Prof. dr. doc. Ion Gherman, “Societatea Culturala Tinutul Herta”
In primul rand “dreptul la instruire”, la “educatie si la invatamant”, care, asa dupa cum este prevazut in articolul 2 din Protocolul aditional la Conventie, “nimanui nu i se poate refuza”, are de suferit in Ucraina, cu deosebire in urma masurilor care au fost luate in scopul “ucrainizarii invatamantului”. Aceasta s-a resimtit si se resimte mai mult in Tinutul Herta, din cauza ca populatia satelor din acest teritoriu, care pana in 1940 a apartinut intotdeauna de Romania, este formata din romani, intr-o proportie ce se apropie de 100%. Ucrainizarea invatamantului de care vorbim s-a vazut si se vede din reducerea numarului de scoli, de clase si de ore, in care trebuia sa se faca invatamantul in limba romana.
Ca sa loveasca si sa descurajeze invatamantul in limba romana, al copiilor din acest teritoriu vechi romanesc, in ciuda prevederilor articolului 14, din acelasi Protocol, care “interzice discriminarea”, autoritatile au facut uz si de unele evidente masuri discriminatorii, in sensul ca in scolile cu limba de predare romana, clasele sunt, de regula, insuficient incalzite si insuficient luminate, iar profesorii, care s-au aratat dornici de a sustine acest invatamant in limba materna a scolarilor, pentru diferite motive neintemeiate sunt disponibilizati.
O alta lovitura data invatamantului in limba romana provine din faptul ca, in bibliotecile scolare, ca de altfel si in cele satesti, cartea de literatura romaneasca este reprezentata intr-o proportie care nu ajunge nici pana la 1%.
O asemenea situatie este cu atat mai mult de condamnat cu cat am intalnit-o in verificarile facute in sate, in totalitate romanesti (ex. Lunca, Pilipauti, Horbova).
Cartile de literatura romaneasca donate de noi, romanii herteni din tara, n-au ajuns si nu ajung la aceste biblioteci. Dosite si neexpuse, au fost si tablourile oamenilor de cultura originari din Tinutul Herta, pe care noi le-am donat Bibliotecii raionale din Herta.
De altfel, trebuie sa mentionam ca autoritatile ucrainene au luat tot felul de masuri, pentru ca inzestrarea cu carti romanesti a bibliotecilor din acest tinut, locuit de romani, sa devina imposibila, prin taxe exagerate la vama, confiscarea lor etc.
Indepartarea de limba romana materna a tuturor romanilor din zona este demonstrata si de faptul ca satele de aici, in totalitate romanesti, poarta si astazi numele scrise cu litere chirilice, cu care le-au botezat stalinistii in 1940, imediat dupa ce ne-au invadat.
Placutele bilingve, indicatoarele si alte inscrisuri romanesti lipsesc aproape cu desavarsire in acest teritoriu, in care, practic, traiesc numai romani, cele ucrainene sau rusesti nejustificandu-si prezenta intr-o asemenea zona.
Romanii, care, asa dupa cum am vazut, traiesc si astazi in raionul Herta din Ucraina, intr-o proportie de aproape 100%, au de facut fata si unor nedreptati ce rezulta de nerespectarea drepturilor omului pe planul vietii lor spiritual-religioase.
Este adevarat ca in raionul Herta, nu s-a intamplat ca in in nordul Bucovinei, la Cernauti, unde romanilor le-a fost incendiata biserica Sfantul Nicolae si nici ca in sudul Basarabiei, unde, nu de mult (2004), le-a fost vandalizata frumoasa biserica de la Hagi Curda si le-au fost amenintati, agresati si expulzati preotii, pentru motivul ca au “indraznit” sa slujeasca in limba romana, a majoritatii enoriasilor din zona.
Populatia compact romaneasca in intreg teritoriul Tinutului Herta n-a permis autoritatilor ucrainene sa mearga prea departe si, cel putin la sate, serviciile divine se fac in limba romana.
Dar, constienti ca biserica este alaturi de scoala, un puternic stalp al romanismului, nu au scapat-o din vedere si, asa cum observa de curand prof. pr. Radu Ilas, au incercat si incearca deznationalizarea romanilor de aici prin indepartarea lor de biserica, odata cu eliminarea spiritualitatii ortodoxe.
Dintre masurile luate, aceea care s-a facut simtita se refera la persecutarea clericilor romani, care solicita oficierea serviciilor religioase in limba materna a majoritatii romanesti si aceea care interzice ca preotii si enoriasii sa primeasca din tara carti de literatura religioasa sau obiecte de cult. Cei gasiti vinovati se pot astepta la sanctiuni administrative si canonice si chiar la anatema si caterisire.
Si in acest domeniu ucrainenii au facut apel la o politica discriminatorie fata de candidatii la preotie, acestia fiind acceptati sa fie hirotonisiti in functie de “obedienta fata de ortodoxia slava”.
De asemenea, s-a observat ca teologii pregatiti in Romania la intoarcere in loc sa fie hirotonisiti preoti, nu de putine ori sunt repartizati in alte munci si folositi ca soferi sau paznici.
In parohiile din Tinutul Herta, bisericile fiind aproape toate la sate, unde populatia este romaneasca, serviciile religioase, impotriva dorintei ucrainenilor, se fac in limba romana.
Toate parohiile din raionul Herta, ca si cele din nordul Bucovinei (reg. Cernauti) (care trec de 120), sunt sub jurisdictia canonica a Mitropoliei de la Cernauti, subordonata Patriarhiei Ruse.
Un vicariat ortodox roman la Cernauti, asa cum o cer romanii, intarzie sa fie infiintat din cauza politicii antiromanesti a I.P.S. Onufrie.
Daca pe linia invatamantului, romanii sunt lipsiti de universitatea multiculturala (ce trebuie sa fie infiintata la Cernauti), pe linie de organizare bisericeasca, se simte lipsa unui Vicariat Ortodox Roman, care este asteptat si de clerici, si de credinciosi.
In fine, nu putem sa incheiem asemenea consideratii generale asupra vietii religioase a romanilor din Tinutul Herta, fara sa amintim ca si aici s-au gasit binevoitori care au profanat mormintele unor personalitati romanesti de la cimitirul din Herta si fara sa amintim ca aici langa Herta (Movila), se gasesc ruinele unei biserici domnesti, care pare sa apartina unei creatii a marelui nostru voievod Stefan cel Mare.
Daca ucrainenii n-au nici un interes sa le cerceteze, sa le protejeze si sa le puna in valoare, noi am asteptat sa faca aceasta Academia Romana si Ministerul Culturii, dupa ce noi, cei de la “Societatea Culturala Tinutul Herta”, i-am sesizat si le-am pus la dispozitie o documentatie de la fata locului.
Pe langa asemenea nereguli din domeniul dreptului la instruire si a dreptului la o viata religioasa, conform propriilor convingeri, alte exemple de nerespectare a drepturilor omului, in raionul Herta, provin si din alte domenii. Un exemplu recent ni-l da faptul ca in raionul Herta a fost instalata la conducerea administrativa a raionului o persoana din afara acestui raion, care nu cunoaste bine limba romana a majoritarilor din acest teritoriu. De asemenea, o sfidare la adresa drepturilor omului la adresa majoritatii pe care o formeaza aici romanii rezulta si din incercarea autoritatilor ucrainene de a desfiinta acest raion prin trecerea unei jumatati la raionul Noua Sulita de peste Prut si prin trecerea celeilalte jumatati la raionul Storojinet. Prezenta compacta a romanilor din aceata entitate administrativa ii deranjeaza prea mult pe ocupanti.
In sfarsit, o culme a minciunii si a impertinentei la care au recurs nu de mult ucrainenii e aceea ca le-au cerut romanilor herteni ca la sfarsitul anului 2005 sa sarbatoreasca 65 de ani de cand au fost eliberati de sub romani. Nici sovieticii si stalinistii inraiti n-au ajuns pana la o asemenea denaturare si siluire a adevarului istoric, acestia sustinand la inceput ca au ajuns la Herta “din greseala” si apoi ca nu pot renunta la acest teritoriu si ca nu-l pot retroceda, intrucat nu vor militarii (interese strategice?).
Desi sunt si alte exemple de acest gen, care demonstreaza cu cata usurinta ucrainenii, chiar si in acest teritoriu locuit numai de romani, nesocotesc adevarul si drepturile omului, ne oprim deocamdata numai la acestea. Sunt destule ca sa atraga atentia europenilor ca in acest teritoriu vechi romanesc, care a fost pe nedrept invadat, ocupat si anexat de sovietici, si care astazi este sub stapanirea ucrainenilor, au loc si astazi, la peste 65 de ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, o mare nedreptate si o adevarata tragedie.
