu seara, in acea luna va fi seceta, zapuseala mare; iar in care felie va fi sarea pe jumatate umeda, pe jumatate uscata, acea luna va fi nazuroasa.

 

In aceeasi noapte, gospodarii fac carbuni doar dintr-un singur lemn, de exemplu de fag sau din alt lemn tare; insira un anumit numar de carbuni, cati le trebuie, pe vatra, si fiecarui carbune ii dau un nume de bucate, de pilda: grau, secara, porumb, orz, ovaz, mei, floarea-soarelui, cartofi etc. A doua zi, de dimineata, care carbune e prefacut tot in cenusa acel fel de grane va fi mai bun la vara; iar carbunii ce raman asa cum au fost pusi de cu seara arata ca acel fel de bucate cu care s-au insemnat nu va rodi. Daca un carbune e prefacut pe jumatate in scrum, atunci granele vor fi slabe.

 

In noaptea de Anul Nou, tinerii din Ardeal, baieti si fete, participa la Vergel, obicei prin care incearca a afla cu cine se vor casatori. In toata tara se practica, de catre fetele de maritat, ghicitul in oglinda.

 

In multe sate, tot in aceasta noapte, flacaii colinda, fie cu colinde ca de Craciun, fie cu unele specifice numai Anului Nou.

 

Sorcova

 

Prin satele romanesti in care traditiile s-au pastrat, sorcovele se mesteresc din crengute de mar, cu flori dalbe pe ele, mai rar din crengutele altor pomi. Astfel, in zorii zilei de Sfantul Andrei, mamele se duc in gradina sau in ograda, si, cu cuget curat, rup smicele din fiecare arbore roditor, mai ales din meri, peri, iar in lipsa lor, din visini, zarzari, gutui etc., apoi, legand la un loc trei crengute diferite, aleg cate un manunchi din acestea fiecaruia din casa: sotului, copiilor etc. Ramurelele, puse intr-un vas si la o caldura potrivita, sunt ingrijite indeaproape, apa fiind schimbata in fiecare zi, in zori. Incet-incet, crengutele inmuguresc, dau frunze si, pana in ajunul Anului Nou, infloresc. Cel mai norocos este acela ale carui ramuri infloresc sau macar inmuguresc si inverzesc. Florile sunt destinate a fi puse la sorcovele pe care copiii le poarta in dimineata zilei de 1 Ianuarie. Astfel se impodobesc sorcovele autentice, si la crengile de mar, par, de trandafir se refera stihurile din cel mai cunoscut recitativ: "Sorcova, / Vesela; / Peste vara, / Primavara; / Sa-nfloriti, / Sa margariti / Ca un mar, / Ca un par, / Ca un fir / De trandafir; / Tare ca piatra, / Iute ca sageata, / Tare ca fierul, / Iute ca otelul! / La anul / si la multi ani!"

Velerim, velerim
Noi uram, copii, feciori,
Velerim, velerim,
De cu seara pana-n zori,
Velerim, velerim...
si umblam din sat in sat,
Sa aram in lung si-n lat.
Tragem brazda peste glie,
Pentru Sfanta Romanie,
Aram campul cat mai bine,
Pentru anul care vine.
Ia, mai trageti plugul roata,
Sa fie holda bogata!
Noi suntem colindatori,
De cu seara pana-n zori.
Ia, poftiti-ne in casa,
Sa va fie masa masa,
Sa gustam din ast belsug,
Izvodit din bob si plug,
Ca romanii sunt si sunt
Harnici pe acest pamant!
Uram tare, tuturor,
La multi ani si-n viata spor!
Velerim, velerim.

Citește totul despre:

Comentarii